ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 464/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 464/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la
Judecătoria Dragomirești sub nr. 309/2004, reclamanții G.V., G.I., G.G., G.N.
au chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P., sucursala Ploiești, solicitând să se
dispună anularea contractului de închiriere având ca obiect suprafața de 3.079
mp., pe care se află parcul de separație a țițeiului, cu obligarea pârâtei de a
renegocia un alt contract de închiriere, cu termen de un an și nu de cinci ani,
cum a fost contractul ce se solicită a fi anulat.
Prin sentința nr. 296 din 13 aprilie
2004, Judecătoria Dragomirești a respins acțiunea în rezilierea contractului
formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au
declarat apel reclamanții și G.A., apel admis de Curtea de Apel Cluj prin
decizia nr. 475 din 28 septembrie 2004, care a dispus trimiterea cauzei spre
competentă soluționare Tribunalului Prahova, secția comercială, ca instanță de
fond.
La Tribunalul Prahova cauza a fost
înregistrată sub nr. 120/2005 și soluționat prin sentința nr. 25 din 24
ianuarie 2005, care a respins ca neîntemeiată acțiunea și cererea de acordare a
cheltuielilor de judecată pretinsă de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța de fond a reținut că pârâta și-a respectat obligațiile contractuale
constând în plata chiriei lunare, iar cererea de reziliere a contractului nu au
suport probator în actele depuse la dosar.
A mai reținut tribunalul că
reclamanții nu au făcut dovada viciului de consimțământ la momentul încheierii
contractului pentru a putea fi anulat în condițiile legii.
Împotriva sentinței menționate au
declarat apel reclamanții și G.A. criticând-o pentru netemeinicie și
nelegalitate.
Prin motivele de apel apelanții au
arătat că instanța de fond nu a ținut seama la soluționarea litigiului de
conținutul contractului de închiriere în care au fost convenite și acceptate de
părți mai multe clauze și anume: pârâta să achite chiria anuală în cuantumul
negociat de părți conform art. 10 și proces verbal de negociere, să aprobe
proprietarilor terenului racordarea la conducta de gaz de sondă ca supliment la
chiria negociată, să se actualizeze chiria anual.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială
și de contencios administrativ, prin decizia nr. 128 din 5 mai 2005 a respins
ca nefondat apelul formulat de G.V., G.I., G.G. și G.N. și a respins ca
inadmisibil apelul formulat de G.A.
Instanța de apel a reținut că între
părți s-a semnat contractul de închiriere, având ca obiect închirierea
suprafeței de 3.079 mp. teren, și la acest contract reclamanții au adăugat două
articole noi, respectiv 7 bis prin care se menționa că pârâta trebuie să fie de
acord cu G.N., operator extracție să lucreze la sectorul petrol S. fără a fi
detașat sau disponibilizat cât timp aici se vor desfășura activități de
extracție a țițeiului și art. 10, vizând să fie aprobate proprietarilor
(fraților G.) racordarea la conducta de gaz de sondă ca supliment la chiria
negociată respectiv 16.010.800 lei lunar, ce urma să fie actualizată.
Contractul a fost semnat de chiriaș cu obiecțiuni și a menționat că este de
acord cu clauzele de la art. 7 bis și art. 10.
Instanța de apel a reținut că aceste
două clauze nu pot face obiectul analizei sale întrucât nu au fost acceptate de
chiriaș, iar cu privire la anularea contractului a reținut că nu sunt întrunite
cerințele legale pentru a se dispune anularea contractului.
În termen legal, reclamanții G.V., G.I.,
G.G., G.N. au declarat recurs împotriva hotărârii pronunțată de instanța de
apel.
Reclamanții critică hotărârea pentru
nelegalitate arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și
9 C. proc. civ.
Un prim motiv de recurs vizează
aprecierea greșită a împrejurării că s-a depus tardiv motivul suplimentar de
apel. Recurenții în contextul acestui motiv arată că instanța nu a fost
preocupată de lămurirea cadrului judecății și al cererii lor ci a ales varianta
mai simplă și anume de a constata că motivul suplimentar este depus peste
termenul legal și astfel nu a mai fost analizat.
Recurenții mai arată că instanța de
apel a analizat sumar conținutul motivelor de apel iar aprecierea că instanța
nu poate cenzura anumite clauze, deoarece nu ar fi fost însușite de cealaltă
parte contractantă, este fără temei.
Se mai arată că instanța nu a fost
interesată de modalitatea în care s-a semnat contractul și nici de susținerile
reclamanților, că prețul chiriei este vădit mic raportat la calitatea terenului
și importanța locației pentru societatea de exploatare petrolieră, comparativ
cu alte contracte.
Nu este reală, arată recurenții nici
afirmația că sunt respectate toate clauzele asumate valabil de intimată,
deoarece nu a făcut dovezi în acest sens, reclamanții nu au primit chiria în
cuantumul și condițiile de plată din contract și nici nu au fost convocați la
renegocierea actualizării cuantumului, pentru a se aprecia că sunt respectate
condițiile deja negociate.
Recurenții susțin că pentru
lămurirea situației de fapt, inclusiv a modalității de exploatare a terenului
închiriat se impunea completarea probatoriilor și în acest cadru urma ca
instanța să pună în vedere să se precizeze temeiul de drept, să se precizeze
dacă se invocă ca motiv de „anulare” o cauză concomitentă cu încheierea
contractului sau una ulterioară, analiza făcându-se pentru fiecare în parte.
În drept reclamanții și-au întemeiat
recursul pe dispozițiile pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Pentru motivele invocate,
reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor și
trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Recursul declarat de reclamanți nu
este fondat.
Astfel, critica ce vizează
neanalizarea motivului suplimentar de apel, nu este întemeiată, instanța de
apel corect a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
și a reținut că aceste motive au fost depuse peste termenul legal prevăzut de
dispozițiile legale anterior invocate.
De asemeni, criticile formulate de
reclamanți în legătură cu modalitatea în care s-a semnat contractul cât și
nerespectarea clauzelor acestuia de către intimată, nu sunt întemeiate întrucât
la contractul încheiat de părți, recurenții au adăugat două articole noi,
respectiv art. 7 bis prin care se menționa că pârâta să fie de acord ca G.N.
operator extracție, să lucreze la sectorul petrol S. fără a fi detașat sau
disponibilizat cât timp aici se vor desfășura activități de extracție a
țițeiului și art. 10, vizând să le fie aprobată proprietarilor racordarea la
conducte de gaz metan de sondă ca supliment la chiria negociată de 16.010.800
lei lunar, ce urma a fi reactualizată, articole care nu au fost acceptate de
chiriaș, motiv pentru care a semnat contractul cu obiecțiuni.
Cu privire la aceste două articole
adăugate de reclamanți, corect a reținut instanța de apel, că o clauză vizând
menținerea la locul de muncă a unui membru al familiei reclamanților ar
contraveni dispozițiilor legale C. muncii., iar cealaltă, privind consumul de
gaze de sondă nu a putut fi acceptată de intimata pârâtă atâta timp cât nu
dispune de licență de furnizare de gaze.
Având în vedere considerentele
arătate corect s-a reținut în cauză că nu sunt întrunite cerințele legale
pentru a se dispune anularea contractului, în condițiile în care chiriașul își
respectă obligația asumată, aceea de plată a chiriei.
În consecință, hotărârea recurată
este legală, recursul declarat de reclamanți va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanții G.V., G.I., G.G. și G.N. împotriva deciziei nr. 128 din 5 mai 2005
a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 7 februarie 2006.