ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 464/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Dragomirești sub nr. 309/2004, reclamanții G.V., G.I., G.G., G.N. au chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P., sucursala Ploiești, solicitând să se dispună anularea contractului de închiriere având ca obiect suprafața de 3.079 mp., pe care se află parcul de separație a țițeiului, cu obligarea pârâtei de a renegocia un alt contract de închiriere, cu termen de un an și nu de cinci ani, cum a fost contractul ce se solicită a fi anulat. Prin sentința nr. 296 din 13 aprilie 2004, Judecătoria Dragomirești a respins acțiunea în rezilierea contractului formulată de reclamanți.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și G.A., apel admis de Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 475 din 28 septembrie 2004, care a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Prahova, secția comercială, ca instanță de fond. La Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr. 120/2005 și soluționat prin sentința nr. 25 din 24 ianuarie 2005, care a respins ca neîntemeiată acțiunea și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pretinsă de pârâtă. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâta și-a respectat obligațiile contractuale constând în plata chiriei lunare, iar cererea de reziliere a contractului nu au suport probator în actele depuse la dosar.

A mai reținut tribunalul că reclamanții nu au făcut dovada viciului de consimțământ la momentul încheierii contractului pentru a putea fi anulat în condițiile legii. Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanții și G.A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Prin motivele de apel apelanții au arătat că instanța de fond nu a ținut seama la soluționarea litigiului de conținutul contractului de închiriere în care au fost convenite și acceptate de părți mai multe clauze și anume: pârâta să achite chiria anuală în cuantumul negociat de părți conform art. 10 și proces verbal de negociere, să aprobe proprietarilor terenului racordarea la conducta de gaz de sondă ca supliment la chiria negociată, să se actualizeze chiria anual.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 128 din 5 mai 2005 a respins ca nefondat apelul formulat de G.V., G.I., G.G. și G.N. și a respins ca inadmisibil apelul formulat de G.A. Instanța de apel a reținut că între părți s-a semnat contractul de închiriere, având ca obiect închirierea suprafeței de 3.079 mp. teren, și la acest contract reclamanții au adăugat două articole noi, respectiv 7 bis prin care se menționa că pârâta trebuie să fie de acord cu G.N., operator extracție să lucreze la sectorul petrol S. fără a fi detașat sau disponibilizat cât timp aici se vor desfășura activități de extracție a țițeiului și art. 10, vizând să fie aprobate proprietarilor (fraților G.) racordarea la conducta de gaz de sondă ca supliment la chiria negociată respectiv 16.010.800 lei lunar, ce urma să fie actualizată.

Contractul a fost semnat de chiriaș cu obiecțiuni și a menționat că este de acord cu clauzele de la art. 7 bis și art. 10. Instanța de apel a reținut că aceste două clauze nu pot face obiectul analizei sale întrucât nu au fost acceptate de chiriaș, iar cu privire la anularea contractului a reținut că nu sunt întrunite cerințele legale pentru a se dispune anularea contractului. În termen legal, reclamanții G.V., G.I., G.G., G.N. au declarat recurs împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel. Reclamanții critică hotărârea pentru nelegalitate arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Un prim motiv de recurs vizează aprecierea greșită a împrejurării că s-a depus tardiv motivul suplimentar de apel.

Recurenții în contextul acestui motiv arată că instanța nu a fost preocupată de lămurirea cadrului judecății și al cererii lor ci a ales varianta mai simplă și anume de a constata că motivul suplimentar este depus peste termenul legal și astfel nu a mai fost analizat. Recurenții mai arată că instanța de apel a analizat sumar conținutul motivelor de apel iar aprecierea că instanța nu poate cenzura anumite clauze, deoarece nu ar fi fost însușite de cealaltă parte contractantă, este fără temei. Se mai arată că instanța nu a fost interesată de modalitatea în care s-a semnat contractul și nici de susținerile reclamanților, că prețul chiriei este vădit mic raportat la calitatea terenului și importanța locației pentru societatea de exploatare petrolieră, comparativ cu alte contracte.

Nu este reală, arată recurenții nici afirmația că sunt respectate toate clauzele asumate valabil de intimată, deoarece nu a făcut dovezi în acest sens, reclamanții nu au primit chiria în cuantumul și condițiile de plată din contract și nici nu au fost convocați la renegocierea actualizării cuantumului, pentru a se aprecia că sunt respectate condițiile deja negociate. Recurenții susțin că pentru lămurirea situației de fapt, inclusiv a modalității de exploatare a terenului închiriat se impunea completarea probatoriilor și în acest cadru urma ca instanța să pună în vedere să se precizeze temeiul de drept, să se precizeze dacă se invocă ca motiv de „anulare” o cauză concomitentă cu încheierea contractului sau una ulterioară, analiza făcându-se pentru fiecare în parte.

În drept reclamanții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. Pentru motivele invocate, reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului. Recursul declarat de reclamanți nu este fondat. Astfel, critica ce vizează neanalizarea motivului suplimentar de apel, nu este întemeiată, instanța de apel corect a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ. și a reținut că aceste motive au fost depuse peste termenul legal prevăzut de dispozițiile legale anterior invocate. De asemeni, criticile formulate de reclamanți în legătură cu modalitatea în care s-a semnat contractul cât și nerespectarea clauzelor acestuia de către intimată, nu sunt întemeiate întrucât la contractul încheiat de părți, recurenții au adăugat două articole noi, respectiv art. 7 bis prin care se menționa că pârâta să fie de acord ca G.N.

operator extracție, să lucreze la sectorul petrol S. fără a fi detașat sau disponibilizat cât timp aici se vor desfășura activități de extracție a țițeiului și art. 10, vizând să le fie aprobată proprietarilor racordarea la conducte de gaz metan de sondă ca supliment la chiria negociată de 16.010.800 lei lunar, ce urma a fi reactualizată, articole care nu au fost acceptate de chiriaș, motiv pentru care a semnat contractul cu obiecțiuni. Cu privire la aceste două articole adăugate de reclamanți, corect a reținut instanța de apel, că o clauză vizând menținerea la locul de muncă a unui membru al familiei reclamanților ar contraveni dispozițiilor legale C. muncii., iar cealaltă, privind consumul de gaze de sondă nu a putut fi acceptată de intimata pârâtă atâta timp cât nu dispune de licență de furnizare de gaze.

Având în vedere considerentele arătate corect s-a reținut în cauză că nu sunt întrunite cerințele legale pentru a se dispune anularea contractului, în condițiile în care chiriașul își respectă obligația asumată, aceea de plată a chiriei. În consecință, hotărârea recurată este legală, recursul declarat de reclamanți va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții G.V., G.I., G.G. și G.N. împotriva deciziei nr. 128 din 5 mai 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 7 februarie 2006.