ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1897/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 1004 din 24 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția

civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B.K. împotriva pârâtului

Primarul municipiului Câmpia Turzii, a fost anulată în parte dispoziția nr. 123

din 20 mai 2003 emisă de acesta, a fost dispusă restituirea în natură

reclamantei a imobilului înscris în C.F., Ghiris Sancrai, A + 44, nr. top 45/6,

grădină intravilan, în suprafață de 1310 mp și a fost respinsă acțiunea, pentru

lipsa calității procesuale pasive, în privința pârâților S.N.P. SA București și

Primăria municipiului Câmpia Turzii.

Pentru

a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamanta este succesoarea

proprietarilor tabulari, M.B. și B.M. și că terenul ce formează obiectul

litigiului este liber, pe acesta nefiind edificate construcții.

Apelul

declarat de Primarul municipiului Câmpia Turzii a fost admis, prin decizia nr.

377 A din 19 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

și a fost schimbată sentința tribunalului, în tot, în sensul respingerii

acțiunii.

Instanța

de apel a reținut că terenul revendicat nu este liber, fiind ocupat cu „spații

verzi, parcare, iar în subteran se află rețele de apă și canal ce deservesc

blocurile de locuințe aflate în vecinătate, situație în care terenul expropriat

nu poate fi restituit în natură.

Împotriva

susmenționatei decizii a declarat recurs reclamanta, susținând în esență că se

impune anularea contractului de con cesiune încheiat de Primăria municipiului

Câmpia Turzii sub nr. 11603 din 7 noiembrie 2001 și că terenul a cărui

restituire a solicitat-o este liber așa cum rezultă din raportul de expertiză

tehnică efectuat în cauză și nici nu face parte din domeniul public.

Recursul

este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Conform

art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra

fondului pricinii, în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în

scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Or,

în prezenta cauză, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, ceea ce a

condus la pronunțarea a două soluții diferite, pe baza aceluiași raport de

expertiză tehnică.

La

instanța de fond a fost efectuată o expertiză tehnică de către expert Posta

Margareta prin care situația de fapt a terenului nu este lămurită.

În

acest sens, în concluziile raportului de expertiză tehnică s-a făcut referire

la un teren în suprafață de 2346 mp, ocupat cu zonă verde cu flori, platformă

betonată, trotuar, suprafață din care a fost detașată, cea de 1310 mp, fără

nici o explicație, fără a fi indicate vecinătățile și fără a se face precizări

cu privire la ceea ce se află pe acest teren și în subteranul lui.

În

atare situație, se impune a se dispune fie completarea raportului de expertiză

tehnică, fie efectuarea unei noi expertize, chiar și din oficiu, conform art.

129 alin. (5) C. proc. civ.

În

consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi

casată decizia curții de apel și a fi trimisă cauza, aceleiași instanțe, pentru

rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

B.K. împotriva deciziei nr. 377/A din 19 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj,

secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza la aceeași

instanță pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2006.