ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1897/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1004 din 24 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B.K. împotriva pârâtului Primarul municipiului Câmpia Turzii, a fost anulată în parte dispoziția nr. 123 din 20 mai 2003 emisă de acesta, a fost dispusă restituirea în natură reclamantei a imobilului înscris în C.F., Ghiris Sancrai, A + 44, nr. top 45/6, grădină intravilan, în suprafață de 1310 mp și a fost respinsă acțiunea, pentru lipsa calității procesuale pasive, în privința pârâților S.N.P. SA București și Primăria municipiului Câmpia Turzii. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamanta este succesoarea proprietarilor tabulari, M.B.

și B.M. și că terenul ce formează obiectul litigiului este liber, pe acesta nefiind edificate construcții. Apelul declarat de Primarul municipiului Câmpia Turzii a fost admis, prin decizia nr. 377 A din 19 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, și a fost schimbată sentința tribunalului, în tot, în sensul respingerii acțiunii. Instanța de apel a reținut că terenul revendicat nu este liber, fiind ocupat cu „spații verzi, parcare, iar în subteran se află rețele de apă și canal ce deservesc blocurile de locuințe aflate în vecinătate, situație în care terenul expropriat nu poate fi restituit în natură.

Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs reclamanta, susținând în esență că se impune anularea contractului de con cesiune încheiat de Primăria municipiului Câmpia Turzii sub nr. 11603 din 7 noiembrie 2001 și că terenul a cărui restituire a solicitat-o este liber așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză și nici nu face parte din domeniul public. Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma. Conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii, în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite. Or, în prezenta cauză, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, ceea ce a condus la pronunțarea a două soluții diferite, pe baza aceluiași raport de expertiză tehnică.

La instanța de fond a fost efectuată o expertiză tehnică de către expert Posta Margareta prin care situația de fapt a terenului nu este lămurită. În acest sens, în concluziile raportului de expertiză tehnică s-a făcut referire la un teren în suprafață de 2346 mp, ocupat cu zonă verde cu flori, platformă betonată, trotuar, suprafață din care a fost detașată, cea de 1310 mp, fără nici o explicație, fără a fi indicate vecinătățile și fără a se face precizări cu privire la ceea ce se află pe acest teren și în subteranul lui. În atare situație, se impune a se dispune fie completarea raportului de expertiză tehnică, fie efectuarea unei noi expertize, chiar și din oficiu, conform art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. În consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată decizia curții de apel și a fi trimisă cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta B.K. împotriva deciziei nr. 377/A din 19 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2006.