ÎCCJ, decizie (scj.ro #82155)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82155) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Competență materială. Cereri de restituire
a imobilului preluat în mod abuziv de stat și de constatare a
nulității contractului prin care s-a vândut imobilul
chiriașului.
Cuprins pe materii.
Drept procesual civil. Competența materială a
instanței de soluționare a cererilor de restituire în natură a
imobilului, preluat în mod abuziv de stat, și de constatare a
nulității contractului prin care bunul a fost vândut
chiriașului.
Index alfabetic.
Drept procesual civil.
-
Competența
materială.
-
Acțiune/Cererede
restituire a imobilului preluat de
stat.
-
Cerere de constatare a
nulității vânzării.
Legea
nr
.
10/2001:
art
. 24;
C.pr.civ
.:
art
. 17.
Întrucât Legea
nr
. 10/2001 nu prevede norme de
competență diferite, atât cererea de restituire în natură a
imobilului preluat în mod abuziv de stat, cât și cererea de
constatarea nulității contractului prin care bunul a fost vândut
chiriașului, sunt de competența tribunalului, la care se referă
art
. 24 alin. (8) din legea enunțată.(Text în
vigoare înainte de modificarea și completarea Legii nr.10/2001 prin Legea
nr
. 247/2005 ce prevede competența aceleiași
instanțe prin alin. (3
1
) introdus la
art
.
24).
Î.C.C.J., Secția civilă
și de proprietate intelectuală, decizia
nr
.
65 din 2 ianuarie 2005
Prin
notificarea
nr
. 326 din 16 iulie 2001 întocmită
în temeiul Legii
nr
. 10/2001, S.P. a solicitat
Primăriei municipiului Câmpia
Turzii
restituirea
în natură a unui apartament, situat în Câmpia
Turzii
,
bun ce a fost trecut în proprietatea Statului în baza Decretului
nr
. 223/1974.
Prin Dispoziția
nr
.
14 din 7 februarie 2002 primarul Municipiului Câmpia
Turzii
,
județul
Cluj
, a respins solicitarea de
restituire în natură a imobilului, formulând
notificantei
o ofertă pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent
bănesc.
La data de 7 februarie 2002, S.P. a
contestat în justiție dispoziția primarului și a solicitat:
să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare
nr
. 18 din 29 octombrie 1996 încheiat între R.A.G.C.L.
Câmpia
Turzii
, în calitate de vânzătoare și
G.V. și G.V. cu referire la apartamentul respectiv susținând că
actul juridic s-a încheiat cu rea-credință deoarece părțile
cunoșteau că bunul este litigios; radierea intabulării dreptului
de proprietate al statului și apoi al pârâților
cumpărători, precum și restabilirea situației anterioare de
carte funciară; restituirea către reclamantă, în natură, a
nemișcătorului.
Tribunalul
Cluj
,
secția civilă, prin sentința
nr
. 529
din 4 octombrie 2002, a admis excepția autorității lucrului
judecat și a respins, pentru acest considerent, capătul de cerere
având ca obiect constatarea nulității contractului de
vânzare-cumpărare
nr
. 18 din 29 octombrie 1996.
Reținând că înstrăinarea apartamentului s-a făcut cu
respectarea Legii
nr
. 112/1995, tribunalul a respins
și pretenția reclamantei de restituire în natură a imobilului.
Curtea de Apel
Cluj
,
secția civilă, prin decizia
nr
. 49 din 28
martie 2003, a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentința
tribunalului și a trimis cauza pentru
rejudecare
în primă instanță la Judecătoria
Turda
.
Instanța de apel a motivat că: imobilul în
litigiu are o valoare ce nu depășește două miliarde lei,
așa încât, în baza dispozițiilor
art
. 1,
pct
. 1 și
art
. 2,
pct
. 1,
lit
. „b” Cod
procedură civilă, competența revine în primă
instanță Judecătoriei
Turda
; nu sunt
incidente dispozițiile Legii
nr
. 10/2001,
deoarece prevederile
art
. 24 alin. ultim și cele
ale
art
. 31 alin. (2) din acest act normativ au
valoarea unor norme derogatorii de la dreptul comun, competența
tribunalelor, în primă instanță, putând fi reținută
doar în vederea soluționării plângerilor formulate împotriva
dispoziției (deciziei) prin care s-a refuzat restituirea în natură a
imobilului.
Recursul declarat de reclamantă este fondat.
Întrucît
imobilul revendicat de reclamantă a fost preluat în
proprietatea statului în baza Decretului
nr
.
223/1974, nemișcătorul intră în categoria bunurilor care fac
obiectul Legii
nr
. 10/2001. Reclamanta, având
calitatea de persoană îndreptățită, a declanșat, în
forma și termenul stipulate de lege, prin intermediul notificării,
care are natura juridică a unei cereri de restituire, procedura administrativă
prealabilă și obligatorie prevăzută de Legea
nr
. 10/2001.
Primarul municipiului Câmpia
Turzii
a soluționat prin dispoziție notificarea
(cererea de restituire) în sensul că a refuzat retrocedarea în natură
a nemișcătorului și a făcut
notificantei
o ofertă de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent
bănesc, dispoziție pe care reclamanta a atacat-o în justiție în
conformitate cu
art
. 24 alin. 7 din Legea
nr
. 10/2001.
Întrucît
bunul nemișcător, după preluarea lui de
către Stat, a fost înstrăinat unor terți
subdobânditori
,
reclamanta a înțeles că, odată cu contestarea dispoziției
emisă de primar, să atace cu acțiune în nulitate și actul
juridic de înstrăinare, demers nu numai îngăduit, dar chiar
reglementat expres de prevederile
art
. 46 – 47 din
Legea
nr
. 10/2001, demers ce nu poate fi calificat,
în nici un caz, ca fiind de drept comun și de competența
judecătoriei în primă instanță, așa cum greșit a
apreciat Curtea de Apel
Cluj
.
Din economia reglementărilor cuprinse
în dispozițiile
art
. 46 alin. (4) și (5)
și
art
. 47 alin. (2) din Legea
nr
. 10/2001 rezultă că nulitatea actelor de
înstrăinare a imobilelor, care cad sub incidența acestei legi,
constituie o chestiune prejudicială a cărei soluție poate avea o
înrâurire covârșitoare asupra dreptului dedus procedurii administrative,
iar, ulterior, judiciare, de restituire a unor bunuri.
Conform
art
. 47
alin. (2), în cazul acțiunilor formulate potrivit
art
.
46 și 48 din lege, procedura de restituire începută în temeiul
Legii
nr
. 10/2001 este suspendată până la
soluționarea acelor acțiuni prin hotărâre
judecătorească definitivă și irevocabilă. Rezultă
că textul, fără a distinge, are în vedere procedura de
restituire în integralitatea ei, adică și faza
judecătorească.
Este obligatoriu ca instanța care
exercită controlul jurisdicției speciale administrative,
prevăzute de Legea
nr
. 10/2001, să dea
prioritate rezolvării chestiunii prejudiciale, adică cererii privind
constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare,
chestiune a cărei rezolvare va avea o înrâurire covârșitoare,
determinantă, asupra cererii de restituire în natură a
nemișcătorului.
Întrucât Legea
nr
.
10/2001 nu prevede norme de competență diferite, ambele cereri, atât
acțiunea în nulitate, cât și contestația împotriva
dispoziției prin care s-a refuzat restituirea bunului în natură,
trebuie soluționate împreună, în ordinea arătată, de
aceeași instanță, jurisdicția de fond pornind de la
tribunal – secția civilă, scopul interpretării constând în
rezolvarea cu celeritate și într-un termen rezonabil a cererilor de
restituire a imobilelor preluate abuziv sau de acordare a altor măsuri
reparatorii prevăzute de lege.
Față de cele ce preced,
recursul a fost admis, s-a casat decizia dată în apel, și
s-a trimis cauza la aceeași instanță, ce are a se preocupa de
soluționarea motivelor de apel cu care a fost investită.