ÎCCJ, decizie (scj.ro #82155)

Competență materială. Cereri de restituire a imobilului preluat în mod abuziv de stat și de constatare a nulității contractului prin care s-a vândut imobilul chiriașului. Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Competența materială a instanței de soluționare a cererilor de restituire în natură a imobilului, preluat în mod abuziv de stat, și de constatare a nulității contractului prin care bunul a fost vândut chiriașului. Index alfabetic. Drept procesual civil. - Competența materială. - Acțiune/Cererede restituire a imobilului preluat de stat. - Cerere de constatare a nulității vânzării.

Legea nr . 10/2001: art . 24; C.pr.civ .: art . 17. Întrucât Legea nr . 10/2001 nu prevede norme de competență diferite, atât cererea de restituire în natură a imobilului preluat în mod abuziv de stat, cât și cererea de constatarea nulității contractului prin care bunul a fost vândut chiriașului, sunt de competența tribunalului, la care se referă art . 24 alin. (8) din legea enunțată.(Text în vigoare înainte de modificarea și completarea Legii nr.10/2001 prin Legea nr . 247/2005 ce prevede competența aceleiași instanțe prin alin. (3 1 ) introdus la art . 24). Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 65 din 2 ianuarie 2005 Prin notificarea nr . 326 din 16 iulie 2001 întocmită în temeiul Legii nr . 10/2001, S.P.

a solicitat Primăriei municipiului Câmpia Turzii restituirea în natură a unui apartament, situat în Câmpia Turzii , bun ce a fost trecut în proprietatea Statului în baza Decretului nr . 223/1974. Prin Dispoziția nr . 14 din 7 februarie 2002 primarul Municipiului Câmpia Turzii , județul Cluj , a respins solicitarea de restituire în natură a imobilului, formulând notificantei o ofertă pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc. La data de 7 februarie 2002, S.P. a contestat în justiție dispoziția primarului și a solicitat: să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr . 18 din 29 octombrie 1996 încheiat între R.A.G.C.L. Câmpia Turzii , în calitate de vânzătoare și G.V.

și G.V. cu referire la apartamentul respectiv susținând că actul juridic s-a încheiat cu rea-credință deoarece părțile cunoșteau că bunul este litigios; radierea intabulării dreptului de proprietate al statului și apoi al pârâților cumpărători, precum și restabilirea situației anterioare de carte funciară; restituirea către reclamantă, în natură, a nemișcătorului. Tribunalul Cluj , secția civilă, prin sentința nr . 529 din 4 octombrie 2002, a admis excepția autorității lucrului judecat și a respins, pentru acest considerent, capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr . 18 din 29 octombrie 1996. Reținând că înstrăinarea apartamentului s-a făcut cu respectarea Legii nr . 112/1995, tribunalul a respins și pretenția reclamantei de restituire în natură a imobilului.

Curtea de Apel Cluj , secția civilă, prin decizia nr . 49 din 28 martie 2003, a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentința tribunalului și a trimis cauza pentru rejudecare în primă instanță la Judecătoria Turda . Instanța de apel a motivat că: imobilul în litigiu are o valoare ce nu depășește două miliarde lei, așa încât, în baza dispozițiilor art . 1, pct . 1 și art . 2, pct . 1, lit . „b” Cod procedură civilă, competența revine în primă instanță Judecătoriei Turda ; nu sunt incidente dispozițiile Legii nr . 10/2001, deoarece prevederile art . 24 alin. ultim și cele ale art . 31 alin. (2) din acest act normativ au valoarea unor norme derogatorii de la dreptul comun, competența tribunalelor, în primă instanță, putând fi reținută doar în vederea soluționării plângerilor formulate împotriva dispoziției (deciziei) prin care s-a refuzat restituirea în natură a imobilului.

Recursul declarat de reclamantă este fondat. Întrucît imobilul revendicat de reclamantă a fost preluat în proprietatea statului în baza Decretului nr . 223/1974, nemișcătorul intră în categoria bunurilor care fac obiectul Legii nr . 10/2001. Reclamanta, având calitatea de persoană îndreptățită, a declanșat, în forma și termenul stipulate de lege, prin intermediul notificării, care are natura juridică a unei cereri de restituire, procedura administrativă prealabilă și obligatorie prevăzută de Legea nr . 10/2001. Primarul municipiului Câmpia Turzii a soluționat prin dispoziție notificarea (cererea de restituire) în sensul că a refuzat retrocedarea în natură a nemișcătorului și a făcut notificantei o ofertă de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, dispoziție pe care reclamanta a atacat-o în justiție în conformitate cu art . 24 alin. 7 din Legea nr . 10/2001.

Întrucît bunul nemișcător, după preluarea lui de către Stat, a fost înstrăinat unor terți subdobânditori , reclamanta a înțeles că, odată cu contestarea dispoziției emisă de primar, să atace cu acțiune în nulitate și actul juridic de înstrăinare, demers nu numai îngăduit, dar chiar reglementat expres de prevederile art . 46 – 47 din Legea nr . 10/2001, demers ce nu poate fi calificat, în nici un caz, ca fiind de drept comun și de competența judecătoriei în primă instanță, așa cum greșit a apreciat Curtea de Apel Cluj . Din economia reglementărilor cuprinse în dispozițiile art . 46 alin. (4) și (5) și art . 47 alin. (2) din Legea nr . 10/2001 rezultă că nulitatea actelor de înstrăinare a imobilelor, care cad sub incidența acestei legi, constituie o chestiune prejudicială a cărei soluție poate avea o înrâurire covârșitoare asupra dreptului dedus procedurii administrative, iar, ulterior, judiciare, de restituire a unor bunuri.

Conform art . 47 alin. (2), în cazul acțiunilor formulate potrivit art . 46 și 48 din lege, procedura de restituire începută în temeiul Legii nr . 10/2001 este suspendată până la soluționarea acelor acțiuni prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Rezultă că textul, fără a distinge, are în vedere procedura de restituire în integralitatea ei, adică și faza judecătorească. Este obligatoriu ca instanța care exercită controlul jurisdicției speciale administrative, prevăzute de Legea nr . 10/2001, să dea prioritate rezolvării chestiunii prejudiciale, adică cererii privind constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare, chestiune a cărei rezolvare va avea o înrâurire covârșitoare, determinantă, asupra cererii de restituire în natură a nemișcătorului.

Întrucât Legea nr . 10/2001 nu prevede norme de competență diferite, ambele cereri, atât acțiunea în nulitate, cât și contestația împotriva dispoziției prin care s-a refuzat restituirea bunului în natură, trebuie soluționate împreună, în ordinea arătată, de aceeași instanță, jurisdicția de fond pornind de la tribunal – secția civilă, scopul interpretării constând în rezolvarea cu celeritate și într-un termen rezonabil a cererilor de restituire a imobilelor preluate abuziv sau de acordare a altor măsuri reparatorii prevăzute de lege. Față de cele ce preced, recursul a fost admis, s-a casat decizia dată în apel, și s-a trimis cauza la aceeași instanță, ce are a se preocupa de soluționarea motivelor de apel cu care a fost investită.