ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1160/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1160/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului

civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 5 septembrie 2005,

reclamanții

B.B., I.A.M.,

B.Ș. și G.B. au solicitat instanței - în contradictoriu cu primarul Municipiului

Câmpia Turzii - să dispună obligarea pârâtului ca în termen de 60 de zile de la

rămânerea definitivă a hotărârii să emită o dispoziție de restituire în natură,

în subsidiar în echivalent, pentru următoarele imobile: 1) o vilă în suprafață

de 45 mp cu trei încăperi și verandă, construită din cărămidă, situată în

Câmpia Turzii, cu terenul aferent, neidentificat topografic; 2) o casă de

locuit în suprafață de 108 mp, cu parter înalt și subsol, construit din beton

și cărămidă cu 6 încăperi, imobil situat în Câmpia Turzii, având destinația

dispensar medical, nr. top. 824/1, C.F. nr. 1054 Câmpia Turzii și o clădire

birou de 82 mp, parter cu 4 încăperi, imobil situat în Câmpia Turzii, nr. top.

824/1, C.F. nr. 1054 Câmpia Turzii, precum și terenul aferent celor două

construcții, în suprafață de 16.476 mp; 3. a) o fabrică din cărămidă acoperită

din beton compusă din 10 camere cu 2 edificii laterale cu pereți din cărămidă

acoperită cu țiglă, în suprafață de 900 mp, imobil situat în Câmpia Turzii,

având destinația de instituție de învățământ - Colegiul Tehnic V.U.-, nr. top.

826/1, C.F. nr. 1039 Câmpia Turzii și b) o casă de locuit cu parter înalt și

subsol, 20 încăperi (fără subsol), cu un coridor mare și terasă, construcție

neterminată cu planșeu terasă beton din cărămidă, imobil situat în Câmpia

Turzii, având destinația parțial de instituție de învățământ Colegiul Tehnic

V.U. și parțial de farmacie nr. top. 826/1, C.F. nr. 1039 Câmpia Turzii, precum

și terenul aferent celor două construcții în suprafață de 14.105 mp

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului B.A., care a fost

proprietarul imobilelor descrise.

Prin Decretul Prezidiului

M.A.N. nr. 84/1950 au fost confiscate toate bunurile care s-au aflat în

proprietatea antecesorului reclamanților, fără ca acesta să fi beneficiat de

vreo despăgubire. În actul de expropriere se face mențiune doar despre

terenurile expropriate, aferente construcțiilor descrise. În aceste condiții,

se arată, preluarea imobilelor în proprietatea statului este nu numai abuzivă,

dar este și una fără titlu.

Cu toate că

reclamanții au parcurs procedura notificărilor prevăzute de art. 20 din Legea nr.

10/2001, până la data sesizării instanței acestea nu au fost soluționate.

Reclamanții au făcut totodată trimitere la principiul restituirii în natură al

imobilelor preluate în mod abuziv.

În drept, au fost

invocate prevederile Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

La 6 iulie 2007,

B.A.I. și B.A.A.M., au formulat în cauză, cerere de intervenție în interes

propriu solicitând, în calitate de moștenitori ai lui B.A.A. (fiul autorului

B.A., fostul proprietar al imobilelor) obligarea pârâtului de a emite în termenul

de 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii o dispoziție și în

favoarea lor, prin care să restituie în natură imobilele descrise în acțiune.

O altă cerere de

intervenție în interes propriu, a fost formulată - la 1 august 2007 - de B.A.M.,

în calitate de moștenitor al lui B.A., care a solicitat ca dispoziția de

restituire în natură să fie emisă și în favoarea sa.

Prin încheierea din 4

iulie 2008, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis în principiu cererea de

intervenție formulată de B.A.I. și B.A.M., în calitate de moștenitori ai defunctului

B.A.A. și a respins totodată cererea de intervenție în interes propriu formulată

de B.A.M., apreciind că acesta nu a făcut dovada susținerilor sale și nu și-a

dovedit calitatea în proces.

Aceeași instanță,

prin sentința civilă nr. 376 din 18 iulie 2008, a admis în parte acțiunea și

cererea de intervenție și în consecință:

A dispus restituirea

în natură în favoarea reclamanților și a intervenienților, a următoarelor

imobile: 1)imobilul construcție situat în mun. Câmpia Turzii, înscris în C.F. nr.

1039 Câmpia Turzii cu nr. top. 826/1; 2) parcela cu nr. top. 826/1 - 240 mp; 3)

parcela cu nr. top. 825/1 - 925 mp; 4)parcela cu nr. top. 824/1 - 185 mp și 850

mp; 5) parcela cu nr. top.820/1/2 - 950 mp și 300 mp; 6) parcela cu nr. top.

820/2/2/1/2 - 950 mp și 1.000 mp

A dispus menținerea

afectațiunii imobilului construcție situat în mun. Câmpia Turzii, str.

Laminoriștilor nr. 117, înscris în C.F. nr. 1039 Câmpia Turzii cu nr. top.

826/1 pe o perioadă de 2 ani.

A dispus acordarea

despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și

plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII

din Legea nr. 247/2005 - în favoarea reclamanților și intervenienților pentru

următoarele imobile: 1) echivalentul procentului de 16% din construcția situată

în municipiul Câmpia Turzii, județul Cluj, înscrisă în C.F. nr. 1039 Câmpia

Turzii cu nr. top. 826/1; 2) 2 apartamente (apartamentul nr. 1 construcția

veche) din imobilul situat în municipiul Câmpia Turzii, județul Cluj, înscris

în C.F. nr. 1054 Câmpia Turzii cu nr. top. 824/1, 820/1/2 și pentru terenul

aferent nerestituit în natură; 3) pentru suprafețele de teren nerestituite în

natură prin dispozițiile emise sau prin sentință.

A respins cererea

având ca obiect restituirea în natură a imobilelor pentru care au fost emise

dispoziții de către pârâtul primarul municipiului Câmpia Turzii astfel:

Dispoziția nr. 34 din 28 februarie 2002 pentru imobilul din Câmpia Turzii, județul

Cluj, spațiu comercial în suprafață de 28,73 mp; Dispoziția nr. 1743 din 07 mai

2007 și nr. 2022 din 10 iulie 2007 pentru imobilul din Câmpia Turzii, județul

Cluj, înscris în C.F. nr. 1054 Câmpia Turzii cu nr. top. 824/1; Dispoziția nr. 39

din 05 februarie 2008 pentru imobilul compus din teren în suprafață de 488 și

construcția formată din 7 încăperi în suprafață de 102,20 mp, situat în Câmpia,

jud. Cluj.

A obligat pârâtul să

plătească în favoarea reclamanților și intervenienților cheltuieli de judecată

în sumă de 9.415 lei.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut în esență că prin emiterea Dispozițiilor nr. 1743

din 7 mai 2007, nr. 2022 din 10 iulie 2007 și nr. 39 din 5 februarie 2008 (care

au revocat practic, Dispoziția nr. 34 din 28 februarie 2002), pârâtul a

recunoscut calitatea de persoane îndreptățite a reclamantelor la măsuri

reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, în natură sau prin echivalent, pentru

imobilele preluate abuziv de la antecesorul acestora.

Aceste dispoziții nu

au fost contestate, în condițiile art. 26 al Legii nr. 10/2001.

În ceea ce privește

restul imobilelor ce au făcut obiectul cererii de restituire, imobile care nu

fac obiectul dispozițiilor enunțate mai sus, în analiza posibilității

restituirii acestora în natură ori a stabilirii unor măsuri reparatorii prin

echivalent, prima instanță a reținut următoarele: din raportul de expertiză

tehnică judiciară specialitatea topografie, întocmit de ing. B.M. (filele 36-41

vol. III) Tribunalul reține următoarea identificare a imobilelor în regim de

carte funciară: 1. casa de locuit identică cu Universitatea Tehnică și birouri,

situată pe strada L., amplasată pe terenul cu nr. top. 826/1, înscrisă în C.F. nr.

1039 Câmpia Turzii. Se arată că inițial construcția avea regimul de înălțime

S+P, ulterior s-a construit etajul I; 2. casa de locuit identică cu Dispensarul

medical situată pe strada Laminoriștilor nr. 111. Această construcție este

amplasată pe terenul cu nr. top. 824/1, înscris în C.F. nr. 1054 Câmpia Turzii.

Construcția cu regimul de înălțime S+P este împrejmuită cu gard și este

închiriată; 3. clădire birou identică cu magazin alimentar și locuințe, imobile

situate pe strada L. Construcția este amplasată pe terenul cu nr. top. 824/1,

înscrisă în C.F. nr. 1054 Câmpia Turzii. Edificatul este compus din: magazinul

alimentar, înstrăinat de către reclamanți și 2 apartamente care sunt

închiriate; 4 ateliere (fabrică), construcție identică cu C.V.U., situată pe

strada L. Această construcție este amplasată pe terenul cu nr. top. 820/1 și

824/1 din C.F. nr. 1054 Câmpia Turzii; nr. top. 825/1/1 și 826/1 din C.F. nr. 1039

Câmpia Turzii. Inițial construcția veche era compusă dintr-un corp principal cu

2 pavilioane laterale și avea regimul de înălțime S+P. Construcția nouă a mai

adăugat 2 aripi și a supraînălțat corpurile vechi, astfel că actualmente

construcția are regimul de înălțime S+P+2E; 5. vilă înscrisă pe terenul cu nr. top.

826/1 din C.F. nr. 1039 în prezent închiriată.

Expertul a stabilit

totodată că terenul pe care sunt edificate construcțiile este situat pe strada

L., colț cu strada V.G. Construcțiile descrise ocupă în mare parte terenul

inițial și doar porțiuni disparate pot fi retrocedate nu fără a afecta procesul

de învățământ, cel puțin în parte, în opinia expertului. Terenul cuprins între clădirea

nr. 1, clădirea nr. 2, clădirea nr. 3 și 4 este un spațiu verde amenajat cu

pomi, care se poate retroceda. În partea din spatele colegiului ar exista

posibilitatea restituirii în natură a unei părți din terenul de sport.

Prin completarea la

raportul de expertiză (filele 85-90 vol. III) expertul B.M. a indicat datele de

carte funciară ale suprafețelor de teren libere și cu privire la care a făcut

propunerea de restituire în natură conform anexei 5 din raportul inițial după

cum urmează: 1. nr. top. 826/1 - 240 mp; 2. nr. top. 825/1 - 2.925 mp; 3. nr. top.

824/1- 3.185 mp și 1850 mp; 4. nr. top. 820/1/2 - 950 mp din 2.300 mp; 5. nr.

top. 820/2/2/1/2 - 1.950 mp și 9.000 mp.

În cauză s-a dispus

și efectuarea unei expertize în specialitatea construcții de către ing. D.S.V.

și ulterior s-a încuviințat o contraexpertiză efectuată de ing. B.M. (filele

95-115).

Expertul a

identificat construcțiile cu privire la care s-au formulat notificări în baza

Legi nr. 10/2001, după cum urmează:

Obiectiv nr. 1:

construcție situată în Câmpia Turzii, județul Cluj. Construcția identificată pe

teren are destinația de clădiri birouri și săli de curs și se află în folosința

Primăriei Câmpia Turzii. Construcția este edificată pe terenul cu nr. top.

826/1 din C.F. nr. 1039 Câmpia Turzii. Construcția tronson I, S+P+E, - corp I -

și P+E - corp II - a fost edificată în scopul utilizării ei ca locuință

familială, birouri și funcție industrială (producție utilaje destinate

industriei textile). Expertul a arătat totodată că cele două corpuri comunică

între ele prin coridoarele situate la parter și etaj. Se evidențiază două etape

distincte de edificare a construcției: etapa I - tronson I (S+P+E) și tronson

II (P), care a fost edificată în anul 1937. Ulterior, etajul 1 al tronsonului

II a fost realizat în jurul anilor 1943-1944.

Concluzia expertului

cu privire la construcția descrisă este în sensul că cele două corpuri de

clădire au fost edificate în proporție de 95% între anii 1938-1944. Elementele

noi adăugate la clădirea inițială constau în: cabină portar - 5%; planșeul din

beton armat și terasa exterioară peste planșeul din beton. Lucrările de

construcție efectuate au constat în: a) refuncționalizarea spațiilor inițiale

existente; b) schimbarea tâmplăriei exterioare (ferestre); c) înlocuirea

învelitorii și a șarpantei în totalitate; d) tencuieli

exterioare la fațade;

e) trotuar perimetral și f) înlocuire integrală a jgheaburilor și burlanelor.

Prin completarea

raportului (filele 126-138 vol. III) expertul și-a reiterat concluziile anterioare

în sensul că imobilul construcție a fost edificat între anii 1920-1940 în două

etape distincte (corp I și II). Structura nou edificată în jurul anului 1950 a

constat în: cabină portar și terasă exterioară peste cabina portar. Au fost de

asemenea descrise lucrările efectuate după anul 1950.

Față de cele expuse, tribunalul

a constatat că imobilul descris poate fi restituit în natură, în favoarea

reclamanților și intervenienților.

Obiectivul nr. 2:

casă de locuit actual Dispensar medical, situat în Câmpia Turzii, înscris în C.F.

nr. 1054 Câmpia Turzii, cu nr. top. 824/1 și 820/1/2.

Construcția S+P nu a

fost modificată structural față de situația sa inițială.

Obiectivul nr. 3:

construcția atelier (fabrică de cărămidă, actualmente C.V.U.), situată în

Câmpia Turzii, județul Cluj, a fost realizată în două etape după cum urmează:

a) construcția de tipul S+P, având o construcție principală și două edificii

laterale, a fost realizată în perioada 1922-1925 și b) construcția nouă (1955)

realizată în urma extinderii celei vechi, atât pe orizontală cât și pe

verticală cu două aripi laterale la parter, etajul 1 și 2 și 5 pavilioane,

construite în partea posterioară a construcției principale la parter și etajul

1.

În urma măsurătorilor

efectuate și în urma analizei lucrărilor de construcție noi, expertul a

stabilit că din suprafața totală a construcției suprafața revendicată

reprezintă 16%.

Având în vedere

situația construcției descrise și procentul de 16% reprezentat de vechea

construcție, în aceste limite s-a concluzionat că se impune stabilirea

măsurilor reparatorii prin echivalent.

Din analiza situației

fiecărui imobil în parte, conchide tribunalul, având în vedere și dispozițiile

deja emise, rezultă că pentru construcțiile și suprafețele de teren care nu se

pot restitui în natură este necesar să fie stabilite măsuri reparatorii prin

echivalent. La pronunțarea acestei soluții, prima instanță a avut în vedere și

cele statuate prin Decizia nr. 20 din 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Apelurile declarate

împotriva acestei sentințe de reclamanți și intervenienții principali, au fost

admise în parte de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, care, prin Decizia nr.

115/A din 1 noiembrie 2012 a înlăturat

dispoziția privind restituirea în natură a

suprafeței de 240 mp din parcela cu nr. top. 826/1 C.F. 1039 Câmpia Turzii și a

dispus restituirea în natură a parcelelor cu nr. top. nou 826/1/3 în suprafață

de 734 mp și nr. top. nou 826/1/2 în suprafață de 2.368 mp, conform completării

la raportul de expertiză întocmit de ing. exp. M.M.

A dispus restituirea

în natură a parcelei cu nr. top. nou 824/1/2 în suprafață de 770 mp aferentă

construcției de pe str. L. și a menținut dispoziția privind respingerea cererii

pentru construcția restituită prin Dispozițiile nr. 1743/2007 și nr. 2022/2007

emise de pârât.

A dispus restituirea

în natură și a terenului în suprafață de 99 mp, identificat ca fiind parcela cu

nr. top. nou 824/1/3, aferent imobilului de pe str. L. și a menținut dispoziția

privind restituirea diferenței de 3.185 mp și 1.850 mp din parcela cu nr top.

824/1, precum și cea de respingere a cererii de restituire în natură a

spațiului comercial și terenului aferent acestuia ce au fost restituite prin Dispoziția

nr. 34/2002 emisă de pârât.

A constatat că

cererea privind înlăturarea dispoziției privind menținerea afectațiunii

imobilului, a rămas fără obiect.

A menținut restul

dispozițiilor (privind restituirea construcției de pe str. L., restituirea

porțiunilor din parcelele cu nr. top 825/1, 820/1/2 și 820/2/2/1/2, acordarea

despăgubirilor în condițiile Legii nr. 247/2005, precum și cele privind

respingerea plângerii în ceea ce privește imobilul de pe str. V.G., restituit

prin Dispoziția nr. 39/2008 emisă de pârât și obligarea pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată).

A respins ca nefondat

apelul pârâtului.

Recursurile declarate

în cauză de reclamanții B.B., B.Ș. și I.A.M. precum și de reclamanta Gertud

Blum și intervenienții în interes propriu, au fost admise de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, care, prin Decizia nr. 5576 din 2

decembrie 2013, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare,

aceleiași curți de apel.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța supremă a reținut în esență că sub aspectul stabilirii

regimului juridic al parcelei cu nr. top nou 824/1/5, în suprafață de 6.209 mp,

este necesară suplimentarea probatoriului, pe aspectele reținute de instanța de

recurs.

Astfel, se arată,

instanța de apel a reținut că pe terenul în discuție se află curtea unui

atelier școală și un teren de tenis, ce constituie un „tot unitar” cu ansamblul

ocupat de instituția de învățământ, fără a preciza însă dacă nemișcătorul

aparține domeniului public ori este afectat de amenajări de utilitate publică

și fără să indice temeiul de drept care înlătură posibilitatea restituirii în

natură, aspecte ce echivalează cu nestabilirea completă a situației de

fapt.

Așadar, conchide

instanța supremă, completarea probatoriului sub acest aspect este necesară, față

de dispozițiile art. 10 alin. (3) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

pentru a se putea face distincția între noțiunile de „teren liber” și

„teren liber ce poate fi restituit în natură”, știut fiind că posibilitatea restituirii

în natură a terenului liber este subordonată afectațiunii sale.

În rejudecare, Curtea

de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia nr. 1098/A din 10 noiembrie 2014 a

admis în parte apelul

declarat de reclamanta I.A.M. și intervenienții principali B.A. și B.I., precum

și apelul declarat de reclamanții B.B., B.Ș. și B.G. împotriva sentinței civile

nr. 376 din 18 iulie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 6558/117/2005,

pe care a schimbat-o în parte, după cum urmează:

A înlăturat

dispoziția din sentință privind restituirea în natură a suprafeței de 240 mp

teren aferentă parcelei cu nr. top 826/1 înscrisă în C.F. nr. 1039 C.T. și a dispus

restituirea în natură a parcelelor cu nr. top nou 826/1/3 în suprafață de 734

mp și cu nr. top nou 826/1/2 în suprafață de 2386 mp, conform completării la

raportul de expertiză întocmit de expert ing. M.M.

A dispus restituirea

în natură a parcelei cu nr. top nou 824/1/2 în suprafață de 770 mp aferentă

construcției situate pe str. Laminoriștilor nr. 111 și a menținut dispoziția

privind respingerea cererii cu privire la construcția restituită prin Dispozițiile

nr. 1743/2007 și nr. 2022/2007 emise de pârât.

A dispus restituirea

în natură și a terenului în suprafață de 99 mp, identificat ca fiind parcela cu

nr. top nou 824/1/3, aferent imobilului situat pe str. L. și a menținut

dispoziția privind restituirea diferenței de 3.185 mp și 1.850 mp din parcela

cu nr. top 824/1, precum și dispoziția de respingere a cererii de restituire în

natură a spațiului comercial și a terenului aferent acestuia ce au fost

restituite prin Dispoziția nr. 34/2002 emisă de pârât.

A constatat că

cererea privind înlăturarea dispoziției privind menținerea afectațiunii

imobilului a rămas fără obiect.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței (privind restituirea construcției situate pe str. L.,

restituirea porțiunilor din parcelele cu nr. top 820/1/2, 820/2/2/1/2 și nr. top

825/1- respectiv, în cazul acestei din urmă parcele, inclusiv parcelele cu nr. top

noi 825/1/2 teren în suprafață de 700 mp, 825/1/4 teren în suprafață de 2.547

mp și 825/1/3 teren în suprafață de 663 mp, conform completării la raportul de

expertiză întocmit de expert ing. M.T., varianta nr. 3), pag.14, vol. II dosar

apel, primul ciclu procesual - acordarea despăgubirilor în condițiile Legii nr.

247/2005, precum și dispozițiile privind respingerea plângerii în ceea ce

privește imobilul situat pe str. V.G., restituit prin Dispoziția nr. 39/2008

emisă de pârât și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

A respins ca nefondat

apelul declarat împotriva sentinței de pârâtul Primarul municipiului Câmpia

Turzii.

A obligat pe pârât de

a le plăti reclamantei I.A.M. și intervenienților principali B.A. și B.I. suma

de 3.877,5 lei, iar reclamanților B.B., B.Ș. și B.G. suma de 2.877,5 lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de trimitere a reținut în esență că reclamanta Iliescu Ana nu

a depus - așa cum i s-a solicitat de către instanță - înscrisuri de la

autoritățile austriece, în forma apostilată, conform Convenției de la Haga din

1961 sau orice alte probe pertinente și utile cauzei care să facă dovada

susținerilor privitoare la faptul că G.B. sau antecesorii acesteia ar fi fost

deja despăgubiți de către statul austriac, situație în care aceste afirmații nu

pot fi apreciate ca fiind dovedite.

Nu a fost primit nici

argumentul potrivit căruia dispozițiile art. 2 din Acordul încheiat în anul

1963 între R.P.R. și Austria, „pentru reglementarea problemelor financiare în

suspensie” afirmă efectul liberator pentru persoanele fizice și juridice din

România față de Austria, în vederea indemnizării cărora era destinată suma prevăzută

în art. 1, în considerarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

care se referă doar la acele persoane care, au primit în mod cert și efectiv

despăgubiri.

Or,

se arată

,

o asemenea dovadă nu

s-a făcut cu privire la reclamanta G.B. sau la antecesorii săi.

Cât privește

suprafața de 6.209 mp

teren, aferentă parcelei cu nr. top nou 824/1/5, în lămurirea regimului juridic

al acesteia, instanța de apel a făcut trimitere la dispozițiile art. 112 alin. (2)

din Legea nr. 1/2011 „a

educației

naționale” potrivit căreia, terenurile și clădirile unităților de „educație

timpurie”, de învățământ preșcolar, școlilor primare, gimnaziale și liceale,

inclusiv ale celorlalte niveluri de învățământ, înființate de stat, fac parte

din domeniul public local și sunt administrate de către consiliile locale.

Apartenența la

domeniul public a unor imobile ce aparțin categoriilor de mai sus nu

reprezintă, însă, prin ea însăși un impediment la restituirea în natură, mai

reține instanța de apel.

În sensul celor

stabilite de instanța de recurs, a fost analizată incidența în cauză, cu

privire la terenul sus-evocat, a dispozițiilor art. 10.3 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, cât privește existența pe teren a

unor amenajări destinate a servi nevoilor comunității, respectiv căi de

comunicație, dotări tehnico-edilitare, subterane, amenajări de spațiu.

Într-adevăr, potrivit

dispozițiilor art. 10.3 din Normele metodologice, în toate cazurile entitatea

învestiră cu soluționarea notificării (și, mutatis mutandis, instanța de

judecată) are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu

exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală

a terenului solicitat și a suprafeței acesteia, pentru a nu afecta căile de

acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări

amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări

subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare

calibru, adăposturi utilitare și altele. În cazul în care se constată astfel de

situații, restituirea în natură se va limita la acele suprafețe de teren libere

sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și

utilizarea normală a amenajărilor subterane.

S-au apreciat ca

fiind de interes în cauză și prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

potrivit cărora în cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au

edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține

restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața

ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale, spațiilor verzi

stabilite prin art. 3 lit. e) - f) din Legea nr. 24/2007, precum și altor

amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent.

Cât privește terenul

în suprafață de 6.209 mp, aferent nr. top 824/1/5, acesta este indicat în

raportul de expertiză efectuat în apel în primul ciclu procesual, ca incluzând

curte, spațiu verde, teren viran, alei și clădire „Atelier școală”.

Din adresa din 06

iunie 214 a Colegiului Tehnic „V.U.” Câmpia Turzii rezultă că pe terenul mai sus-arătat

se află, într-adevăr, clădirea „Atelierelor școală” ale colegiului în care se

desfășoară orele de instruire practică, construcția clădirii fiind începută în

anul 1972, deci ulterior preluării terenului de către stat.

Tot astfel, din

adresa transmisă instanței de apel de SC F.D.E.E.E.D.T.N. SA (fila 157 dosar

rejudecare) rezultă că pe parcela identificată cu nr. top 824/1/5 reprezentând

teren în suprafață de 6.209 mp există cabluri de energie electrică în funcțiune

ce aparțin acestei societăți comerciale, cabluri care sunt pozate subteran, cu

excepția unei porțiuni care este pe suport.

S-a precizat,

totodată, că rețeaua electrică ce traversează terenul în litigiu este una de

mare calibru, având în vedere că este vorba despre o rețea trifazată de joasă

tensiune (400 V), precum și că aceste rețele electrice au fost realizate în

anul 1990.

Față de aceste

precizări cu valoare probatorie, instanța de trimitere a apreciat că terenul în

suprafață de 6.209 mp aferent nr. top 824/1/5 este, în sensul prevederilor art.

10 pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, afectat de

o amenajare subterană ce împiedică restituirea sa în natură, conducând la

concluzia că reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți, cât privește

acest teren, de a obține măsuri reparatorii în echivalent.

Cât privește

celelalte imobile cu privire la care reclamanții și, după caz, intervenienții

au solicitat acordarea de măsuri reparatorii, referindu-se la ele prin cererile

de apel formulate, s-au menținut dispozițiile exprimate de către instanța de control

judiciar, în primul ciclu procesual.

Împotriva acestei

ultime hotărâri, a declarat recurs în termen legal reclamanta I.A.M. care,

invocând dispozițiile art. 496 alin. (1) și (2) și respectiv art. 488 (1) pct. 6

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., critică decizia dată în

rejudecarea apelurilor, după cum urmează:

- în mod greșit a

fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active (lipsa calității de

persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii) a reclamantei G.B.

Au fost depuse în

acest sens, susține recurenta, documente - în legătură cu care s-a stabilit

fără echivoc că nu este necesară apostilarea - care atestă că urmare Acordului

(din 1963) dintre R.P.R. și Austria, s-a plătit părții austriece o sumă

forfetară pentru stingerea oricăror pretenții ale cetățenilor austrieci

față de bunuri aflate pe teritoriul României, pretins a fi fost abuziv preluate

de către Stat.

În această situație,

apare ca irelevantă împrejurarea dacă G.B., cetățean austriac a primit efectiv

despăgubirile, pierderea dreptului la măsuri reparatorii fiind determinată,

potrivit art. 2 al Acordului de „plata integrală a sumei forfetare” de către

statul român.

Oricum, conchide

recurenta, niciun text al legilor reparatorii nu a lipsit de efecte juridice

prevederile Acordului din 1963, care, trebuie considerat (având în vedere

obiectul de reglementare) act normativ special, aplicabil în situații

particulare, cum este cea din speță.

- au fost ignorați,

din cuprinsul dispozitivului, un total de 13.537 mp, amplasat sub nr. top

820/2/2/1/2, de ambele expertize (B. și M.) efectuate în cauză.

Mărginindu-se să

afirme că menține restul dispozițiilor privind restituirea porțiunilor din

parcelele situate sub nr. top 820/2/2/1/2, instanța de trimitere a refuzat să

coreleze cele două expertize, deși i s-a solicitat expres acest lucru,

„omițând” practic să se pronunțe asupra unui sfert din întreg terenul

revendicat, teren liber a cărui restituire în natură era obligatorie conform art.

1 al Legii nr. 10/2001.

- instanța „a omis”

să ia în discuție situația mai multor terenuri, cu și fără construcții,

identificate de expertiza M, ca situate: sub nr. top 824/1/6-339 mp -, sub nr. top

826/1 „sau” 825/1 – suprafață „nedeterminată” -, teren în suprafață de 1.718

mp, din incinta SC I.S.C.T. SA, terenul menționat ca „bloc de locuințe P+3”,

concesionat Parohiei Ortodoxe Câmpia Turzii, terenul (nu se indică suprafața și

adresa) aferent fostei cantine din str. V.G., închiriată de municipalitate

„unui S.R.L.”

În legătură cu aceste

terenuri, care, apreciază recurenta, se impuneau a fi restituite în natură, se

invocă încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1), art. 7 și 9 din Legea nr. 10/2001

și se face trimitere la pct. 9.1 din Normele metodologice.

- s-a „refuzat” a fi

restituită parcela nou identificată sub nr. top 824/1/5, fiind încălcată

autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 376/2008 a Tribunalului Cluj care,

a acordat acest suprafețe.

Astfel, se arată, în

apel s-au evidențiat diferențe de identificare a terenurilor între cele două

expertize (B. și) instanța luând în dezbatere o chestiune irevocabil tranșată

care, impunea ca soluție obligatorie, restituirea în natură a nemișcătorului.

Or, dacă - chiar sub

un alt topografic, însă cu privire la același teren în materialitatea lui - s-ar

reveni asupra acestei măsuri reparatorii, s-ar încălca principiul non

reformatio in pejus.

- justificarea care a

generat respingerea restituirii este „pur aparentă, fără suport de specialitate”.

Astfel, se arată, nu

existența oricărei rețele de curent aflată pe teren, determină imposibilitatea restituirii

ci doar existența și utilizarea unor „amenajări subterane (…) conducte de electricitate

de mare calibru”.

Or, susține

recurenta, contrar celor învederate instanței prin adresa emisă de SC

F.D.E.E.E.D.T.N. SA - Sucursala de D.E.E. Cluj-Napoca, rețeaua care grevează

terenul în discuție, nu poate fi considerată „de mare calibru”, cu atât mai

mult cu cât nu există impedimente la mutare.

În consecință, se

conchide, refuzul instanței de apel de a restitui în natură, dintre toate

parcelele aflate în situație identică, doar nr. top 824/1/5 de 6.209 mp

semnifică a aplica legea de o manieră „impredictibilă” și „contradictorie”,

prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 7, 9 și 10 din Legea nr. 10/2001.

Recursul se

privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce

succed.

Dintru început,

trebuie precizat, față de temeiurile invocate de recurentă în cererea de

recurs, că litigiul de față se supune C. proc. civ. de la 1865, criticile formulate

urmând a fi analizate - în raport și de precizările orale făcute de

reprezentantul recurentei-reclamante, la interpelarea instanței - din

perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7-9 din vechiul cod, în acord cu

prevederile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în

aplicare a Legii nr. 134/2010, privind C. proc. civ.

Cât privește critica

referitoare la „greșita” respingere a excepției vizând lipsa calității

procesuale active (respectiv a calității de persoană îndreptățită la acordarea

măsurilor reparatorii) a G.B.;

Potrivit

dispozițiilor art. 5 al Legii nr. 10/2001, nu sunt îndreptățite la restituire

sau la alte măsuri reparatorii, persoanele care au primit despăgubiri potrivit

acordurilor internaționale încheiate de România, privind reglementarea

problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa care face parte

integrantă din acest act normativ.

Textul cuprinde, în

adevăr, una din excepțiile de la regula vocației generale la restituire, pentru

imobilele care fac parte din domeniul de aplicare al legii speciale de

reparație.

Excepția vizează

însă, neîndoielnic, doar situațiile în care, urmare Acordurilor internaționale

încheiate de România cu statele la care se referă textul ce se află în anexa nr.

1 a legii, au fost primite efectiv despăgubiri, singura ipoteză în care, ar

dispărea vocația la măsurile reparatorii acordate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Or, o asemenea dovadă

nu s-a făcut în cauză, probele administrate în ambele cicluri procesuale

permițând, cel mult, concluzia existenței unor demersuri inițiate de

autorii Gertrudei Blum în fața statului austriac, pentru obținerea unor

despăgubiri iar nu și acordarea efectivă a acestora.

Din această

perspectivă apar ca lipsite de relevanță aserțiunile instanței de trimitere legate

de necesitatea apostilării înscrisurilor obținute de părți de la autoritățile

austriece, văzând în acest sens, dispozițiile art. 3 ale Convenției de la Haga

din 1961 și respectiv Acordul dintre România și Austria cu privire la asistența

juridică în materia dreptului civil și de familie (precum și Protocolul anexă),

încheiate la Viena în anul 1965.

De altfel, deși

concluzionează greșit asupra caracterului obligatoriu al apostilării actelor

depuse în dovedirea lipsei calității de persoană îndreptățită a G.B. - în

condițiile în care chestiunea nu fusese tranșată în ciclul procesual

anterior - instanța de trimitere face o aplicare corectă a dispozițiilor art. 5

din Lege, reținând judicios că, apostilate sau nu, actele depuse nu erau în

măsură să ducă la concluzia că reclamanta G.B., ori antecesorii acesteia, ar fi

obținut despăgubiri efective pentru imobilele în litigiu, în baza Acordului

încheiat în anul 1963 între România și Austria, pentru reglementarea

problemelor financiare în suspensie.

Nu poate fi primită

nici argumentația recurentei, în sensul că față de prevederile art. 2 al

Acordului ar fi irelevantă dovada vizând primirea efectivă a despăgubirilor

întrucât, se susține, pierderea dreptului la măsuri reparatorii este

determinată de plata integrală a sumei forfetare, de către statul român.

Astfel, așa cum s-a

arătat, art. 5 din Lege, exclude de la beneficiul măsurilor reparatorii doar

persoanele care au primit despăgubiri, potrivit acordurilor internaționale, iar

în vederea asigurării exigențelor acestui text, Normele Metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250 din 7 martie

2007 (publicată în M. Of. nr. 227 din 3 aprilie 2007) fac referire la necesitatea

solicitării, de către entitatea investită cu soluționarea notificării, a unei

declarații autentificate date pe propria răspundere, prin care notificatorii

(cetățeni străini sau apatrizi, ori cetățeni români care au emigrat în statele

prevăzute în anexa nr. 1) să declare că nu au făcut obiectul acestor acorduri,

privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, în sensul obținerii

despăgubirilor.

Această declarație, a

fost dată de G.B., la 20 ianuarie 2009, în formă autentică și depusă la dosar,

urmare solicitării instanței, consemnată în încheierea din 12 ianuarie

2009.(filele 64-65 Dosar nr. 6558/117/2005 al Curții de Apel Cluj, secția I

civilă - vol. I)

În consecință,

inserarea dispozițiilor amintite în lege și respectiv Normele Metodologice,

exclude de plano concluzia că simpla dovadă a existenței Acordului, înlătură pe

notificatorul aflat în situația redată, de la beneficiul măsurilor reparatorii.

Cât privește critica

vizând parcela în suprafață de 6.209 mp aferentă topograficului nr. 824/1/5

identificată administrativ în Câmpia Turzii, se constată că prin decizia de

casare au fost avute în vedere în mod exclusiv doar aspectele ce vizează

lămurirea regimului juridic al nemișcătorului, dacă acesta aparține sau nu

domeniului public și este afectat de amenajări de utilitate publică care ar

justifica respingerea cererii de restituire în natură, formulată pe calea notificării.

Verificând incidența art.

16 din Legea nr. 10/2001, potrivit indicațiilor obligatorii date de instanța

supremă (art. 315 C. proc. civ.), instanța de trimitere a administrat un amplu

probatoriu care atestă fără echivoc că nemișcătorul - pe care se află clădirea

„Atelier - școală” a Colegiului tehnic „V.U.” - Câmpia Turzii și un teren de

sport, ambele destinate nevoilor instituției de învățământ - este afectat de

amenajări subterane ce împiedică restituirea sa în natură, reclamanții și

intervenienții fiind îndreptățiți, cât privește acest teren, la obținerea măsurilor

reparatorii prin echivalent.

Astfel, răspunzând

solicitărilor instanței, SC F.D.E.E.E.D.N. SA (fila 157, apel rejudecare) a

precizat că rețeaua electrică ce traversează terenul în litigiu, este una de

mare calibru (trifazată, de joasă tensiune) realizată în anul 1990 care,

asigură alimentarea cu energie electrică a 6 obiective de interes public.

Planul de situație

ce marchează traseul acestei rețele relevă de asemenea că, porțiunea neafectată

de construcția instituției de învățământ este traversată în diagonală de

cabluri electrice, subterane, instanța de apel concluzionând corect asupra

dificultății de a delimita o parcelă care să nu fie afectată de rețeaua

electrică și care să nu îngreuneze desfășurarea normală a activității

instituției de învățământ.

Ca atare, s-a

apreciat judicios asupra aplicabilității prevederilor art. 10 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001.

Nu se poate reține,

astfel cum susține recurenta, „încălcarea autorității de lucru judecat” a

sentinței nr. 376/2008 a Tribunalului Cluj, dată în prezenta cauză în primă

instanță și respectiv încălcarea principiului non reformatio in pejus, sub

aspectul restituirii parcelei nou identificată sub nr. top 824/1/5.

Astfel, așa cum

corect a reținut și instanța care a pronunțat prima decizie dată în

soluționarea apelurilor, tribunalul a dispus restituirea în natură doar a unor

porțiuni de 3.185 mp și respectiv 1.850 mp din acest topografic, aferent

numărului administrativ 115, Câmpia Turzii, iar terenul de 6.209 mp (aparținând

suprafeței totale de 16.475 mp) ocupat de atelier școală și teren de tenis, a

fost apreciat ca fiind un tot unitar cu ansamblul destinat procesului de

învățare, ceea ce a dus la concluzia imposibilității restituirii lui în natură.

Chestiunea vizând

evidențierea unor diferențe de identificare a terenurilor aparținând

topograficului 824/1/5, ce ar rezulta urmare comparării concluziilor celor 2

expertize efectuate în cauză (B. și M.) nu a făcut de altfel, obiectul

recursului declarat de reclamanți, împotriva Deciziei civile nr. 115/A/2012 a

Curții de Apel Cluj, statuările instanței de apel asupra celorlalte aspecte ce

țin de soluționarea fondului cauzei, intrând în puterea lucrului judecat.

Tot astfel, cu

privire la celelalte topografice amintite în motivele recursului de față,

instanța supremă a reținut că, din chiar dispozitivul Deciziei atacate (nr. 115/A

din 1 noiembrie 2012) rezultă că instanța s-a pronunțat asupra tuturor

solicitărilor din notificări, în raport cu numerele topografice indicate de

reclamanți și motivate în considerente.

Reluând analiza cu

privire la celelalte imobile, în legătură cu care reclamanții au solicitat fie

restituirea în natură, fie acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent,

enumerate în cererile de apel formulate, instanța de trimitere a arătat, fără

echivoc, că punctul său de vedere concordă cu acela exprimat de către instanța

de apel, din primul ciclu procesual.

S-a apreciat corect (în

raport de expertiza M., efectuată în apel) că sunt libere și pot fi restituite

în natură, parcelele cu nr. top nou 825/1/2 - teren în suprafață de 7.000 mp -

825/1/3 - teren în suprafață de 663 mp și 825/1/4 - teren în suprafață de 2547 mp

- imobile rezultate din dezmembrarea topograficului inițial 825/1.

Ca atare, contrar

celor susținute prin motivele de recurs, se constată că au fost analizate toate

cererile vizând topograficele indicate de reclamanți iar însumate, suprafețele

din nr. top 825

1

în legătură cu care s-a dispus restituirea în

natură, totalizează o suprafață superioară celei restituite de prima instanță.

Așa fiind, față de

cele ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta împotriva Deciziei nr. 1098/A din 10

noiembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2015.