ÎCCJ, decizie (scj.ro #126132)

Notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. Calitatea de persoană îndreptățită la restituirea bunului preluat de stat. Existența unui acord internațional încheiat de România cu Austria privind reglementarea problemelor financiare în suspensie. Condiții de aplicare a dispozițiilor art. 5 din legea specială.

Cuprins pe materii :

Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate.

Index alfabetic :

persoană îndreptățită

-măsuri reparatorii

-imobil preluat de stat

Legea nr. 10/2001, art. 5

Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, art. 5.1.- 5.4.

Notă : În ședința din 10 decembrie 2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.5 alin.(1) din Legea nr.10/2001 și a constat că acestea sunt constituționale în măsura în care nu permit restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent persoanelor care intră sub incidența acordurilor încheiate de România cu alte state privind reglementarea problemelor financiare în suspensie enumerate în Anexa nr.1 a Legii nr.10/2001.

Potrivit dispozițiilor art.5 al Legii nr.10/2001, nu sunt îndreptățite la restituire sau la alte măsuri reparatorii, persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaționale încheiate de România, privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa care face parte integrantă din acest act normativ.

Textul cuprinde una din excepțiile de la regula vocației generale la restituire, pentru imobilele care fac parte din domeniul de aplicare al legii speciale de reparație, excepția ce vizează însă doar situațiile în care, urmare acordurilor internaționale încheiate de România cu statele la care se referă textul ce se află în anexa nr.1 a legii, au fost primite efectiv despăgubiri, singura ipoteză în care ar dispărea vocația la măsurile reparatorii acordate în temeiul Legii nr.10/2001.

În vederea asigurării exigențelor acestui text, Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 fac referire la necesitatea solicitării, de către entitatea investită cu soluționarea notificării, a unei declarații autentificate date pe propria răspundere, prin care notificatorii (cetățeni străini sau apatrizi, ori cetățeni români care au emigrat în statele prevăzute în anexa nr.1) să declare că nu au făcut obiectul acestor acorduri, privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, în sensul obținerii despăgubirilor.

Ca atare, dispozițiile legale sus menționate exclud de plano concluzia că simpla dovadă a existenței Acordului, înlătură pe notificatorul aflat în situația redată, de la beneficiul măsurilor reparatorii.

Secția I civilă, decizia nr.1160 din 5 mai 2015

Prin acțiunea formulată la 5 septembrie 2005, reclamanții B.B., I.A.M., B.Ș. și G.B. au solicitat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Câmpia Turzii, să se dispună obligarea pârâtului ca în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să emită o dispoziție de restituire în natură, în subsidiar în echivalent, pentru următoarele imobile: 1) o vilă în suprafață de 45 mp. cu trei încăperi și verandă, construită din cărămidă, situată în Câmpia Turzii, cu terenul aferent, neidentificat topografic; 2) o casă de locuit în suprafață de 108 mp., cu parter înalt și subsol, construit din beton și cărămidă cu 6 încăperi, imobil situat în Câmpia Turzii, având destinația dispensar medical, nr. top. x24/1, CF nr. 1054 și o clădire birou de 82 mp, parter cu 4 încăperi, imobil situat în Câmpia Turzii, nr. top. x24/1, CF nr. 1054, precum și terenul aferent celor două construcții, în suprafață de 16.476 mp.; 3. a) o fabrică din cărămidă acoperită din beton compusă din 10 camere cu 2 edificii laterale cu pereți din cărămidă acoperită cu țiglă, în suprafață de 900 mp., imobil situat în Câmpia Turzii, având destinația de instituție de învățământ - Colegiul X, nr. top. x26/1, CF nr. 1039 și b) o casă de locuit cu parter înalt și subsol, 20 încăperi, cu un coridor mare și terasă, construcție neterminată cu planșeu terasă beton din cărămidă, imobil situat în Câmpia Turzii, având destinația parțial de instituție de învățământ Colegiul X și parțial de farmacie nr. top. x26/1, CF nr. 1039, precum și terenul aferent celor două construcții în suprafață de 14.105 mp.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului B.A., care a fost proprietarul imobilelor descrise.

Prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale nr. 84/1950 au fost confiscate toate bunurile care s-au aflat în proprietatea antecesorului reclamanților, fără ca acesta să fi beneficiat de vreo despăgubire. În actul de expropriere se face mențiune doar despre terenurile expropriate, aferente construcțiilor descrise. În aceste condiții, se arată,  preluarea imobilelor în proprietatea statului este nu numai abuzivă, dar este și una fără titlu.

Cu toate că reclamanții au parcurs procedura notificărilor prevăzute de art. 20 din Legea nr. 10/2001, până la data sesizării instanței acestea nu au fost soluționate. Reclamanții au făcut totodată trimitere la principiul restituirii în natură al imobilelor preluate în mod abuziv.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

La 6 iulie 2007, B.A.I. și B.A.A.M. au formulat în cauză, cerere de intervenție în interes propriu solicitând, în calitate de moștenitori ai lui B.A.A. (fiul autorului B.A., fostul proprietar al imobilelor) obligarea pârâtului de a emite în termenul de 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii o dispoziție și în favoarea lor, prin care să restituie în natură imobilele descrise în acțiune.

O altă cerere de intervenție în interes propriu, a fost formulată - la 1 august 2007 - de B.A.M., în calitate de moștenitor al lui B.A., care a solicitat ca dispoziția de restituire în natură să fie emisă și în favoarea sa.

Prin încheierea din 4 iulie 2008, Tribunalul Cluj, Secția civilă a admis în principiu cererea de intervenție formulată de B.A.I. și B.A.M., în calitate de moștenitori ai defunctului B.A.A. și a respins totodată cererea de intervenție în interes propriu formulată de B.A.M., apreciind că acesta nu a făcut dovada susținerilor sale și nu și-a dovedit calitatea în proces.

Aceeași instanță, prin sentința civilă nr.376 din 18 iulie 2008, a admis în parte acțiunea și cererea de intervenție și în consecință:

A dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților și a intervenienților, a următoarelor imobile: 1) imobilul construcție înscris în C.F. nr. 1039 Câmpia Turzii cu nr. top. x26/1; 2) parcela cu nr. top. x26/1 - 240 mp.; 3) parcela cu nr. top. x25/1 - 2925 mp.; 4) parcela cu nr. top. x24/1 – 3.185 mp. și 1.850 mp.; 5) parcela cu nr. top. x20/1/2 - 950 mp. și 2.300 mp.; 6) parcela cu nr. top. x20/2/2/1/2 – 1.950 mp. și 9.000 mp.

A dispus menținerea afectațiunii imobilului construcție înscris în C.F. nr. 1039 Câmpia Turzii cu nr. top. x26/1 pe o perioadă de 2 ani.

A dispus acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 - în favoarea reclamanților și intervenienților pentru următoarele imobile: 1) echivalentul procentului de 16% din construcția înscrisă în C.F. nr. 1039 nr. top. x26/1; 2) 2 apartamente (apartamentul nr. 1 construcția veche) din imobilul înscris în C.F. nr. 1054 nr. top. x24/1, 820/1/2 și pentru terenul aferent nerestituit în natură; 3) pentru suprafețele de teren nerestituite în natură prin dispozițiile emise sau prin sentință.

A respins cererea având ca obiect restituirea în natură a imobilelor pentru care au fost emise dispoziții de către pârâtul Primarul municipiului Câmpia Turzii astfel: dispoziția nr. 34/2002 pentru imobilul, spațiu comercial în suprafață de 28,73 mp.; dispoziția nr. 1743/2007 și nr. 2022/2007 pentru imobilul înscris în C.F. nr. 1054 nr. top. x24/1; dispoziția nr. 39/2008 pentru imobilul compus din teren în suprafață de 488 mp. și construcția formată din 7 încăperi în suprafață de 102,20 mp.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin emiterea dispozițiilor nr. 1743/2007, nr. 2022/2007 și nr. 39/2008 (care au revocat practic, dispoziția nr. 34/2002), pârâtul a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite a reclamantelor la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001, în natură sau prin echivalent, pentru imobilele preluate abuziv de la antecesorul acestora.

Aceste dispoziții nu au fost contestate, în condițiile art.26 al Legii nr.10/2001.

În ceea ce privește restul imobilelor ce au făcut obiectul cererii de restituire, imobile care nu fac obiectul dispozițiilor enunțate mai sus, în analiza posibilității restituirii acestora în natură ori a stabilirii unor măsuri reparatorii prin echivalent, prima instanță a reținut următoarele: din raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, întocmit de B.M., tribunalul a reținut următoarea identificare a imobilelor în regim de carte funciară: 1. casa de locuit identică cu Universitatea T. și birouri, amplasată pe terenul cu nr. top. x26/1, înscrisă în CF nr. 1039. S-a arătat că inițial construcția avea regimul de înălțime S+P, ulterior s-a construit etajul 1; 2. casa de locuit identică cu dispensarul medical. Această construcție este amplasată pe terenul cu nr. top. x24/1, înscris în CF nr. 1054. Construcția cu regimul de înălțime S+P este împrejmuită cu gard și este închiriată; 3. clădire birou identică cu magazin alimentar și locuințe. Construcția este amplasată pe terenul cu nr. top. x24/1, înscrisă în CF nr. 1054. Edificatul este compus din: magazinul alimentar, înstrăinat de către reclamanți și 2 apartamente care sunt închiriate; 4 ateliere (fabrică), construcție identică cu Colegiul X. Această construcție este amplasată pe terenul cu nr. top. x20/1 și 824/1 din CF nr. 1054; nr. top. x25/1/1 și x26/1 din CF nr. 1039. Inițial construcția veche era compusă dintr-un corp principal cu 2 pavilioane laterale și avea regimul de înălțime S+P. Construcția nouă a mai adăugat 2 aripi și a supraînălțat corpurile vechi, astfel că actualmente construcția are regimul de înălțime S+P+2E; 5. vilă înscrisă pe terenul cu nr. top. x26/1 din CF nr. 1039 în prezent închiriată.

Expertul a stabilit totodată că terenul pe care sunt edificate construcțiile este situat pe strada L., colț cu strada V. Construcțiile descrise ocupă în mare parte terenul inițial și doar porțiuni disparate pot fi retrocedate nu fără a afecta procesul de învățământ, cel puțin în parte, în opinia expertului. Terenul cuprins între clădirea nr. 1, clădirea nr. 2, clădirea nr. 3 și 4 este un spațiu verde amenajat cu pomi, care se poate retroceda. În partea din spatele colegiului ar exista posibilitatea restituirii în natură a unei părți din terenul de sport.

Prin completarea la raportul de expertiză expertul a indicat datele de carte funciară ale suprafețelor de teren libere și cu privire la care a făcut propunerea de restituire în natură conform anexei 5 din raportul inițial.

În cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize în specialitatea construcții și ulterior s-a încuviințat o contraexpertiză.

Expertul a identificat construcțiile cu privire la care s-au formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001, după cum urmează:

Obiectiv nr. 1: construcție situată în Câmpia Turzii. Construcția identificată pe teren are destinația de clădiri birouri și săli de curs și se află în folosința Primăriei Câmpia Turzii. Construcția este edificată pe terenul cu nr. top. x26/1 din CF nr. 1039. Construcția tronson I, S+P+E, - corp I - și P+E – corp II-  a fost edificată în scopul utilizării ei ca locuință familială, birouri și funcție industrială (producție utilaje destinate industriei textile). Expertul a arătat totodată că cele două corpuri comunică între ele prin coridoarele situate la parter și etaj. Se evidențiază două etape distincte de edificare a construcției: etapa I – tronson I (S+P+E) și tronson II (P), care a fost edificată în anul 1937. Ulterior, etajul 1 al tronsonului II a fost realizat în jurul anilor 1943 -1944. Concluzia expertului cu privire la construcția descrisă este în sensul că cele două corpuri de clădire au fost edificate în proporție de 95% între anii 1938 - 1944. Elementele noi adăugate la clădirea inițială constau în: cabină portar – 5%; planșeul din beton armat și terasa exterioară peste planșeul din beton. Lucrările de construcție efectuate au constat în: a) refuncționalizarea spațiilor inițiale existente; b) schimbarea tâmplăriei exterioare (ferestre); c) înlocuirea învelitorii și a șarpantei în totalitate; d) tencuieli exterioare la fațade; e) trotuar perimetral și f) înlocuire integrală a jgheaburilor și burlanelor.

Prin completarea raportului expertul și-a reiterat concluziile anterioare în sensul că imobilul construcție a fost edificat între anii 1920 - 1940 în două etape distincte (corp I și II). Structura nou edificată în jurul anului 1950 a constat în: cabină portar și terasă exterioară peste cabina portar. Au fost de asemenea descrise lucrările efectuate după anul 1950.

Față de cele expuse, tribunalul a constatat că imobilul descris poate fi restituit în natură, în favoarea reclamanților și intervenienților.

Obiectivul nr. 2: casă de locuit actual dispensar medical, înscris în CF nr. 1054, cu nr. top. x24/1 și x20/1/2. Construcția S+P nu a fost modificată structural față de situația sa inițială.

Obiectivul nr. 3: construcția atelier (fabrică de cărămidă, actualmente Colegiul X) a fost realizată în două etape după cum urmează: a) construcția de tipul S+P, având o construcție principală și două edificii laterale, a fost realizată în perioada 1922 - 1925 și b) construcția nouă (1955) realizată în urma extinderii celei vechi, atât pe orizontală cât și pe verticală cu două aripi laterale la parter, etajul 1 și 2 și 5 pavilioane, construite în partea posterioară a construcției principale la parter și etajul 1.

În urma măsurătorilor efectuate și în urma analizei lucrărilor de construcție noi, expertul a stabilit că din suprafața totală a construcției suprafața revendicată reprezintă 16%.

Având în vedere situația construcției descrise și procentul de 16% reprezentat de vechea construcție, în aceste limite s-a concluzionat că se impune stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent.

Din analiza situației fiecărui imobil în parte, conchide tribunalul, având în vedere și dispozițiile deja emise, rezultă că pentru construcțiile și suprafețele de teren care nu se pot restitui în natură este necesar să fie stabilite măsuri reparatorii prin echivalent. La pronunțarea acestei soluții, prima instanță a avut în vedere și cele statuate prin Decizia nr. XX din 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Apelurile declarate împotriva acestei sentințe de reclamanți și intervenienții principali, au fost admise în parte de Curtea de Apel Cluj, Secția I civilă care, prin decizia nr.115/A din 1 noiembrie 2012 a înlăturat dispoziția privind restituirea în natură a suprafeței de 240 mp din parcela cu nr. top. x26/1 CF 1039 și a dispus restituirea în natură a parcelelor cu nr. top. nou x26/1/3 în suprafață de 734 mp și nr. top. nou x26/1/2 în suprafață de 2.368 mp, conform completării la raportul de expertiză.

A dispus restituirea în natură a parcelei cu nr. top. nou x24/1/2 în suprafață de 770 mp aferentă construcției de pe str. L. nr. xx1 și a menținut dispoziția privind respingerea cererii pentru construcția restituită prin dispozițiile nr. 1743/2007 și nr. 2022/2007 emise de pârât.

A dispus restituirea în natură  și a terenului în suprafață de 99 mp, identificat ca fiind parcela cu nr. top. nou x24/1/3, aferent imobilului de pe str. L. nr. xx3 și a menținut dispoziția privind restituirea diferenței de 3.185 mp și 1.850 mp din parcela cu nr. top. x24/1, precum și cea de respingere a cererii de restituire în natură a spațiului comercial și terenului aferent acestuia ce au fost restituite prin dispoziția nr. 34/2002 emisă de pârât.

A constatat că cererea privind înlăturarea dispoziției privind menținerea afectațiunii imobilului, a rămas fără obiect.

A menținut restul dispozițiilor (privind restituirea construcției de pe str. L. nr. xx7, restituirea porțiunilor din parcelele cu nr. top x25/1, x20/1/2 și x20/2/2/1/2, acordarea despăgubirilor în condițiile Legii nr. 247/2005, precum și cele privind respingerea plângerii în ceea ce privește imobilul de pe str. V., restituit prin dispoziția nr. 39/2008 emisă de pârât).

A respins ca nefondat apelul pârâtului.

Recursurile declarate în cauză de reclamanții B.B., B.Ș. și I.A.M. precum și de reclamanta G.B. și intervenienții în interes propriu, au fost admise de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă care, prin decizia nr.5576 din 2 decembrie 2013, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași curți de apel.

Instanța supremă a reținut că sub aspectul stabilirii regimului juridic al parcelei cu nr. top nou x24/1/5, în suprafață de 6.209 m.p., este necesară suplimentarea probatoriului, pe aspectele reținute de instanța de recurs.

Astfel, s-a arătat, instanța de apel a reținut că pe terenul în discuție se află curtea unui atelier școală și un teren de tenis, ce constituie un „tot unitar” cu ansamblul ocupat de instituția de învățământ, fără a preciza însă dacă nemișcătorul aparține domeniului public ori este afectat de amenajări de utilitate publică și fără să indice temeiul de drept care înlătură posibilitatea restituirii în natură, aspecte ce echivalează cu nestabilirea completă a situației de fapt.

Așadar, a conchis instanța supremă, completarea probatoriului sub acest aspect este necesară, față de dispozițiile art.10 alin.(3) și art.11 alin.(3) din Legea nr. 10/2001, pentru a se putea face distincția între noțiunile de „teren liber” și „teren liber ce poate fi restituit în natură”, știut fiind că posibilitatea restituirii în natură a terenului liber este subordonată afectațiunii sale.

În rejudecare, Curtea de Apel Cluj, Secția I civilă, prin decizia nr.1098/A din 10 noiembrie 2014, a admis în parte apelul declarat de reclamanta I.A.M. și intervenienții principali B.A. și B.I., precum și apelul declarat de reclamanții B.B., B.Ș. și B.G. împotriva sentinței civile nr. 376/2008 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte, după cum urmează:

A înlăturat dispoziția din sentință privind restituirea în natură a suprafeței de 240 mp teren aferentă parcelei cu nr. top x26/1 înscrisă în CF nr. 1039 și a dispus restituirea în natură a parcelelor cu nr. top nou x26/1/3 în suprafață de 734 mp și cu nr. top nou x26/1/2 în suprafață de 2.386 mp, conform completării la raportul de expertiză.

A dispus restituirea în natură a parcelei cu nr. top nou x24/1/2 în suprafață de 770 mp aferentă construcției situate pe str. L. nr. xx1 și a menținut dispoziția privind respingerea cererii cu privire la construcția restituită prin dispozițiile nr. 1743/2007 și nr. 2022/2007 emise de pârât.

A dispus restituirea în natură  și a terenului în suprafață de 99 mp, identificat ca fiind parcela cu nr. top nou x24/1/3, aferent imobilului situat pe str. L. nr. xx3 și a menținut dispoziția privind restituirea diferenței de 3.185 mp și 1.850 mp din parcela cu nr. top x24/1, precum și dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură a spațiului comercial și a terenului aferent acestuia ce au fost restituite prin dispoziția nr. 34/2002 emisă de pârât.

A constatat că cererea privind înlăturarea dispoziției privind menținerea afectațiunii imobilului a rămas fără obiect.

A menținut restul dispozițiilor sentinței (privind restituirea construcției situate pe str. L. nr. xx7, restituirea porțiunilor din parcelele cu nr. top x20/1/2, x20/2/2/1/2 și nr. top x25/1 - respectiv, în cazul acestei din urmă parcele, inclusiv parcelele cu nr. top noi x25/1/2 teren în suprafață de 700 mp, x25/1/4 teren în suprafață de 2.547 mp și x25/1/3 teren în suprafață de 663 mp, conform completării la raportul de expertiză), acordarea despăgubirilor în condițiile Legii nr. 247/2005, precum și dispozițiile privind respingerea plângerii în ceea ce privește imobilul situat pe str. V. nr. 1, restituit prin dispoziția nr. 39/2008 emisă de pârât.

A respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței de pârâtul Primarul municipiului Câmpia Turzii.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de trimitere a reținut că reclamanta I.A. nu a depus - așa cum i s-a solicitat de către instanță - înscrisuri de la autoritățile austriece, în forma apostilată, conform Convenției de la Haga din 1961 sau orice alte probe pertinente și utile cauzei care să facă dovada susținerilor privitoare la faptul că G.B. sau antecesorii acesteia ar fi fost deja despăgubiți de către statul austriac, situație în care aceste afirmații nu pot fi apreciate ca fiind dovedite.

Nu a fost primit nici argumentul potrivit căruia dispozițiile art.2 din Acordul încheiat în anul 1963 între R.P. Română și Austria, „pentru reglementarea problemelor financiare în suspensie” afirmă efectul liberator pentru persoanele fizice și juridice din România față de Austria, în vederea indemnizării cărora era destinată suma prevăzută în art. 1, în considerarea dispozițiilor art.5 (1) din  Legea nr. 10/2001 care se referă doar la acele persoane care, au primit în mod cert și efectiv despăgubiri. Or, o asemenea dovadă nu s-a făcut cu privire la reclamanta G.B. sau la antecesorii săi.

Cât privește suprafața de 6.209 mp teren, aferentă parcelei cu nr. top nou x24/1/5, în lămurirea regimului juridic al acesteia, instanța de apel a făcut trimitere la dispozițiile art.112 (2) din Legea nr.1/2011 „a educației naționale” potrivit căreia, terenurile și clădirile unităților de „educație timpurie”, de învățământ preșcolar, școlilor primare, gimnaziale și liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de învățământ, înființate de stat, fac parte din domeniul public local și sunt administrate de către consiliile locale.

Apartenența la domeniul public a unor imobile ce aparțin categoriilor de mai sus nu reprezintă, însă, prin ea însăși un impediment la restituirea în natură.

În sensul celor stabilite de instanța de recurs, a fost analizată incidența în cauză, cu privire la terenul sus-evocat, a dispozițiilor art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, cât privește existența pe teren a unor amenajări destinate a servi nevoilor comunității, respectiv căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare, subterane, amenajări de spațiu.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 10.3 din Normele metodologice, în toate cazurile entitatea învestiră cu soluționarea notificării (și, mutatis mutandis, instanța de judecată) are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acesteia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi utilitare și altele. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.

S-au apreciat ca fiind de interes în cauză și prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora în cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată  servituților legale, spațiilor verzi stabilite prin art. 3 lit. e) - f) din Legea nr. 24/2007, precum și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Cât privește terenul în suprafață de 6.209 mp, aferent nr. top x24/1/5, acesta este indicat în raportul de expertiză efectuat în apel în primul ciclu procesual, ca incluzând curte, spațiu verde, teren viran, alei și clădire „Atelier școală”.

Din adresa Colegiului X rezultă că pe terenul mai sus-arătat se află, într-adevăr, clădirea „Atelierelor școală” ale colegiului în care se desfășoară orele de instruire practică, construcția clădirii fiind începută în anul 1972, deci ulterior preluării terenului de către stat.

Tot astfel, din adresa transmisă instanței de apel de S.C. FDEE E.D.T.N. S.A. rezultă că pe parcela identificată cu nr. top x24/1/5 reprezentând teren în suprafață de 6.209 mp există cabluri de energie electrică în funcțiune ce aparțin acestei societăți comerciale, cabluri care sunt pozate subteran, cu excepția unei porțiuni care este pe suport.

S-a precizat, totodată, că rețeaua electrică ce traversează terenul în litigiu este una de mare calibru, având în vedere că este vorba despre o rețea trifazată de joasă tensiune, precum și că aceste rețele electrice au fost realizate în anul 1990.

Față de aceste precizări cu valoare probatorie, instanța de trimitere a apreciat că terenul în suprafață de 6.209 mp aferent nr. top x24/1/5 este, în sensul prevederilor art.10 pct.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, afectat de o amenajare subterană ce împiedică restituirea sa în natură, conducând la concluzia că reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți, cât privește acest teren, de a obține măsuri reparatorii în echivalent.

Cât privește celelalte imobile cu privire la care reclamanții și, după caz, intervenienții au solicitat acordarea de măsuri reparatorii, referindu-se la ele prin cererile de apel formulate, s-au menținut dispozițiile exprimate de către instanța de control judiciar, în primul ciclu procesual.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs reclamanta I.A.M. care, invocând dispozițiile art.496 alin.(1) și (2) și respectiv art.488 (1) pct.6 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, critică decizia dată în rejudecarea apelurilor, după cum urmează:

În mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active (lipsa calității de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii) a reclamantei G.B.

Au fost depuse în acest sens, documente - în legătură cu care s-a stabilit fără echivoc că nu este necesară apostilarea – care atestă că urmare Acordului (din 1963) dintre R. P. Română și Austria, s-a plătit părții austriece o sumă forfetară pentru stingerea oricăror pretenții ale cetățenilor austrieci față de bunuri aflate pe teritoriul României, pretins a fi fost abuziv preluate de către stat.

În această situație, apare ca irelevantă împrejurarea dacă G.B., cetățean austriac a primit efectiv despăgubirile, pierderea dreptului la măsuri reparatorii fiind determinată, potrivit art.2 al Acordului de „plata integrală a sumei forfetare” de către Statul Român.

Oricum, conchide recurenta, niciun text al legilor reparatorii nu a lipsit de efecte juridice prevederile Acordului din 1963, care, trebuie considerat (având în vedere obiectul de reglementare) act normativ special, aplicabil în situații particulare, cum este cea din speță.

Au fost ignorați, din cuprinsul dispozitivului, un total de 13.537 m.p., amplasat sub nr. top x20/2/2/1/2, de ambele expertize efectuate în cauză.

Mărginindu-se să afirme că menține restul dispozițiilor privind restituirea porțiunilor din parcelele situate sub nr. top x20/2/2/1/2, instanța de trimitere a refuzat să coreleze cele două expertize, deși i s-a solicitat expres acest lucru, „omițând” practic să se pronunțe asupra unui sfert din întreg terenul revendicat, teren liber a cărui restituire în natură era obligatorie conform art.1 al Legii nr.10/2001.

Instanța „a omis” să ia în discuție situația mai multor terenuri, cu și fără construcții, identificate de expertiză ca situate: sub nr. top x24/1/6-339 m.p. -, sub nr. top x26/1 sau x25/1 – suprafață „nedeterminată” -, teren în suprafață de 1.718 m.p., din incinta ISCT S.A., terenul menționat ca „bloc de locuințe P+3”, concesionat Parohiei Ortodoxe X, terenul (nu se indică suprafața și adresa) aferent fostei cantine, închiriată de municipalitate „unui S.R.L.”.

În legătură cu aceste terenuri, care se impuneau a fi restituite în natură, se invocă încălcarea prevederilor art.1 alin. (1), art. 7 și 9 din Legea nr. 10/2001 și se face trimitere la pct.9.1 din Normele metodologice.

S-a „refuzat” a fi restituită parcela nou identificată sub nr. top 824/1/5, fiind încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 376/2008 a Tribunalului Cluj care, a acordat acest suprafețe.

Astfel, se arată, în apel s-au evidențiat diferențe de identificare a terenurilor între cele două expertize, instanța luând în dezbatere o chestiune irevocabil tranșată care, impunea ca soluție obligatorie, restituirea în natură a nemișcătorului.

Or, dacă, chiar sub un alt topografic, însă cu privire la același teren în materialitatea lui, s-ar reveni asupra acestei măsuri reparatorii, s-ar încălca principiul

non reformatio in pejus

.

Justificarea care a generat respingerea restituirii este „pur aparentă, fără suport de specialitate”. Astfel, nu existența oricărei rețele de curent aflată pe teren, determină imposibilitatea restituirii ci doar existența și utilizarea unor „amenajări subterane … conducte de electricitate de mare calibru”. Or, contrar celor învederate instanței prin adresa emisă de S.C. F.D.E.E. E.D.T.N. S.A., rețeaua care grevează terenul în discuție, nu poate fi considerată „de mare calibru”, cu atât mai mult cu cât nu există impedimente la mutare.

În consecință, refuzul instanței de apel de a restitui în natură, dintre toate parcelele aflate în situație identică, doar nr. top x24/1/5 de 6.209 m.p. semnifică a aplica legea de o manieră „impredictibilă” și „contradictorie”, prin raportare la dispozițiile art.1 (1), art.7, 9 și 10 din Legea nr. 10/2001.

Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Dintru început, trebuie precizat, față de temeiurile invocate de recurentă în cererea de recurs, că litigiul de față se supune Codului de procedură civilă de la 1865, criticile formulate urmând a fi analizate - în raport și de precizările orale făcute de reprezentantul recurentei-reclamante, la interpelarea instanței - din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.7-9 din vechiul cod, în acord cu prevederile art.3 (1) și (2) din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010, privind Codul de procedură civilă.

Cât privește critica referitoare la „greșita” respingere a excepției vizând lipsa calității procesuale active (respectiv a calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii) a G.B. :

Potrivit dispozițiilor art.5 al Legii nr.10/2001, nu sunt îndreptățite la restituire sau la alte măsuri reparatorii, persoanele

care au primit

despăgubiri potrivit acordurilor internaționale încheiate de România, privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa care face parte integrantă din acest act normativ.

Textul cuprinde, în adevăr, una din excepțiile de la regula vocației generale la restituire, pentru imobilele care fac parte din domeniul de aplicare al legii speciale de reparație.

Excepția vizează însă, neîndoielnic, doar situațiile în care, urmare Acordurilor internaționale încheiate de România cu statele la care se referă textul ce se află în anexa nr.1 a legii, au fost primite efectiv despăgubiri, singura ipoteză în care, ar dispărea vocația la măsurile reparatorii acordate în temeiul Legii nr.10/2001.

Or, o asemenea dovadă nu s-a făcut în cauză, probele administrate în ambele cicluri procesuale permițând, cel mult, concluzia existenței unor demersuri inițiate de autorii G.B. în fața statului austriac, pentru obținerea unor despăgubiri iar nu și

acordarea efectivă

a acestora.

Din această perspectivă apar ca lipsite de relevanță aserțiunile instanței de trimitere legate de necesitatea apostilării înscrisurilor obținute de părți de la autoritățile austriece, văzând în acest sens, dispozițiile art.3 ale Convenției de la Haga din 1961 și respectiv Acordul dintre România și Austria cu privire la asistența juridică în materia dreptului civil și de familie (precum și Protocolul anexă), încheiate la Viena în anul 1965.

De altfel, deși concluzionează greșit asupra caracterului obligatoriu al apostilării actelor depuse în dovedirea lipsei calității de persoană îndreptățită a G.B. – în condițiile în care chestiunea nu fusese tranșată în ciclul procesual anterior – instanța de trimitere face o aplicare corectă a dispozițiilor art.5 din lege, reținând judicios că, apostilate sau nu, actele depuse nu erau în măsură să ducă la concluzia că reclamanta G.B., ori antecesorii acesteia, ar fi obținut despăgubiri efective pentru imobilele în litigiu, în baza Acordului încheiat în anul 1963 între România și Austria, pentru reglementarea problemelor financiare în suspensie.

Nu poate fi primită nici argumentația recurentei, în sensul că față de prevederile art.2 al Acordului ar fi irelevantă dovada vizând primirea efectivă a despăgubirilor întrucât, se susține, pierderea dreptului la măsuri reparatorii este determinată de plata integrală a sumei forfetare, de către Statul Român.

Astfel, așa cum s-a arătat, art.5 din lege, exclude de la beneficiul măsurilor reparatorii doar persoanele care

au primit

despăgubiri, potrivit acordurilor internaționale, iar în vederea asigurării exigențelor acestui text, Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250 din 7 martie 2007 (publicată în Monitorul Oficial nr.227/2007) fac referire la necesitatea solicitării, de către entitatea investită cu soluționarea notificării, a unei declarații autentificate date pe propria răspundere, prin care notificatorii (cetățeni străini sau apatrizi, ori cetățeni români care au emigrat în statele prevăzute în anexa nr.1) să declare că nu au făcut obiectul acestor acorduri, privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, în sensul obținerii despăgubirilor.

Această declarație, a fost dată de G.B., la 20 ianuarie 2009, în formă autentică și depusă la dosar, urmare solicitării instanței, consemnată în încheierea din 12 ianuarie 2009.

În consecință, inserarea dispozițiilor amintite în lege și respectiv Normele Metodologice, exclude de plano concluzia că simpla dovadă a existenței Acordului, înlătură pe notificatorul aflat în situația redată, de la beneficiul măsurilor reparatorii.

Cât privește critica vizând parcela în suprafață de 6.209 m.p. aferentă topograficului nr.x24/1/5, se constată că prin decizia de casare au fost avute în vedere în mod exclusiv doar aspectele ce vizează lămurirea regimului juridic al nemișcătorului, dacă acesta aparține sau nu domeniului public și este afectat de amenajări de utilitate publică care ar justifica respingerea cererii de restituire în natură, formulată pe calea notificării.

Verificând incidența art.16 din Legea nr. 10/2001, potrivit indicațiilor obligatorii date de instanța supremă (art.315 C.proc.civ.), instanța de trimitere a administrat un amplu probatoriu care atestă fără echivoc că nemișcătorul – pe care se află clădirea „Atelier - școală” a Colegiului X – și un teren de sport, ambele destinate nevoilor instituției de învățământ – este afectat de amenajări subterane ce împiedică restituirea sa în natură, reclamanții și intervenienții fiind îndreptățiți, cât privește acest teren, la obținerea măsurilor reparatorii prin echivalent.

Astfel, răspunzând solicitărilor instanței, S.C. F.D.E.E. E.D.N. S.A. a precizat că rețeaua electrică ce traversează terenul în litigiu, este una de mare calibru realizată în anul 1990 care, asigură alimentarea cu energie electrică a 6 obiective de interes public.

Planul de situație ce marchează traseul acestei rețele relevă de asemenea că, porțiunea neafectată de construcția instituției de învățământ este traversată în diagonală de cabluri electrice, subterane, instanța de apel concluzionând corect asupra dificultății de a delimita o parcelă care să nu fie afectată de rețeaua electrică și care să nu îngreuneze desfășurarea normală a activității instituției de învățământ.

Ca atare, s-a apreciat judicios asupra aplicabilității prevederilor art.10 (2) din Legea nr. 10/2001.

Nu se poate reține, astfel cum susține recurenta, „încălcarea autorității de lucru judecat” a sentinței nr. 376/2008 a Tribunalului Cluj, dată în prezenta cauză în primă instanță și respectiv încălcarea principiului

non reformatio in pejus

, sub aspectul restituirii parcelei nou identificată sub nr. top x24/1/5.

Astfel, așa cum corect a reținut și instanța care a pronunțat prima decizie dată în soluționarea apelurilor, tribunalul a dispus restituirea în natură doar a unor porțiuni de 3.185 m.p. și respectiv 1.850 m.p. din acest topografic, iar terenul de 6.209 m.p. (aparținând suprafeței totale de 16.475 m.p.) ocupat de atelier școală și teren de tenis, a fost apreciat ca fiind un tot unitar cu ansamblul destinat procesului de învățare, ceea ce a dus la concluzia imposibilității restituirii lui în natură.

Chestiunea vizând evidențierea unor diferențe de identificare a terenurilor aparținând topograficului 824/1/5, ce ar rezulta urmare comparării concluziilor celor 2 expertize efectuate în cauză, nu a făcut de altfel, obiectul recursului declarat de reclamanți, împotriva deciziei civile nr.115/A/2012 a Curții de Apel Cluj, statuările instanței de apel asupra celorlalte aspecte ce țin de soluționarea fondului cauzei, intrând în puterea lucrului judecat.

Tot astfel, cu privire la celelalte topografice amintite în motivele recursului de față, instanța supremă a reținut că, din chiar dispozitivul deciziei atacate (nr.115/A din 1 noiembrie 2012) rezultă că instanța s-a pronunțat asupra tuturor solicitărilor din notificări, în raport cu numerele topografice indicate de reclamanți și motivate în considerente.

Reluând analiza cu privire la celelalte imobile, în legătură cu care reclamanții au solicitat fie restituirea în natură, fie acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, enumerate în cererile de apel formulate, instanța de trimitere a arătat, fără echivoc, că punctul său de vedere concordă cu acela exprimat de către instanța de apel, din primul ciclu procesual.

S-a apreciat corect (în raport de expertiza efectuată în apel) că sunt libere și pot fi restituite în natură, parcelele cu nr. top nou x25/1/2 - teren în suprafață de 7.000 m.p. - x25/1/3 - teren în suprafață de 663 m.p. și x25/1/4 - teren în suprafață de 2.547 m.p. - imobile rezultate din dezmembrarea topograficului inițial 825/1.

Ca atare, contrar celor susținute prin motivele de recurs, se constată că au fost analizate toate cererile vizând topograficele indicate de reclamanți iar însumate, suprafețele din nr. top 825/1 în legătură cu care s-a dispus restituirea în natură, totalizează o suprafață superioară celei restituite de prima instanță.

Așa fiind, față de cele ce preced, recursul a fost respins, ca nefondat.