ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3480/2004

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin cererea înregistrată la 29 aprilie 2002

reclamantul K.S.I. a solicitat desființarea deciziei nr. 50 din 29 martie 2002

emisă de pârâta R.A.G.C.L. Câmpia Turzii, prin care s-a respins cererea sa

pentru restituirea cotei de 2/3 din imobilul înscris în CF nr. 1286 Câmpia

Turzii, nr.top.288/2/1 și 289/1.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința

nr. 524 din 2 octombrie 2002, a admis acțiunea, a desființat decizia contestată

și a dispus restituirea către reclamant a imobilului în litigiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a

reținut că, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv se

restituie proprietarilor, în situația în care se găsesc libere de sarcini, iar

susținerea pârâtei că imobilul a fost abandonat în anul 1940 nu se confirmă

prin nici o probă.

S-a mai reținut că, potrivit prevederilor art.

11 și art. 12 din Legea nr. 10/2001, reclamantul este îndreptățit la

restituirea în natură a cotei de 2/3 parte din imobil.

Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel

pârâta.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia

nr. 67 din 14 aprilie 2003, a admis apelul și a modificat sentința atacată în

sensul că a respins acțiunea reclamantului.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei

decizii, susținând, în esență, că instanța de apel a reținut greșit că în speță

se aplică dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, precum și cele ale Legii

nr. 213/1998.

Recursul este nefondat.

Din adeverința nr. 10847 din 9 decembrie 2002

eliberată de Primăria Câmpia Turzii și din inventarul bunurilor care aparțin

domeniului public al municipiului Câmpia Turzii rezultă fără echivoc, că prin

hotărâre a consiliului local s-a stabilit că imobilul în litigiu face parte din

domeniul public al acestei unități administrativ-teritoriale, conform

prevederilor art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998.

Regimul juridic al bunurilor aparținând

domeniului public al unităților administrativ-teritoriale este reglementat de

Legea nr. 215/2001, care în art. 122 alin. (2) prevede că acestea sunt

inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, iar potrivit prevederilor art. 125

alin. (1), consiliile locale și consiliile județene, după caz, hotărăsc să fie

date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie

concesionate ori închiriate.

Imobilul în litigiu, fiind inclus în categoria

bunurilor ce aparțin domeniului public, a fost dat de către consiliul local, în

conformitate cu prevederile legale menționate, în administrarea R.A.G.C.L. Câmpia

Turzii, constituie sediul acesteia și este, în mod evident, necesar continuării

activității sale.

Având în vedere destinația imobilului, regia

autonomă a înțeles să-i aducă unele modificări care, chiar dacă nu fac din

acesta un imobil nou în raport cu cel preluat, reprezintă o investiție

importantă.

În atare situație, corect a reținut instanța de

apel că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001,

potrivit cărora nu pot fi retrocedate în natură imobilele necesare în vederea

continuării activităților de interes public, social-cultural sau obștesc,

foștii proprietari urmând să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent.

De altfel, în conformitate cu dispozițiile

legale arătate, reclamantului i s-au oferit despăgubiri bănești.

Față de cele ce preced, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul K.S.I. împotriva deciziei nr. 67 din 14 aprilie 2003 a Curții de

Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 mai 2004.