ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5400/2003

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin sentința civilă nr. 479 din 3 septembrie 2002,

Tribunalul Cluj a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții R.T. și R.R.

împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului Turda, Primăria

Municipiului Turda, B.I. și B.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că reclamanții au formulat o notificare în condițiile Legii nr. 10/2001

în vederea restituirii în natură a imobilului situat în municipiul Turda,

preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974. Cererea a fost

respinsă prin dispoziția nr. 154/2002 pe considerentul că imobilul a fost

vândut pârâților B.I. și M., conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 661

din 17 decembrie 1997.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 9

din 23 ianuarie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții R.T. și

R.R., formulat împotriva sentinței civile nr. 479 din 3 septembrie 2002 a

Tribunalului Cluj.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, a

reținut că imobilul în litigiu a fost vândut pârâților B.I. și M. (foști

chiriași) cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 9 și art. 14 din Legea

nr. 112/1995. Că în cauză sunt incidente prevederile art. 18 lit. d) din  Legea

nr. 10/2001, în sensul că reclamanții sunt îndreptățiți numai la măsuri

reparatorii prin echivalent bănesc.

S-a mai reținut că pârâții au fost cumpărători

de bună credință în momentul cumpărării imobilului în litigiu – 7 decembrie 1997.

Reclamanții nu se încadrau în prevederile art. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru

retrocedarea în natură deoarece imobilul în natură nu era liber.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată au

declarat recurs reclamanții: R.T. și R.R., criticând-o ca fiind netemeinică și

nelegală – invocând prevederile art. 304 pct. a C. proc. civ. – deoarece :

- De vreme ce Legea nr. 112/1995 nu le-a creat

posibilitatea de a solicita restituirea în natură a imobilului în litigiu -

casă compusă din 4 camere și dependințe situat în municipiul Turda – Legea nr. 10/2001

este singura care le creează posibilitatea restituirii în natură a imobilului

menționat;

- Contractul de vânzare-cumpărare nr. 661 din 17

decembrie 1997 este nul întrucât s-a încheiat cu nerespectarea prevederilor

Legii nr. 112/1995.

Recursul este nefondat.

- Obiectul litigiului ce se poartă între reclamanții

R.T .și R.R. cetățeni germani, pe de o parte, și pârâții Consiliul Local al

Municipiului Turda, Primăria Municipiului Turda, B.I. și B.M., pe de altă

parte, îl constituie imobilul – casă compusă din 4 camere și dependințe –

situat în municipiul Turda, preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr. 223/1974.

Reclamanții au formulat notificare în temeiul

art. 21 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate

abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, însă cererea lor de

restituire în natură a imobilului a fost respinsă prin dispoziția nr. 154 din 8

februarie 2002 –   dosar 3392/2002 al Tribunalului Cluj anexat la dosarul

cauzei – pe considerentul că imobilul respectiv a fost vândut foștilor chiriași

(pârâții B.I. și B.M.) cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de

locuințe, trecute în proprietatea statului.

Susținerea reclamanților în sensul că Legea nr. 112/1995

nu le-a creat posibilitatea de a solicita restituirea în natură a imobilului

din litigiu, nu poate fi reținută întrucât aceștia aveau posibilitatea ca, în

termenul prevăzut de art. 14 din actul normativ enunțat, să facă dovada

declanșării procedurii legale pentru obținerea cetățeniei române în condițiile

art. 2 alin. (2) din  Normele metodologice de aplicare a  Legii nr. 112/1995

adoptate prin H.G. nr. 20/1996 modificată prin H.G. nr. 11/1997, posibilitate

care se constituie într-o condiție împlinită, suplimentară pentru

admisibilitatea cererii de restituire în natură în temeiul Legii nr. 112/1995.

Or, reclamanții nu au  uzat de această posibilitate.

Este adevărat faptul că scopul pentru care a

fost adoptată Legea  nr. 10/2001 este acela al restituirii în natură a

imobilelor preluate abuziv numai că în cazul în care imobilul a fost înstrăinat

fostului chiriaș - cum este situația în speță – cu respectarea condițiilor

prevăzute de Legea nr. 112/1995, devin incidente prevederile art. 18 lit. d)

din Legea nr. 10/2001 în sensul că foștilor proprietari li se acordă măsuri

reparatorii prin echivalent în condițiile legii. Deci, instanțele în mod

judicios au respins petitul cererii formulată de reclamanți, cu privire la

anularea dispoziției nr. 154 din 18 februarie 2002.

De asemenea nici susținerea reclamanților în

sensul că actul de vânzare-cumpărare nr. 661 din 17 decembrie 1997 este nul, nu

poate fi reținută pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001,

măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent dacă „imobilul a fost

înstrăinat fostului chiriaș cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de

locuințe, trecute în proprietatea statului”.

Contractul de vânzare-cumpărare nr. 661 din 17

decembrie 1997 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 9 din Legea

nr. 112/1995 potrivit căruia „chiriașii titulari de contract ai apartamentelor

ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora

pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14 pentru cumpărarea

acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.

În speță, pârâții-intimați B.I. și M. au deținut

imobilul în litigiu cu titlu de chirie, iar mai apoi prin contractul de vânzare

mai sus menționat au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în

litigiu cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 112/1995.

Nulitatea este acea sancțiune de drept civil ce

lipsește actul juridic de efectele contrare regulilor de conduită cuprinse în

norme juridice, edictate pentru încheierea sa valabilă.

Cum contractul de vânzare-cumpărare nr. 661 din 17

decembrie 1997 a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond prevăzute de

art. 948 C. civ., precum și cu respectarea unor condiții speciale – art. 9 din

Legea nr. 112/1975, în cauză nu poate fi vorba de anularea sau nulitatea

absolută a actului de vânzare amintit.

Mai mult, imobilul în litigiu nu era exceptat de

la vânzare așa cum prevăd dispozițiile art. 10 din Legea nr. 112/1995, iar

reclamanții nu se încadrau în dispozițiile art. 2 din același act normativ

pentru retrocedarea în natură deoarece nu era liber.

Motivația reclamanților învederată pe parcursul

procesului în  sensul că nu au solicitat restituirea în natură a imobilului în

litigiu, în condițiile Legii nr. 112/1995 întrucât nu aveau cetățenia română nu

are nici un fundament juridic, de vreme ce în  termenul legal prevăzut de art. 14

din lege puteau depune cerere în vederea declanșării procedurii legale pentru

redobândirea cetățeniei române potrivit art. 2 alin. (2) din Normele

metodologice pentru aplicarea legii, adoptate prin H.G. nr. 20/1996 modificată

prin H.G. nr. 11/1997.

Față de cele ce preced, Curtea reține că

motivele de recurs invocate, nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 9 și în consecință, recursul declarat de reclamanți împotriva

deciziei civile nr. 9 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj, fiind

nefondat se va respinge

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanții R.T. și R.R. împotriva deciziei nr. 9 din 23 ianuarie 2003 a Curții

de Apel Cluj, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 decembrie 2003.