ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5400/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința civilă nr. 479 din 3 septembrie 2002, Tribunalul Cluj a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții R.T. și R.R. împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului Turda, Primăria Municipiului Turda, B.I. și B.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au formulat o notificare în condițiile Legii nr. 10/2001 în vederea restituirii în natură a imobilului situat în municipiul Turda, preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974. Cererea a fost respinsă prin dispoziția nr. 154/2002 pe considerentul că imobilul a fost vândut pârâților B.I. și M., conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 661 din 17 decembrie 1997. Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 9 din 23 ianuarie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții R.T.

și R.R., formulat împotriva sentinței civile nr. 479 din 3 septembrie 2002 a Tribunalului Cluj. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, a reținut că imobilul în litigiu a fost vândut pârâților B.I. și M. (foști chiriași) cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 9 și art. 14 din Legea nr. 112/1995. Că în cauză sunt incidente prevederile art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, în sensul că reclamanții sunt îndreptățiți numai la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc. S-a mai reținut că pârâții au fost cumpărători de bună credință în momentul cumpărării imobilului în litigiu – 7 decembrie 1997. Reclamanții nu se încadrau în prevederile art. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru retrocedarea în natură deoarece imobilul în natură nu era liber.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs reclamanții: R.T. și R.R., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală – invocând prevederile art. 304 pct. a C. proc. civ. – deoarece : - De vreme ce Legea nr. 112/1995 nu le-a creat posibilitatea de a solicita restituirea în natură a imobilului în litigiu - casă compusă din 4 camere și dependințe situat în municipiul Turda – Legea nr. 10/2001 este singura care le creează posibilitatea restituirii în natură a imobilului menționat; - Contractul de vânzare-cumpărare nr. 661 din 17 decembrie 1997 este nul întrucât s-a încheiat cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995. Recursul este nefondat. - Obiectul litigiului ce se poartă între reclamanții R.T .și R.R.

cetățeni germani, pe de o parte, și pârâții Consiliul Local al Municipiului Turda, Primăria Municipiului Turda, B.I. și B.M., pe de altă parte, îl constituie imobilul – casă compusă din 4 camere și dependințe – situat în municipiul Turda, preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr. 223/1974. Reclamanții au formulat notificare în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, însă cererea lor de restituire în natură a imobilului a fost respinsă prin dispoziția nr. 154 din 8 februarie 2002 – dosar 3392/2002 al Tribunalului Cluj anexat la dosarul cauzei – pe considerentul că imobilul respectiv a fost vândut foștilor chiriași (pârâții B.I.

și B.M.) cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului. Susținerea reclamanților în sensul că Legea nr. 112/1995 nu le-a creat posibilitatea de a solicita restituirea în natură a imobilului din litigiu, nu poate fi reținută întrucât aceștia aveau posibilitatea ca, în termenul prevăzut de art. 14 din actul normativ enunțat, să facă dovada declanșării procedurii legale pentru obținerea cetățeniei române în condițiile art. 2 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 adoptate prin H.G. nr. 20/1996 modificată prin H.G. nr. 11/1997, posibilitate care se constituie într-o condiție împlinită, suplimentară pentru admisibilitatea cererii de restituire în natură în temeiul Legii nr. 112/1995.

Or, reclamanții nu au uzat de această posibilitate. Este adevărat faptul că scopul pentru care a fost adoptată Legea nr. 10/2001 este acela al restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv numai că în cazul în care imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș - cum este situația în speță – cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995, devin incidente prevederile art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 în sensul că foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii.

Deci, instanțele în mod judicios au respins petitul cererii formulată de reclamanți, cu privire la anularea dispoziției nr. 154 din 18 februarie 2002. De asemenea nici susținerea reclamanților în sensul că actul de vânzare-cumpărare nr. 661 din 17 decembrie 1997 este nul, nu poate fi reținută pentru următoarele considerente: Potrivit art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent dacă „imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuințe, trecute în proprietatea statului”.

Contractul de vânzare-cumpărare nr. 661 din 17 decembrie 1997 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 potrivit căruia „chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14 pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului. În speță, pârâții-intimați B.I. și M. au deținut imobilul în litigiu cu titlu de chirie, iar mai apoi prin contractul de vânzare mai sus menționat au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 112/1995. Nulitatea este acea sancțiune de drept civil ce lipsește actul juridic de efectele contrare regulilor de conduită cuprinse în norme juridice, edictate pentru încheierea sa valabilă.

Cum contractul de vânzare-cumpărare nr. 661 din 17 decembrie 1997 a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond prevăzute de art. 948 C. civ., precum și cu respectarea unor condiții speciale – art. 9 din Legea nr. 112/1975, în cauză nu poate fi vorba de anularea sau nulitatea absolută a actului de vânzare amintit. Mai mult, imobilul în litigiu nu era exceptat de la vânzare așa cum prevăd dispozițiile art. 10 din Legea nr. 112/1995, iar reclamanții nu se încadrau în dispozițiile art. 2 din același act normativ pentru retrocedarea în natură deoarece nu era liber.

Motivația reclamanților învederată pe parcursul procesului în sensul că nu au solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, în condițiile Legii nr. 112/1995 întrucât nu aveau cetățenia română nu are nici un fundament juridic, de vreme ce în termenul legal prevăzut de art. 14 din lege puteau depune cerere în vederea declanșării procedurii legale pentru redobândirea cetățeniei române potrivit art. 2 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea legii, adoptate prin H.G. nr. 20/1996 modificată prin H.G. nr. 11/1997. Față de cele ce preced, Curtea reține că motivele de recurs invocate, nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și în consecință, recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 9 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj, fiind nefondat se va respinge

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții R.T. și R.R. împotriva deciziei nr. 9 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2003.