ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2561/2005

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 552 din 7

februarie 2002 Judecătoria Turda a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul T.L. împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul Local Turda, SC

T.Î. SA, R.A.T.A.C.F.L., G.G. și G.V.; a constatat că apartamentul ocupat de

pârâți este înscris în C.F. 12622 Turda, transcris în C.F. 2002 Turda, nr. top

771/1/1/1/2/S/VI, 771/2/1/1/2/S/VI și C.F. colectivă cu același număr, având

nr. top 771/1/1/1/2, 771/2/1/1/2, a constatat nulitatea absolută a contractului

de vânzare-cumpărare nr. 551 încheiat la data de 15 iulie 1997, a respins ca

nesusținută cererea față de SC T.Î. SA Cluj și petitele din acțiunea principală

cu privire la temeinicia titlului de proprietate și radierea dreptului de

servitute de trecere; a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța a reținut că imobilele au

fost proprietatea tabulară a autorilor reclamantului din anul 1916, acestea au

fost naționalizate prin încălcarea art. I și II din Decretul nr. 176/1948 și

apoi s-a procedat la împărțirea imobilelor pe apartamente după care au fost

atribuite către diferite persoane în baza unor contracte de închiriere, iar

după intrarea în vigoare a Legii nr. 112/1995 s-a procedat la vânzarea acestora

către chiriași. Reclamantul a solicitat instanței, Judecătoria Turda,

recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilelor menționate. Prin

sentința civilă nr. 246 din 15 ianuarie 1999 a fost admisă acțiunea,

constatându-se că statul nu poate depune un titlu valabil în temeiul căruia posedă

imobilul. În ce privește contractul de vânzare-cumpărare prin care pârâții,

persoane fizice, au cumpărat apartamentul, instanța a reținut reaua credință a

acestora precum și a statului, dat fiind existența pe rolul instanțelor a unui

proces între reclamant și stat privind valabilitatea titlului acestuia.

Apelurile declarate de pârâții

Consiliul Local Turda și G.G. și G.V. au fost admise de Tribunalul Cluj, prin

decizia civilă nr. 890 din 17 septembrie 2002, sentința atacată schimbată în

sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamantul T.L.

Instanța a reținut că la data

vânzării către chiriași a apartamentului (imobilului) în litigiu cumpărătorii

au fost de bună credință, aceasta raportându-se doar la persoana dobânditorului

cu privire la calitatea de proprietar al vânzătorului.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

nr. 90 din 27 ianuarie 2003 a respins recursul reclamantului, însușindu-și

punctul de vedere al instanței de apel privind buna credință a cumpărătorilor.

Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul prevederilor art. 27

lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare

la data pronunțării hotărârii Judecătoriei, a declarat recurs în anulare

împotriva deciziei civile nr. 890 din 17 septembrie 2002 a Tribunalului Cluj și

a deciziei civile nr. 90 din 27 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj și a

solicitat casarea acestora și menținerea sentinței civile a Judecătoriei Turda

nr. 552 din 7 februarie 2002.

Se susține că la data încheierii

contractului de vânzare-cumpărare, titlul statului era litigios conform art. 46

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 contractele de vânzare-cumpărare sunt lovite de

nulitate absolută, afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credință.

Or, în cauză, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare reclamantul

a formulat acțiune pentru revendicarea imobilului, precum și cerere către

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, aceste împrejurări constituiau

indicii suficiente care să împiedice încheierea contractului.

Recursul în anulare se privește ca

fondat în limitele și pentru considerentele ce urmează.

Deși prin recursul în anulare se

solicită casarea deciziilor atacate și menținerea hotărârii instanței de fond,

dar acest lucru nu este posibil deoarece, conform art. 314 C. proc. civ. Curtea

Supremă de Justiție (astăzi Înalta Curte de Casație și Justiție) hotărăște

asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată

numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe

deplin stabilite.

Numai că, în cauza dedusă judecății,

instanțele au pronunțat hotărâri contradictorii tocmai pentru că împrejurările

de fapt nu au fost pe deplin stabilite.

Prin Precizarea de acțiune”

reclamantul a solicitat să se constate că apartamentul ocupat de pârâții este

înscris în C.F. Turda nr. 12622 transcris în C.F. 2062, sub A + 6 top nr.771/1/1/1/2/S/VI

și 771/2/1/1/2/S/VI, în natură apartamentul nr. VI la etaj compus din una

cameră, bucătărie, cămară, antreu, cu suprafața utilă de 46,23 mp, cu cota

părților comune indivize aferente de 5,45/100 parte din clădire și să se

constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 559 din 15 iulie 1997,

ca fiind fără obiect, imobilul nefiind nominalizat în C.F., pe de o parte, iar

pe de altă parte, vânzătoarea neavând calitatea de a înstrăina apartamentul

care era litigios și care prin hotărâre judecătorească irevocabilă nu mai era

proprietate de stat pentru a se putea înstrăina conform Legii nr. 112/1995.

Din probele administrate în cauză,

raportate la acest petit al acțiunii (petitul nr. 3 cum îl definește

reclamantul) se rețin următoarele:

- sentința civilă nr. 246 din 15

ianuarie 1999 prin care s-a radiat dreptul de proprietate al statului se referă

la imobilul cu nr. top 771/1/1, 771/2/1, 771/1/2, 771/2/3 din C.F. 2062 Turda;

- prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 559 din 15 iulie 1997 pârâții au cumpărat, în temeiul

Legii nr. 112/1995 locuința ce a o dețineau în baza unui contract de

închiriere, compusă din 1 cameră, bucătărie, cămară, hol, terasă, casa scării,

coridor, în suprafață utilă de 54,070 mp, situată în Turda, cu cota părților

comune indivize aferente de 6.780 din clădirea executată pe terenul din C.F.

colectivă nr. 2062 com. Turda nr. topo 771/1/1, 777/1/2, 771/1/3;

- prin cererea înregistrată la 25

iulie 1996 la Comisia Consiliului Local al municipiului Turda de aplicare a

Legii nr. 112/1995 a solicitat despăgubiri pentru mai multe imobile: 1. casă, curte,

situată în Turda, identificat în C.F. nr. 2062 A + 3 cu nr. top 771/1/1 și

771/2/1; 2. casă, curte situată în Turda, identificată în C.F. 2062 A + 5 cu

nr. top 771/1/3 și 771/2/3; 3. loc de casă și curte, identificat prin C.F.

nr.2062 A + 4 și C.F. nr. 8339 cu nr. top 771/1/2/2 și 771/2/2/2.

Inadvertențele evidente cu privire

la identificarea cadastrală, identificarea administrativă, suprafața locuinței

în litigiu trebuiau lămurite de instanțe, prin administrarea de probe și, în

special, prin ordonarea unei expertize care să lămurească inadvertențele

semnalate.

Mai mult din „Foaia de proprietate”

rezultă că apartamentul 2 este situat la parterul imobilului și nu la etajul 1

cum este menționat în contractul de vânzare-cumpărare.

Instanța de fond a sesizat

nelămurirea pe deplin a situației de fapt, deoarece la termenul din 4 octombrie

2001 a dispus ca să se depună la dosar de către Consiliul Local Turda, situația

imobilului din litigiu, respectiv componența acestuia la data preluării în

administrare, compartimentarea pe apartamente și dacă este folosit ca un singur

corp de clădire, iar de către reclamant o schiță a imobilului în discuție

autentificată de C.F., pentru a se vedea dacă era un trup funciar sau două,

desigur și pentru lămurirea identificării administrative raportat la cele două

adrese menționate în înscrisuri: str. R. și str. S.

Instanța a trecut însă la soluționarea

cauzei pe fond fără a administra aceste probe și fără a pune în discuția

părților necesitatea efectuării unei expertize pentru elucidarea

inadvertențelor.

Instanța de apel și cea de recurs

erau datoare să observe cele arătate mai sus și să dispună, în consecință,

măsurile legale.

Numai după lămurirea celor semnalate

se va putea concluziona asupra bunei sau relei credințe a părților cu ocazia

încheierii contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul în litigiu și

în principal a cumpărătorului, raportată la succesiunea în timp a demersurilor

părților prin analiza comparată a acestora.

Pentru motivele arătate, în temeiul

art. 312 alin. (1), cu referire la art. 314 C. proc. civ. se va admite recursul

în anulare se vor casa deciziile atacate și se va trimite cauza aceluiași

tribunal pentru rejudecarea apelurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei civile nr. 890/A din 17 septembrie 2002 a

Tribunalului Cluj și deciziei civile nr. 90 din 27 ianuarie 2003 a Curții de

Apel Cluj, pe care le casează și trimite cauza la Tribunalul Cluj pentru

rejudecarea apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 552 din 7

februarie 2002 a Judecătoriei Turda.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.