ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4282/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 722 din 30 iunie

2004, Tribunalul Buzău, secția comercială, a respins cererea formulată de

reclamanții V.C. și V.D. în contradictor cu pârâtele SC L.C. SRL și SC S. SA (SC

R. SA) având ca obiect obligarea acestora la refacerea hotei colectoare de captare

a noxelor alimentare a coșului de fum al centralei, refacerea fonoizolației și

a zidului despărțitor, blocarea unui geam, interzicerea utilizării de utilaje

grele, desfășurării activităților pe timp de noapte și a activităților care

provoacă disconfort.

Pentru a hotărî astfel instanța de

fond a reținut pe baza probelor administrate că pârâta SC L.C. SRL folosește

spațiul conform destinației sale în raport cu toate avizele și autorizațiile

care au fost emise, reclamanții dând dovadă de rea credință prin afirmațiile

lor, deoarece în spațiul în litigiu nu se desfășoară activități de coacere și

fierbere, nu se folosesc utilaje grele, nu se desfășoară activități pe timp de

noapte nu există coș de fum, ci o centrală de apartament, spațiul fiind dotat

cu epurator de aer electrocasnic cu sistem de prindere în tavan, constatările

inspecției sanitare de stat în colaborare cu P., I.C., I.P.M. fiind relevante

în acest sens.

Apreciindu-se că raportul de

expertiză nu a respectat normele legale, concluziile sale au fost înlăturate.

Apelul declarat de reclamanții V.C. și

V.D., împotriva sentinței a fost admis de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială prin decizia nr. 806 din 19 noiembrie 2004, în sensul schimbării ei

în tot și admiterii pe fond a acțiunii, pârâta fiind obligată să refacă hota

colectoare de captare a noxelor și eliminarea coșului de fum al centralei;

refacerea izolației fono, refacerea zidului despărțitor dintre bloc și terasă

(ghena), acoperirea spărturilor făcute în pereții blocului, blocarea geamului

aflat sub balconul locuinței reclamanților; interzicerea utilizării de utilaje

grele și desfășurarea activității pe timpul nopții; interzicerea activității de

coacere, fierbere și a altor activități provocatoare de disconfort.

Instanța de apel a dat o altă

interpretare a probelor administrate la instanța de fond dând eficiență

punctului de vedere exprimat în scris de F.S.P.P.R. și a raportului de

expertiză depus la dosar.

În contra deciziei menționate au

declarat recurs reclamanții V.D. și V.C. și pârâtele SC L.C. SRL și SC R. SA

București.

I. Recurenții reclamanți V.D. și V.C.

critică decizia pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și

anume că:

- instanța de apel admite acțiunea

și obligă „pârâta” să refacă hota colectoare, fără a preciza care pârâtă, având

în vedere faptul că pârâte erau atât SC L.C. SRL cât și SC S. SA;

- deși în motivarea deciziei

instanța arată că va respinge cererea în ce privește obligarea pârâtelor la

plata daunelor cominatorii, în dispozitivul hotărârii nu se pronunță cu privire

la acest capăt de cerere.

II. Recurenta pârâtă SC L.C. SRL

critică decizia pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 6, 7, 8, 9 și 10 C.

proc. civ., solicitând modificarea acesteia în sensul menținerii sentinței

tribunalului, arătând în esență că:

- instanța de apel s-a substituit

instituțiilor statului în aprecierea și reglementarea strictă a activităților

specifice în construcții și mediu;

- s-a acordat mai mult decât s-a

cerut raportat la fondul cauzei și ceea ce nu s-a cerut raportat atât la fondul

cauzei cât și la cererea de apel;

- decizia nu este motivată în fapt

și în drept, iar imperfecțiunile motivării și dispozitivului vor crea

dificultăți în faza de executare;

- greșit s-au înlăturat anumite

probe administrate și s-a dat eficiență raportului de expertiză și adresei F.S.P.P.R.,

președinta acesteia fiind și experta care a întocmit raportul.

III. Recurenta pârâtă SC R. SA a

solicitat, de asemenea, modificarea deciziei și menținerea sentinței

tribunalului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ., în a căror dezvoltare arată că:

- instanța de apel a dat o greșită

interpretare dovezilor administrate cu ignorarea autorizațiilor și avizelor

legale pentru desfășurarea activității și a hotărârilor judecătorești

irevocabile care au constatat acest lucru;

- răspunderea SC R. SA nu putea fi

atrasă, neavând calitate față de solicitările reclamanților care țin de

desfășurarea obiectului de activitate al societății chiriașe;

- instanța nu s-a pronunțat cu

privire la nici unul din înscrisurile depuse de către părți, definitorii pentru

dezlegarea pricinii.

Recursurile sunt fondate.

Examinând decizia criticată sub

aspectul criticilor formulate, Înalta Curte constată că aceasta a fost dată cu

încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5

și 6 C. proc. civ.

Astfel, din minuta și dispozitivul

deciziei deși rezultă că s-a admis acțiunea reclamanților, obligată a fost

„pârâta” fără ca aceasta să fie individualizată, deși acțiunea a fost

îndreptată împotriva a două pârâte.

Nici din considerentele deciziei nu

rezultă care pârâtă a fost obligată, sau dacă prin admiterea acțiunii au fost

ambele pârâte obligate, lipsind motivarea pentru vreuna din aceste alternative.

Drept urmare, critica cu acest

obiect formulată de toți recurenții fiind întemeiată, Înalta Curte va admite

recursurile declarate, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre

rejudecare instanței de apel, ocazie cu care aceasta urmează să țină seama de

toate motivele invocate de recurenți, în fața acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

reclamanții V.D. și V.C. și pârâții SC L.C. SRL Buzău și SC R. SA București.

Casează decizia nr. 806 din 19

noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești și trimite cauza aceleași instanțe,

pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 27 septembrie 2005.