ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4282/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 722 din 30 iunie 2004, Tribunalul Buzău, secția comercială, a respins cererea formulată de reclamanții V.C. și V.D. în contradictor cu pârâtele SC L.C. SRL și SC S. SA (SC R. SA) având ca obiect obligarea acestora la refacerea hotei colectoare de captare a noxelor alimentare a coșului de fum al centralei, refacerea fonoizolației și a zidului despărțitor, blocarea unui geam, interzicerea utilizării de utilaje grele, desfășurării activităților pe timp de noapte și a activităților care provoacă disconfort. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate că pârâta SC L.C.

SRL folosește spațiul conform destinației sale în raport cu toate avizele și autorizațiile care au fost emise, reclamanții dând dovadă de rea credință prin afirmațiile lor, deoarece în spațiul în litigiu nu se desfășoară activități de coacere și fierbere, nu se folosesc utilaje grele, nu se desfășoară activități pe timp de noapte nu există coș de fum, ci o centrală de apartament, spațiul fiind dotat cu epurator de aer electrocasnic cu sistem de prindere în tavan, constatările inspecției sanitare de stat în colaborare cu P., I.C., I.P.M. fiind relevante în acest sens. Apreciindu-se că raportul de expertiză nu a respectat normele legale, concluziile sale au fost înlăturate. Apelul declarat de reclamanții V.C.

și V.D., împotriva sentinței a fost admis de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială prin decizia nr. 806 din 19 noiembrie 2004, în sensul schimbării ei în tot și admiterii pe fond a acțiunii, pârâta fiind obligată să refacă hota colectoare de captare a noxelor și eliminarea coșului de fum al centralei; refacerea izolației fono, refacerea zidului despărțitor dintre bloc și terasă (ghena), acoperirea spărturilor făcute în pereții blocului, blocarea geamului aflat sub balconul locuinței reclamanților; interzicerea utilizării de utilaje grele și desfășurarea activității pe timpul nopții; interzicerea activității de coacere, fierbere și a altor activități provocatoare de disconfort. Instanța de apel a dat o altă interpretare a probelor administrate la instanța de fond dând eficiență punctului de vedere exprimat în scris de F.S.P.P.R.

și a raportului de expertiză depus la dosar. În contra deciziei menționate au declarat recurs reclamanții V.D. și V.C. și pârâtele SC L.C. SRL și SC R. SA București. I. Recurenții reclamanți V.D. și V.C. critică decizia pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și anume că: - instanța de apel admite acțiunea și obligă „pârâta” să refacă hota colectoare, fără a preciza care pârâtă, având în vedere faptul că pârâte erau atât SC L.C. SRL cât și SC S. SA; - deși în motivarea deciziei instanța arată că va respinge cererea în ce privește obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii, în dispozitivul hotărârii nu se pronunță cu privire la acest capăt de cerere. II. Recurenta pârâtă SC L.C.

SRL critică decizia pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., solicitând modificarea acesteia în sensul menținerii sentinței tribunalului, arătând în esență că: - instanța de apel s-a substituit instituțiilor statului în aprecierea și reglementarea strictă a activităților specifice în construcții și mediu; - s-a acordat mai mult decât s-a cerut raportat la fondul cauzei și ceea ce nu s-a cerut raportat atât la fondul cauzei cât și la cererea de apel; - decizia nu este motivată în fapt și în drept, iar imperfecțiunile motivării și dispozitivului vor crea dificultăți în faza de executare; - greșit s-au înlăturat anumite probe administrate și s-a dat eficiență raportului de expertiză și adresei F.S.P.P.R., președinta acesteia fiind și experta care a întocmit raportul.

III. Recurenta pârâtă SC R. SA a solicitat, de asemenea, modificarea deciziei și menținerea sentinței tribunalului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., în a căror dezvoltare arată că: - instanța de apel a dat o greșită interpretare dovezilor administrate cu ignorarea autorizațiilor și avizelor legale pentru desfășurarea activității și a hotărârilor judecătorești irevocabile care au constatat acest lucru; - răspunderea SC R. SA nu putea fi atrasă, neavând calitate față de solicitările reclamanților care țin de desfășurarea obiectului de activitate al societății chiriașe; - instanța nu s-a pronunțat cu privire la nici unul din înscrisurile depuse de către părți, definitorii pentru dezlegarea pricinii.

Recursurile sunt fondate. Examinând decizia criticată sub aspectul criticilor formulate, Înalta Curte constată că aceasta a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. Astfel, din minuta și dispozitivul deciziei deși rezultă că s-a admis acțiunea reclamanților, obligată a fost „pârâta” fără ca aceasta să fie individualizată, deși acțiunea a fost îndreptată împotriva a două pârâte. Nici din considerentele deciziei nu rezultă care pârâtă a fost obligată, sau dacă prin admiterea acțiunii au fost ambele pârâte obligate, lipsind motivarea pentru vreuna din aceste alternative.

Drept urmare, critica cu acest obiect formulată de toți recurenții fiind întemeiată, Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel, ocazie cu care aceasta urmează să țină seama de toate motivele invocate de recurenți, în fața acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanții V.D. și V.C. și pârâții SC L.C. SRL Buzău și SC R. SA București. Casează decizia nr. 806 din 19 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești și trimite cauza aceleași instanțe, pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2005.