ÎCCJ, decizie (scj.ro #85152)

Daune

morale datorate ca urmare a necomunicării într-un termen rezonabil a

răspunsului în cadrul procedurii administrative.

Codul

Civil, art. 998

O.U.G. nr. 214/1999

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic:  Necomunicarea actului

administrativ. Termen rezonabil.

Daune morale.

Chiar dacă

solicitarea a fost soluționată pozitiv, necomunicarea culpabilă a răspunsului

într-un termen rezonabil către persoana solicitantă, prin prejudiciul direct

cauzat acesteia, îndreptățește  acordarea de despăgubiri sub forma

daunelor morale, în temeiul dispozițiilor art.998 Cod Civil.

Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și

fiscal,

Decizia nr.4282 din 14 septembrie 2005

Prin sentința civilă nr. 575/24.03.2004, Curtea de Apel București – Secția

contencios administrativ a admis în parte acțiunea reclamantei SM, a obligat

pârâtul Ministerul Justiției – Comisia  pentru constatarea calității de

luptător în rezistența anticomunistă să elibereze și să-i comunice reclamantei

deciziile pronunțate  la 9 mai și respectiv, la 23 mai 2002, prin care a

fost recunoscută părinților reclamantei, calitatea de beneficiari ai O.U.G. nr.

219/1999, și a respins cererea privind plata daunelor morale și materiale

solicitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a admis cererile

formulate pentru părinții reclamantei la datele de 9 mai și de 23 mai 2002, dar

nu a emis deciziile de constatare a calității de luptător în rezistența

anticomunistă, motivând fără temei că formularul acestora a fost modificat în

anul 2003. Instanța de fond a avut în vedere că, după aprobarea noului formular

prin H.G. nr. 249/2003, exista suficient timp pentru tipărirea și comunicarea

deciziilor solicitate de reclamantă. Cererile privind daunele materiale și

morale au fost respinse cu motivarea că nu au fost dovedite și că nu poate fi

reținută vina comisiei, câtă vreme aceasta a soluționat favorabil dosarele

părinților reclamantei.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea

hotărârii și obligarea pârâtului  la plata daunelor materiale  în

sumă de 5.000 Euro, a daunelor morale în sumă de 5.000 Euro, precum și a

penalităților pentru fiecare zi de întârziere.

Hotărârea de respingere a cererilor de daune a fost criticată, arătându-se că

prejudiciul material a fost dovedit cu procesele – verbale de confiscare a

bunurilor, iar daunele morale au fost justificate prin încălcarea legislației

în vigoare și prin lipsa de interes a intimatului în soluționarea cererilor

depuse la 19.12.2000, împreună cu toate înscrisurile doveditoare prevăzute în

O.U.G nr. 214/1999.

Recursul este fondat.

Ministerul Justiției – Comisia pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă a aprobat cu unanimitate  de voturi în ședințele

din 9 mai și 23 mai 2002 cererile formulate în baza. O.U.G nr. 214/1999 pentru

părinții recurentei, VA, și VCM, decedați.

Deciziile privind acordarea acestei calități nu au fost emise și comunicate de

intimatul – pârât în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, în

conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 3 din O.U.G nr. 214/1999.

Constatând depășirea termenului prevăzut de lege, instanța de fond a obligat

intimatul – pârât să elibereze și să comunice recurentei – reclamante deciziile

solicitate, considerând că întârzierea de soluționare a celor două  dosare

nu poate fi justificată prin modificarea formularului de decizie, aprobată prin

H. G. nr. 249/2003.

În ce privește cererea de acordare a daunelor materiale, aceasta a fost corect

respinsă de instanța de fond și criticile aduse în recurs acestei soluții sunt

neîntemeiate.

Recurenta – reclamantă a precizat că despăgubirile materiale reprezintă

contravaloarea bunurilor confiscate părinților săi, dar recunoașterea și

valorificarea acestui drept exced obiectul pricinii de față, în care s-a

solicitat acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.

Drepturile  recunoscute  în art. 7 din O.U.G. nr. 214/1999

persoanelor care au calitatea  de luptători în rezistența anticomunistă,

printre care și  dreptul  la restituirea  în natură sau când

aceasta nu este posibilă, prin echivalent a bunurilor confiscate, reprezintă un

efect al constatării calității de beneficiar al legii respective, care

intervine ulterior și în cadrul unei alte proceduri judiciare decât cea

reglementată în art. 6 alin.(2) pentru plângerea împotriva deciziei comisiei

sau împotriva refuzului nejustificat al comisiei de a soluționa cererea.

În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale, soluția instanței de

fond este nelegală și netemeinică.

Instanța de fond a respins această cerere printr-o motivare contradictorie,

reținând că nu a fost dovedită vinovăția comisiei de aplicare O.U.G nr.

214/1999, deși admiterea cererii principale s-a întemeiat tocmai pe întârzierea

nejustificată în soluționarea de către aceeași comisie a dosarelor depuse

pentru părinții recurentei – reclamante.

Față de data de 19.12.2000, la care au fost depuse aceste dosare, însoțite de documentația

completă și față de termenul de 30 de zile prevăzut pentru soluționarea în art.

5 alin. 3 din O.U.G nr. 214/1999, se constată că este dovedită existența

prejudiciului moral invocat de recurentă ca rezultând din depășirea duratei

rezonabile a procedurii administrative, care a fost finalizată de comisie la

29.08.2005 prin eliberarea și comunicarea celor două decizii solicitate.

Prejudiciul suportat de recurentă din cauza acestei întârzieri este consecința

directă a culpei autorității intimate, care nu a emis în termen legal deciziile

adoptate la 9 mai și 23 mai 2002, invocând nejustificat modificarea adusă

formularului de decizie prin H.G. nr. 249/2003, act normativ intrat în vigoare

la 10 luni după data la care se pronunțase comisia.

De altfel, și după aprobarea noului formular de

decizie, cererea recurentei nu a fost soluționată favorabil decât la data de

29.08.2005, când i-au fost  comunicate deciziile adoptate la 9 mai și 23

mai 2002.

În consecință, este întemeiată susținerea recurentei că i-a fost încălcat

dreptul la soluționarea cererii sale într-un termen rezonabil  și pentru

atingerea adusă acestui drept, intimatul va fi obligat la plata de daune morale

în baza art. 998 C.civ.

Cuantumul acestor daune trebuie stabilit în raport de durata reală pe care a

înregistrat-o procedura în fața comisiei și de importanța acestei proceduri

pentru recurentă, care în absența deciziilor finale, nu a avut posibilitatea să

valorifice drepturile recunoscute părinților săi prin O.U.G nr. 214/1999. De

asemenea, trebuie avute în vedere circumstanțele concrete ale pricinii,

reținându-se că intimatul nu  a invocat și nu a dovedit  existența

unei cauze obiective sau a unui motiv temeinic justificat pentru depășirea

duratei rezonabile de rezolvare a cererii recurentei, în cadrul producerii

prevăzută de lege în competența sa.

Pentru considerentele expuse, Curtea a admis recursul, a modificat în parte

hotărârea atacată și a obligat intimatul – pârât Ministerul Justiției să

plătească recurentei – reclamante daune morale în sumă de 100.000.000 ROL,

celelalte dispoziții ale sentinței fiind menținute.