ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8104/2005

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 8335 din 14 iunie 2005, contestatorii D.G. și C.V. au solicitat, în contradictoriu cu intimații I.G., I.I. și Consiliul General al municipiului București, în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 2046 din 16 martie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea contestației în anulare s-a arătat că instanța de recurs, datorită unor greșeli materiale, a omis probe esențiale pentru dezlegarea pricinii. Astfel, a fost ignorat procesul verbal nr. 5933 din 15 august 1994 prin care Primăria municipiului București le-a predat imobilul situat în București, și, drept urmare aceasta nu mai putea înstrăina apartamentul nr. 1 în condițiile Legii nr. 112/1995.

S-a mai susținut de către contestatori că dispoziția nr. 1330 din 3 septembrie 1996 dată de Primarul General al Municipiului București nu produce efecte juridice întrucât hotărârea, titlu executoriu de restituire pronunțată în revendicare, fusese executată iar, ulterior admiterii recursului în anulare, nu s-a procedat la întoarcerea executării conform art. 404 1 C. proc. civ. Contestația în anulare urmează să fie respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia civilă nr. 2046 din 16 martie 2005 a admis recursul declarat de pârâții I.G. și I.I., a casat decizia nr. 207 din 20 mai 2002 a Curții de Apel București și a respins apelul declarat de reclamanții D.G.

și C.V. împotriva sentinței civile nr. 1532 din 11 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, având ca obiect revendicarea apartamentului nr. 1 situat în București. Potrivit art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. În sensul textului citat mai sus, „greșeală materială” înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.

Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei. Prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. În speță, contestatorii invocă greșeli de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, care nu constituie erori materiale în sensul art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și tind la o reexaminare a fondului ceea ce ar reprezenta „recurs la recurs”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii D.G. și C.V. împotriva deciziei nr. 2046 din 16 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 4785/2002. Obligă contestatorii la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată către I.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2005.