ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8104/2005

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

8335 din 14 iunie 2005, contestatorii D.G. și C.V. au solicitat, în

contradictoriu cu intimații I.G., I.I. și Consiliul General al municipiului

București, în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., anularea deciziei

civile nr. 2046 din 16 martie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În motivarea contestației în anulare

s-a arătat că instanța de recurs, datorită unor greșeli materiale, a omis probe

esențiale pentru dezlegarea pricinii. Astfel, a fost ignorat procesul verbal

nr. 5933 din 15 august 1994 prin care Primăria municipiului București le-a

predat imobilul situat în București, și, drept urmare aceasta nu mai putea

înstrăina apartamentul nr. 1 în condițiile Legii nr. 112/1995.

S-a mai susținut de către

contestatori că dispoziția nr. 1330 din 3 septembrie 1996 dată de Primarul

General al Municipiului București nu produce efecte juridice întrucât hotărârea,

titlu executoriu de restituire pronunțată în revendicare, fusese executată iar,

ulterior admiterii recursului în anulare, nu s-a procedat la întoarcerea

executării conform art. 404

1

C. proc. civ.

Contestația în anulare urmează să

fie respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia civilă nr. 2046 din

16 martie 2005 a admis recursul declarat de pârâții I.G. și I.I., a casat

decizia nr. 207 din 20 mai 2002 a Curții de Apel București și a respins apelul

declarat de reclamanții D.G. și C.V. împotriva sentinței civile nr. 1532 din 11

octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, având

ca obiect revendicarea apartamentului nr. 1 situat în București.

Potrivit art. 318 alin. (1) teza I C.

proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

În sensul textului citat mai sus,

„greșeală materială” înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea

gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte

cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța

prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care

determină soluția pronunțată. Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter

procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.

În această categorie intră greșeli

comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei. Prin urmare,

greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt

greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de

interpretare a dispozițiilor legale.

În speță, contestatorii invocă

greșeli de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, care

nu constituie erori materiale în sensul art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și

tind la o reexaminare a fondului ceea ce ar reprezenta „recurs la recurs”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestația în

anulare formulată de contestatorii D.G. și C.V. împotriva deciziei nr. 2046 din

16 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 4785/2002.

Obligă contestatorii la 15.000.000

lei cheltuieli de judecată către I.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2005.