ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1239/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, rezultă următoarele :

Prin sentința nr. 440 din 30 aprilie

2001 Judecătoria Sebeș a respins acțiunea formulată de reclamantul O.I. împotriva

Comisiei Locale Sebeș de aplicare a Legii fondului funciar, cererea de

intervenție formulată de intervenientul O.G., precum și cererea de chemare în

judecată formulată de reclamantul O.I. împotriva numitului S.C.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că reclamantul O.I. nu s-a conformat dispozițiunilor art. 11

alin. (4) din Legea nr. 18/1991, deoarece s-a adresat direct instanței și nu a

contestat măsura comisiei locale la Comisia județeană pentru aplicarea Legii

fondului funciar. De asemenea petiționarul nu și-a probat cu acte susținerea

potrivit căreia comisia județeană căreia i s-a adresat cu contestație nu i-a

comunicat răspunsul în termen.

Sentința a rămas definitivă și

irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia nr. 1107 din 3 octombrie

2001 a Tribunalului Alba și a recursului prin decizia nr. 687 din 3 aprilie

2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Sentința nr. 823 din 19 noiembrie

2003 de anulare ca netimbrată a cererii de revizuire a sentinței nr. 440/2001 a

Judecătoriei Sebeș, formulată de O.I. a fost anulată de Curtea de Apel Alba

Iulia prin decizia civilă nr. 176 din 6 februarie 2004, urmare admiterii

apelului declarat de revizuient. Evocând fondul, Curtea de Apel Alba Iulia a

respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de O.I. în privința

sentinței nr. 440/2001 a Judecătoriei Sebeș.

Împotriva deciziei nr. 176 din 6 februarie

2004, O.I. a declarat recurs pe care și l-a motivat sumar odată cu cererea de

recurs.

Potrivit art. III alin. (1) din Legea

nr. 195/2004 hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță în materia

fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de

apel.

Recursurile aflate pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție se trimit potrivit art. III pct. 2 din Legea nr. 195/2004

la curțile de apel.

Rezultă din conținutul art. 326 C.

proc. civ., că cererea de revizuire urmează regimul de competență al cererii de

chemare în judecată.

În speță, acțiunea formulată de O.I.

vizând revizuire unei hotărâri pronunțată în materia fondului funciar, este

firesc ca recursul declarat împotriva deciziei nr. 176 din 6 februarie 2004 pronunțată

de Curtea de Apel Alba Iulia ca instanță de apel, să cadă sub incidența art. III

alin. (1) și (2) din Legea nr. 195/2004.

Ca urmare, în temeiul art. 326 C.

proc. civ., coroborat cu art. III alin. (1) și (2) din Legea nr. 195/2004

Înalta Curte de Casație și Justiție își va declina competența de soluționare a

recursului în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Declină competența de soluționare a

recursului declarat de reclamantul O.I. împotriva deciziei civile nr. 176/ A

din 6 februarie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia în favoarea aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 februarie 2005.