ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5588/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5588/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Hunedoara, reclamanta SC P.B. SRL Hunedoara, în contradictoriu cu

pârâții B.G. și B.D.V., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o ca

pronunța să se oblige pârâta la plata sumei de 86.000.000 lei cu o posibilă

majorare, după efectuarea unei expertize, a cuantumului sumei pretinse

reprezentând contravaloarea lucrărilor executate la casa de vacanță a

pârâților.

Judecătoria Hunedoara, prin decizia nr.

350 din 14 februarie 2003 a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat

pârâții să achite reclamantei suma de 276.283.117 lei, reprezentând

contravaloarea lucrărilor de construcții de către reclamantă la casa de vacanță

proprietatea pârâților, și a respins în rest acțiunea principală a reclamantei.

În pronunțarea acestei hotărâri

instanța a reținut că, în temeiul contractului de antepriză de lucrări din 26

iunie 1996, reclamanta SC P.B. SRL Hunedoara a executat lucrări la casa de

vacanță a pârâților în valoare de 86.000.000 lei la nivelul anului 1998, sumă

care reactualizată conform indicelui de inflație este de 276.283.117 lei.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel atât reclamanta cât și pârâții.

Tribunalul Hunedoara, prin decizia nr.

418 din 26 iunie 2003, a admis ca fondate apelurile, a anulat sentința atacată

și a dispus judecarea cauzei în primă instanță de către Tribunalul Hunedoara,

secția comercială.

În fundamentarea acestei soluții

instanța a reținut natura comercială a pricinii în conformitate cu art. 3 pct. 8

C. com. și a apreciat că în speță sunt incidente, privitor la competență,

dispozițiile art. 2 pct. 1 C. proc. civ.

Tribunalul Hunedoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2750/ AC din 3

noiembrie 2003, a admis în parte acțiunea precizată reclamantei și a obligat

pârâții să plătească reclamantei suma de 541.648.000 lei, contravaloare lucrări

executate și a respins în rest pretențiile reclamantei referitoare la dobânzi,

cu cheltuieli de judecată aferente.

În pronunțarea acestei hotărâri

instanța a reținut că deși constructorul (reclamanta) și-a îndeplinit obligația

la termen, beneficiarii (pârâții) nu și-au îndeplinit obligația corelativă de

plată a materialelor și a manoperei. A mai reținut instanța că întrucât părțile

nu au stipulat în contract un calcul al dobânzilor, acestea nu pot fi acordate.

Prin încheierea nr. 5314 din 30

noiembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială și-a

declinat competența de soluționare a recursului declarat de pârâții B.G. și B.D.V.

în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia nr. 59/ A din 18 martie 2005, a respins ca nefondat apelul părților,

instanța de control judecătoresc reținând, în esență, legalitatea și temeinicia

sentinței apelate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

au formulat recurs pârâții B.G. și B.D.V., criticând-o pentru nelegalitate, în

temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Criticile aduse de recurenți vizează

greșita aplicare a legii făcută de instanță cu privire la soluționarea

excepției de prescripție a dreptului la acțiune și faptul că hotărârea recurată

a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ.

La termenul din 22 noiembrie 2005

Curtea, a invocat, din oficiu, ca motiv de ordine publică excepția de

nelegalitate a apelului în cauza de față în raport de prevederile art. 282

1

C. proc. civ. și, pe cale de consecință, a necompetenței Înaltei Curți de

Casație și Justiție de a soluționa recursul pe fondul său.

În speță hotărârea instanței de fond

sentința nr. 2750/ CA din 3 noiembrie 2003 a Tribunalului Hunedoara a fost

pronunțată sub incidența art. 720

8

C. proc. civ., modificat prin art.

I pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003, care a restabilit în materie comercială regula

de drept comun în ceea ce privește sistemul căilor de atac, anume că hotărârile

date în primă instanță sunt supuse apelului, regulă consacrată legislativ de art.

282 C. proc. civ.

Apelul în materie comercială, în

lipsa unor norme speciale de natură comercială, este guvernat de normele de

drept comun cuprinse în Titlul IV C. proc. civ.: Apelul.

Prin urmare, în cauza de față,

curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 282

1

C.

proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate cu care a

fost sesizată drept recurs.

Aceasta deoarece valoarea obiectului

litigiului este de până la 200.000.000 lei iar, potrivit normei citate,

hotărârea dată în primă instanță, în acest caz, nu este supusă apelului.

De altfel, Înalta Curtea de Casație

și Justiție prin încheierea din 30 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 741/2004

și-a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel

Alba Iulia, în temeiul dispozițiilor art. II alin. (3) teza II-a din Legea nr.

195/2004, pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003, privind modificarea și

completarea Codului de procedură civilă coroborat cu art. 720

8

C.

proc. civ., fapt ignorat cu desăvârșire de curtea de apel.

Este adevărat că, în parcursul

procesual al cauzei reclamanta și-a precizat acțiunea prin majorarea

pretențiilor, dar acest aspect nu prezintă relevanță în raport de dispozițiile art.

18

1

C. proc. civ., conform cărora instanța investită potrivit

dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne

competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificările în

ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație

și Justiție în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul sub

aspectul motivului invocat din oficiu, va casa decizia instanței de apel, și

făcând aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., va trimite cauza la Curtea

de Apel Ploiești pentru soluționarea căii de atac conform art. 282

1

C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții

B.G. și B.D.V., împotriva deciziei nr. 58/ A din 18 martie 2005 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios  administrativ, casează

decizia recurată și trimite cauza Curții de Apel Alba Iulia, pentru judecarea

recursului.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 22 noiembrie 2005.