ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2207/2006

Deliberând asupra recursului civil

de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 mai 2005

pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă, M.A. a solicitat, în

contradictoriu cu intimata-reclamantă C.R.M., revizuirea deciziei civile nr. 736

din 3 mai 2005 pronunțată de această instanță.

Cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii revizuenta a

arătat că din cauza unei boli cronice nu s-a putut prezenta la proces pentru a

depune taxa de timbru de 36.500 lei achitată de ea. A mai arătat că este fără

familie și nici nu a putut apela la altcineva pentru a veni la proces.

Curtea de Apel București, prin

decizia nr. 1343 A din 22 septembrie 2005, a respins ca nefondată cererea de

revizuire.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că prin hotărârea atacată (decizia nr. 736 din 3 mai 2005),

Curtea de Apel București a anulat apelul declarat de M.A. împotriva sentinței

civile nr. 1011 din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului București ca netimbrat.

S-a reținut că apelanta-pârâtă a

fost legal citată cu mențiunea timbrării și cu indicarea sumei fixate cu acest

titlu de instanță.

Instanța a constatat că revizuenta

nu a dovedit starea de imposibilitate de prezentare la termenul din apel care

să determine aplicarea dispozițiilor art. 322 pct. 8 C. proc. civ. S-a mai

reținut că deși a pretins că a achitat taxa de timbru cu chitanța pentru plata

sumei de 47.500 lei, achitată la 25 aprilie 2005, nu s-a putut dovedi că

această sumă era destinată cauzei în care i se fixase o altă sumă de plată și

anume 35.500 lei și 1500 lei timbru judiciar.

Nici adeverința medicală din 5

aprilie 2005 în care i se recomanda repaus în perioada 1-3 mai 2005 nu face

nici ea dovada că petiționara a fost în imposibilitate de a se prezenta la

proces, în raport de gama largă de posibilități existente pentru a intra în

contact cu instanța.

Împotriva acestei decizii revizuenta

a declarat în termen legal recurs invocând motive de nelegalitate prevăzute de

art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

În fapt recurenta a arătat că

instanța de apel nu a sesizat împrejurarea că soluționarea căii de atac s-a

făcut în contradictoriu cu o persoană decedată, eroare care nu a fost sesizată

nici de instanța de revizuire, persoana decedată nu a mai fost de altfel nici

citată, fiind scoasă în acest mod din proces. Astfel este incorectă judecarea

cauzei pe excepția netimbrării în lipsa existenței în proces a moștenitorului

persoanei decedate.

În susținerea celui de-al doilea

motiv de revizuire, revizuenta a arătat că instanța nu a arătat argumentele

pentru care i s-au respins apărările legate de starea de boală și

imposibilitatea de prezentare la proces.

Certificatul medical a fost emis la

30 aprilie 2005 cu indicarea perioadei de repaus 1-3 mai 2005.

A mai criticat soluția pentru că

apelul a fost anulat pentru neplata sumei de 36.500 lei deja achitată dar

nedepusă la dosar în timp util, termenul fiind chiar a treia zi de Paști.

S-a ignorat faptul că de Paști

serviciile medicale nu lucrează, fiind zile de sărbătoare legală.

Recursul este nefondat și se va

respinge pentru următoarele considerente:

Se constată în raport de datele

concrete ale speței și motivele de revizuire invocate (art. 322 pct. 8), că

instanța de revizuire a pronunțat o soluție legală și temeinică.

S-a reținut în mod corect că

revizuenta nu a făcut dovada imposibilității prezentării la instanță pentru a

depune taxa de timbru fixată și comunicată acesteia, cât privește obligația de

plată și cuantumul fixat, prin citația de prezentare la proces.

De reținut că citația pentru

termenul din 3 mai 2005 a fost primită de revizuentă la 8 martie 2005 (dovada

de citare a apelantei, fila 5 din dosarul de apel), deci aproape cu o lună

înainte de termen.

S-a apreciat corect că îmbolnăvirea

apelantei cu patru zile înainte de termenul fixat nu reprezintă o

imposibilitate mai presus de aceasta pentru a trimite la dosar dovada achitării

taxei de timbru.

Dacă această taxă fusese achitată

înainte de termenul fixat, așa cum a pretins apelanta, exista posibilitatea trimiterii

acestei dovezi prin poștă.

Exigența achitării taxei de timbru

cu anticipație pentru cererile de chemare în justiție este prevăzută în termeni

imperativi de Legea nr. 147/1997.

Când nu se plătește în acest fel,

legea îngăduie petiționarilor să achite taxa până la termenul fixat în acest

sens, obligația instanței, fiind aceea de a încunoștiința pe cel care datorează

suma despre obligația de a depune această plată și despre cuantumul plății.

Motivul prevăzut de art. 322 pct. 8 C.

proc. civ. a fost singurul invocat de revizuentă în cererea sa.

Se constată că instanța de

revizuire, analizând acest motiv a explicat amplu în considerentele deciziei de

ce nu s-a putut considera boala survenită, ca fiind de natură să constituie o

piedică în dovedirea plății taxei de timbru. S-a reținut în mod corect și

împrejurarea că revizuenta nu a putut face dovada că achitase suma la care a

fost obligată. Sub acest aspect s-a reținut că achitarea sumei de 47.500 lei

(conform chitanței de la fila 13 în dosarul de revizuire) nu face dovada

achitării taxei judiciare de timbru stabilită pentru cererea de apel. De

altfel, nu numai că suma nu este cea fixată de instanța de apel dar scopul

plății este altul decât taxă judiciară, suma reprezentând „taxe buget local”, cum

rezultă din chitanța nr. 1332479/1 invocată (fila 13).

Cât privește motivul de recurs

întemeiat pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ. , nici acesta nu poate fi primit.

Este adevărat că la 17 decembrie 2003

M.T. a decedat, dar procesul s-a continuat (și judecat) între reclamantă și

pârâtă, ambele făcând cereri de acceptare a succesiunii defunctului.

Apelul a fost formulat de M.A.,

pârâtă și declarat în mod expres în contradictoriu, numai cu reclamanta C.R.M.

Obiectul acțiunii soluționate prin

sentința nr. 1011 din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului București este cererea

de constatare a nulității absolute a căsătoriei încheiate între M.T. și N.(M.)A.

Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule,

dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât

prin anularea lor. Revizuenta nu a arătat ce vătămare i s-a creat acesteia prin

neintroducerea în proces a succesorilor persoanei decedate, de vreme ce atât ea

cât și reclamata, acceptante ale succesiunii au continuat să fie citate în

proces, dezbaterea succesorală depinzând de fapt de soluționarea acestui proces,

constatarea nulității absolute a căsătoriei defunctului.

Constatând așadar că în cauză nu se

pot reține motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ. pentru a

reforma decizia atacată și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. se va

respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de revizuenta M.A. împotriva deciziei nr. 1343 A din 22 septembrie

2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2006.