ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8325/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 28 februarie 2005 B.E. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 55 din 16 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, prin care i s-a anulat ca netimbrat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 974/2004 a Judecătoriei Huși. În motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a susținut că nu s-a putut prezenta la termenul de judecată când s-a pronunțat decizia civilă nr. 55/2005 din motive de sănătate, fiind grav bolnavă, conform adeverinței medicală atașată cererii. Prin decizia civilă nr. 133 din 23 martie 2005 Curtea de Apel Iași a respins cererea de revizuire, cu motivarea că, chiar dacă partea nu s-a putut prezenta la termenul de judecată ar fi putut transmite chitanța pentru a dovedi plata taxei de timbru.

Revizuenta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 133/2005, susținând că în mod greșit s-a respins cererea de revizuire, întrucât a dovedit că starea gravă de sănătate nu i-a permis să se deplaseze nici la instanță și nici pentru a plăti taxa de timbru, ambele operațiuni presupunând deplasarea sa care nu s-a putut realiza din motive obiective. Deși prin cererea de recurs nu s-a indicat temeiul de drept al acestuia, dezvoltarea motivelor de recurs permit încadrarea acestora în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimatul B.I.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului în cauză. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și prevederile legale aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive se poate cere „dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa”. Sintagma împrejurare mai presus de voința părții, chiar dacă este asimilată forței majore, este o chestiune de fapt care rămâne la aprecierea instanței. Ca atare, o asemenea împrejurare este analizată și apreciată în fiecare caz în parte, în raport de susținerile părții, și cu argumentele, dovedite, oferite de aceasta. În speță, recurenta-revizuenta a invocat imposibilitatea prezentării în instanță cauzată de motive grave de sănătate și a depus în acest sens un act medical eliberat la data de 14 februarie 2005, în care se menționează că aceasta suferă de H.T.A., Cardiopatie ischemică, tromboflebită și este netransportabilă.

La prima vedere, acesta poate părea un diagnostic medical oarecare. Corelat însă cu vârsta recurentei, 84 de ani, acesta reprezenta o situație ce poate fi considerată împrejurare mai presus de voința părții, în sensul textului de lege invocat. Față de aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat în cauză este fondat, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 312 și art. 313 C. proc. civ., va admite recursul și va casa decizia civilă nr. 133/2005 a Curții de Apel Iași. De asemeni, pentru motivele invocate anterior și în temeiul art. 327 alin. (1) C. proc. civ., se va admite cererea de revizuire cu consecința anulării deciziei civile nr. 55/2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul formulat de revizuenta B.E. împotriva deciziei civile nr. 133 din 23 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași. Casează decizia, admite cererea de revizuire, anulează decizia civilă nr. 55 din 16 februarie 2005 a Curții de Apel Iași și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2005.