ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8325/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

28 februarie 2005 B.E. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 55 din 16

februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, prin care i s-a anulat ca

netimbrat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 974/2004 a

Judecătoriei Huși.

În motivarea cererii de revizuire,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a susținut

că nu s-a putut prezenta la termenul de judecată când s-a pronunțat decizia

civilă nr. 55/2005 din motive de sănătate, fiind grav bolnavă, conform

adeverinței medicală atașată cererii.

Prin decizia civilă nr. 133 din 23

martie 2005 Curtea de Apel Iași a respins cererea de revizuire, cu motivarea

că, chiar dacă partea nu s-a putut prezenta la termenul de judecată ar fi putut

transmite chitanța pentru a dovedi plata taxei de timbru.

Revizuenta a declarat recurs

împotriva deciziei nr. 133/2005, susținând că în mod greșit s-a respins cererea

de revizuire, întrucât a dovedit că starea gravă de sănătate nu i-a permis să

se deplaseze nici la instanță și nici pentru a plăti taxa de timbru, ambele

operațiuni presupunând deplasarea sa care nu s-a putut realiza din motive

obiective.

Deși prin cererea de recurs nu s-a

indicat temeiul de drept al acestuia, dezvoltarea motivelor de recurs permit

încadrarea acestora în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimatul B.I.C. a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului în cauză.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate și prevederile legale aplicabile,

Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct.

8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive se poate cere „dacă partea

a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța

despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa”.

Sintagma împrejurare mai presus de

voința părții, chiar dacă este asimilată forței majore, este o chestiune de

fapt care rămâne la aprecierea instanței.

Ca atare, o asemenea împrejurare

este analizată și apreciată în fiecare caz în parte, în raport de susținerile

părții, și cu argumentele, dovedite, oferite de aceasta.

În speță, recurenta-revizuenta a

invocat imposibilitatea prezentării în instanță cauzată de motive grave de

sănătate și a depus în acest sens un act medical eliberat la data de 14

februarie 2005, în care se menționează că aceasta suferă de H.T.A., Cardiopatie

ischemică, tromboflebită și este netransportabilă.

La prima vedere, acesta poate părea

un diagnostic medical oarecare. Corelat însă cu vârsta recurentei, 84 de ani,

acesta reprezenta o situație ce poate fi considerată împrejurare mai presus de

voința părții, în sensul textului de lege invocat.

Față de aceste considerente, Curtea

constată că recursul declarat în cauză este fondat, astfel că, în conformitate

cu dispozițiile art. 312 și art. 313 C. proc. civ., va admite recursul și va

casa decizia civilă nr. 133/2005 a Curții de Apel Iași.

De asemeni, pentru motivele invocate

anterior și în temeiul art. 327 alin. (1) C. proc. civ., se va admite cererea

de revizuire cu consecința anulării deciziei civile nr. 55/2005 pronunțată de

Curtea de Apel Iași și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea

apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de

revizuenta B.E. împotriva deciziei civile nr. 133 din 23 martie 2005 pronunțată

de Curtea de Apel Iași.

Casează decizia, admite cererea de

revizuire, anulează decizia civilă nr. 55 din 16 februarie 2005 a Curții de

Apel Iași și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2005.