ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1355/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin Decizia nr. 95 din 20 mai 2009, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamantul M.E. împotriva sentinței civile nr. 290 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la tribunal. Pentru a decide astfel, instanța de apel a arătat că tribunalul i-a pus în vedere reclamantului să achite o taxă de timbru de 496,99 lei și 5 lei timbru judiciar, deși potrivi art. 5 din Legea nr. 146/1997 cererile formulate în domeniul dreptului de autor și de inventator se taxează cu 39 lei iar timbrul judiciar aferent este de 3 lei.

Având în vedere că taxa de timbru nu a fost stabilită potrivit acestor dispoziții legale, în mod greșit acțiunea reclamantului a fost anulată ca netimbrată. 2. Recursul 2.1. Motive Intimata pârâtă a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., critica vizând faptul că apelul declarat de reclamant nu se încadra în prevederile art. 304 C. proc. civ., astfel încât trebuia respins. Motivele apelului nu au cuprins și neachitarea taxei de timbru în cuantumul stabilit. 2.2. Întâmpinarea Intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că o persoană fără cunoștințe juridice ar putea avea impresia că art. 304 se referă la motivarea recursului.

2.3. Analiza făcută de instanța de recurs Recursul nu este întemeiat și va fi respins în consecință, pentru următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 290 din 25 februarie 2008 Tribunalul Iași, secția civilă, a anulat ca netimbrată acțiunea prin care reclamantul M.E. a chemat în judecată pe pârâta SC N. SA pentru a fi obligată la plata sumei de 4.969.915.000 lei. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că pârâta a fabricat două din invențiile sale și nu l-a anunțat oficial. Față de acest obiect al cererii, instanțele de fond trebuiau să facă aplicarea prevederilor art. 67 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 conform cu care, cererile în justiție în domeniul drepturilor de proprietate industrială sunt scutite de taxe judiciare.

Această prevedere a fost introdusă prin Legea nr. 28 din 15 ianuarie 2007, și, fiind o dispoziție de favoare, trebuia aplicată și litigiilor în curs. Critica recurentului, în sensul că apelul nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și, din acest motiv, trebuia respins, nu poate fi primită de vreme ce, pentru etapa apelului, art. 292 alin. (2) C. proc. civ. arată că în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului nu cuprinde motive noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță. Drept urmare, fiind o cale ordinară de atac, apelul poate fi exercitat pentru orice motiv de nelegalitate sau netemeinicie. Față de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că aspectele invocate de recurent nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. - încadrare făcută potrivit art. 306 alin. final C. proc. civ. -, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC N. SA împotriva Deciziei nr. 95 din data de 20 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2010.