ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1355/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1355/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând, în condițiile art. 256 C.
proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Hotărârea instanței de apel
Prin
Decizia nr. 95 din 20 mai 2009, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a admis
apelul declarat de reclamantul M.E. împotriva sentinței civile nr. 290 din 25
februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, a desființat sentința și a trimis
cauza spre rejudecare la tribunal.
Pentru a decide astfel, instanța de
apel a arătat că tribunalul i-a pus în vedere reclamantului să achite o taxă de
timbru de 496,99 lei și 5 lei timbru judiciar, deși potrivi art. 5 din Legea nr.
146/1997 cererile formulate în domeniul dreptului de autor și de inventator se
taxează cu 39 lei iar timbrul judiciar aferent este de 3 lei.
Având în vedere că taxa de timbru nu a
fost stabilită potrivit acestor dispoziții legale, în mod greșit acțiunea
reclamantului a fost anulată ca netimbrată.
Recursul
2.1. Motive
Intimata pârâtă a declarat recurs,
motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., critica vizând
faptul că apelul declarat de reclamant nu se încadra în prevederile art. 304 C.
proc. civ., astfel încât trebuia respins.
Motivele apelului nu au cuprins și
neachitarea taxei de timbru în cuantumul stabilit.
2.2. Întâmpinarea
Intimatul reclamant a depus
întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că
o persoană fără cunoștințe juridice ar putea avea impresia că art. 304 se
referă la motivarea recursului.
2.3. Analiza făcută de instanța de
recurs
Recursul nu este întemeiat și va fi
respins în consecință, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 290 din 25
februarie 2008 Tribunalul Iași, secția civilă, a anulat ca netimbrată acțiunea
prin care reclamantul M.E. a chemat în judecată pe pârâta SC N. SA pentru a fi
obligată la plata sumei de 4.969.915.000 lei.
În motivarea cererii de chemare în
judecată s-a arătat că pârâta a fabricat două din invențiile sale și nu l-a
anunțat oficial.
Față de acest obiect al cererii,
instanțele de fond trebuiau să facă aplicarea prevederilor art. 67 alin. (2)
din Legea nr. 64/1991 conform cu care, cererile în justiție în domeniul
drepturilor de proprietate industrială sunt scutite de taxe judiciare.
Această prevedere a fost introdusă
prin Legea nr. 28 din 15 ianuarie 2007, și, fiind o dispoziție de favoare,
trebuia aplicată și litigiilor în curs.
Critica recurentului, în sensul că
apelul nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și, din acest
motiv, trebuia respins, nu poate fi primită de vreme ce, pentru etapa apelului,
art. 292 alin. (2) C. proc. civ. arată că în cazul în care apelul nu se
motivează ori motivarea apelului nu cuprinde motive noi, instanța de apel se va
pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță. Drept
urmare, fiind o cale ordinară de atac, apelul poate fi exercitat pentru orice motiv
de nelegalitate sau netemeinicie.
Față de cele ce preced, Înalta Curte
apreciază că aspectele invocate de recurent nu întrunesc cerințele art. 304 pct.
5 C. proc. civ. - încadrare făcută potrivit art. 306 alin. final C. proc. civ.
-, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul formulat
de pârâta SC N. SA împotriva Deciziei nr. 95 din data de 20 mai 2009 a Curții
de Apel Iași, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
2 martie 2010.