ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6327/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 538 din 5 mai 2009 pronunțată în dosarul nr. 10232/3/2009 de Tribunalul București, secția a V a civilă, s-a anulat ca insuficient timbrată acțiunea formulată de reclamanta SC F.I.R. SRL în contradictoriu cu pârâții T.M., G.C. și V.D. Pentru a se pronunța această soluție s-a reținut că la termenul din 28 aprilie 2009 reclamanta și-a micșorat cuantumul pretențiilor la 30.000 Euro, iar tribunalul a reținut că taxa de timbru aferentă acestei sume este de 3553,06 lei, iar din chitanțele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a achitat doar 3500 lei taxă de timbru și nu a solicitat un termen pentru achitarea diferenței. Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel de către reclamantă la 27 iulie 2009, cu respectarea termenului prevăzut de art. 284 C. proc.

civ., sentința fiind comunicată reclamantei la 10 iulie 2009 conform dovezii aflate la fila 12 dosar fond. Cererea de apel a fost legal timbrată cu suma de 4 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar conform chitanței aflate la fila 14 dosar. Prin motivele de apel depuse la 26 ianuarie 2010 se critică soluția arătându-se că astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 5 mai 2009 reclamanta a solicitat mai întâi acordarea unui nou termen pentru completarea taxei de timbru și în subsidiar în cazul respingerii acestei cereri, să se ia act de modificarea pretențiilor în raport de taxa de timbru achitată. Instanța ar fi putut să dea în debit reclamanta pentru diferența taxei de timbru neachitată doar de 53,06 lei.

La 16 februarie 2010 intimații pârâți au depus întâmpinare la dosar. Analizând sentința civilă apelată în raport de criticile formulate Curtea, conform art. 296 C. proc. civ., raportat la art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a admis apelul, a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul București pentru următoarele considerente: În mod greșit a fost anulată cererea ca insuficient timbrată deși reclamanta și-a manifestat disponibilitatea cu ocazia formulării concluziilor orale completa taxa de timbru, respectiv de a-și micșora pretențiile, în funcție de taxa de timbru achitată.

Instanța, în urma verificării de timbru aferente pretențiilor reclamantei în cazul în care constata că este insuficientă, trebuia fie să repună cauza pe rol pentru a cita reclamanta acțiunea completării taxei de timbru cu suma de 53,06 lei, fie să admită cererea formulată de reclamantă și să o dea în debit pe aceasta cu diferența de timbru neachitată. Anularea ca insuficient timbrată a acțiunii formulată de reclamantă în condițiile în care achitase o taxă de timbru de 3500 lei din totalul de 3553,06 lei echivalează cu o îngrădire a dreptului liberului acces la justiție garantat de art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza pe excepția insuficienței timbrării și nu a cercetat fondul s-a considerat că se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca reclamanta să achite până la ultimul termen de judecată diferența de taxă de timbru de 53,06 lei.

Împotriva deciziei civile nr. 118 A din februarie 2010 a Curții de Apel București, au declarat recurs pârâții T.M., G.C. și V.D. care au susținut modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul menținerii hotărârii instanței de fond. Se consideră că decizia recurată este motivată în mod superficial, nefiind temeinică și legală, atâta timp cât prin sentința dată de instanța de fond a fost justificat pe deplin temeiul care a stat la baza acesteia întrucât reclamantul nu și-a respectat obligația impusă de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Mai mult decât atât, instanța de apel nu precizează care sunt criteriile de admitere a apelului, având în vedere faptul că intimata - reclamantă avea obligația de a plăti taxa de timbru deoarece a fost citată cu această mențiune chiar din momentul introducerii prezentei acțiuni.

Se întemeiază în drept recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu poate fi primit pentru considerentele ce succed: Pentru a fi incident motivul de modificare a deciziei recurate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea respectivă să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal. Ori, în speță, în mod just instanța de apel a interpretat și aplicat dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., considerând că instanța de fond greșit a anulat acțiunea ca netimbrată, soluționând cauza pe excepția netimbrării.

Criticile formulate de recurenții pârâți nu se justifică, excepția netimbrării este o excepție peremtorie, care începe prin a avea efect dilatoriu, putând fi acoperită prin timbrare. Instanța de apel corect a considerat că tribunalul trebuia să constate că reclamanții au achitat taxa de timbru de 3.500 lei din totalul de 3.553,06 lei, iar dacă se impunea suplimentarea acestei taxe, trebuia să o citeze pe aceasta cu mențiunea timbrării. Procedând astfel, tribunalul a aplicat în mod eronat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 și așa cum a statuat și Curtea de apel, anularea ca insuficient timbrată a acțiunii echivalează cu o îngrădire a dreptului la liberul acces la justiție garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții T.M., G.C. și V.D. împotriva deciziei civile nr. 118A din 16 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.