ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4355/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 13961 din 8 decembrie 2010, Tribunalul București, secția a V-a comercială, a anulat, ca insuficient, timbrată cererea reclamantei, întrucât aceasta a achitat doar suma de 39 lei cu titlu de taxa de timbru si 0,3 lei timbru judiciar din totalul cuantumului care fusese fixat de către instanță. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC R.R. T. SRL, motivul invocat fiind acela că prima instanță a anulat ca insuficient timbrat cererea de chemare în judecată, fără a înainta cererea de reexaminare a taxei de timbru completului competent să o soluționeze, încălcând astfel prevederile art. 18 alin. (3) din Legea taxelor de timbru.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 255 din 21 aprilie 2010, a respins, ca nefundat, apelul reclamantei SC R.R.T. SRL, reținând că, încheierea prin care s-a stabilit cuantumul taxei de timbru i-a fost comunicată în data de 13 octombrie 2009, potrivit dovezii aflate la dosar fond, astfel că, termenul de 3 zile în care se putea formula cererea de reexaminare a fost depășit, iar instanța de fond în mod corect a respins cererea de reexaminare ca tardiv formulată și a tăcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și a art. 9 din O.G. nr. 32/1995, aprobată prin Legea nr. 106/1995. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC R.R.

T. SRL BUCUREȘTI, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția netimbrării recursului, rămânând în pronunțare asupra acesteia. Recurenta-reclamantă a fost legal citată pentru termenul din 14 decembrie 2010 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat. Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată 14 decembrie 2010, respectiv de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a recursului reclamantei SC R.R.T. SRL BUCUREȘTI.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC

R.R.T. SRL

BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 255 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2010.