ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4355/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4355/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 13961 din 8
decembrie 2010, Tribunalul
București, secția
a V-a comercială, a anulat, ca insuficient, timbrată
cererea
reclamantei, întrucât aceasta a achitat doar suma de 39 lei cu titlu de taxa de
timbru si 0,3 lei timbru judiciar din totalul cuantumului care fusese fixat de
către instanță.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC R.R.
T. SRL, motivul invocat fiind acela că
prima instanță a
anulat ca insuficient
timbrat cererea de chemare în judecată, fără a
înainta cererea de
reexaminare a taxei de timbru completului competent să o soluționeze, încălcând
astfel prevederile art. 18 alin. (3) din Legea taxelor de timbru.
Curtea de Apel București, secția a V-a
comercială, prin
decizia nr. 255 din 21
aprilie 2010, a respins, ca nefundat, apelul
reclamantei SC R.R.T. SRL,
reținând că, încheierea prin care s-a stabilit cuantumul taxei de timbru i-a
fost comunicată în data de 13 octombrie 2009, potrivit dovezii aflate la dosar
fond,
astfel că, termenul de 3 zile în care
se putea formula cererea de
reexaminare a fost depășit, iar instanța de
fond în mod corect a respins cererea de reexaminare ca tardiv formulată și a
tăcut
aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1)
și (3) din Legea nr. 146/1997 și a
art.
9 din O.G. nr. 32/1995, aprobată prin Legea nr. 106/1995.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC R.R.
T. SRL
BUCUREȘTI, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.
9 C. proc. civ.
La termenul de dezbateri în fond, Înalta
Curte a luat în discuție excepția netimbrării recursului, rămânând în
pronunțare asupra acesteia.
Recurenta-reclamantă a fost legal
citată pentru termenul din 14 decembrie 2010 cu mențiunea de a depune taxa
judiciară de
timbru în valoare de 4 lei
taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru
judiciar, obligație căreia
nu s-a conformat.
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997
privind taxele
judiciare de timbru a fost
statuat principiul potrivit căruia acțiunile
și cererile introduse la
instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de
acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de
persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la
termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din
Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997
și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu
achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează,
după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că
recursul nu a fost timbrat anticipat, că
recurenta-reclamantă
nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru
termenul de judecată 14 decembrie 2010, respectiv de a depune taxa judiciară de
timbru în valoare de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, când procedura a fost
legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca
obiect, de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență
dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art.
35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună
anularea ca netimbrat a recursului reclamantei SC R.R.T. SRL BUCUREȘTI.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul
declarat de reclamanta SC
R.R.T. SRL
BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 255 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a V-a
comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 14 decembrie 2010.