ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2325/2013

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială,

la data de 20 iunie 2011 sub nr. 48881/3/2011 reclamanta SC V.P. SRL a chemat în

judecată pârâta SC D.B. SRL, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei totale

de 515.862,35 RON, respectiv 112.880,55 RON reprezentând contravaloarea facturii

emise la 19 iunie 2009, pentru serviciile prestate conform contractului de lucrări

de vitrare din 13 februarie 2009 și 402.981,80 RON reprezentând penalități de întârziere

calculate începând cu data de 1 iulie 2009 până la data introducerii cererii de

chemare în judecată, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 706 din 19

ianuarie 2012, pronunțată Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a admis excepția

de netimbrare și a anulat cererea formulată de reclamanta SC V.P. SRL în contradictoriu

cu pârâta SC D.B. SRL, ca netimbrată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că la termenul de judecată din 17 noiembrie 2011 reclamanta a depus o

copie a chitanței din 17 noiembrie 2011, ce atestă o plată a sumei de 9.270 RON

cu titlu de taxă judiciară de timbru. Deși s-a pus în vedere reclamantei să depună

la dosar originalul chitanței ce atestă plata taxei judiciare de timbru până la

termenul din 19 ianuarie 2012, reclamanta nu s-a conformat acestei dispoziții, ci

a depus tot o copie a acestei chitanțe, Tribunalul apreciind că reclamanta nu a

făcut dovada plății taxei judiciare de timbru, în lipsa oricărei mențiuni din cuprinsul

chitanței referitoare la dosarul pentru care a fost achitată taxa și în lipsa originalului

chitanței existând posibilitatea ca taxa de timbru să fie folosită în oricare alt

dosar în care reclamanta are calitatea de parte și are obligația de achitare a unei

taxe judiciare de timbru.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamanta SC V.P. SRL criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin decizia civilă nr. 242/2012 din 15

mai 2012 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut că în mod legal prima instanță a admis excepția de netimbrare, față de

faptul că nedepunerea în original de către reclamantă a dovezii de plată a taxei

judiciare de timbru echivalează cu neîndeplinirea obligației de timbrare, existând

posibilitatea ca partea să efectueze oricâte fotocopii de pe originalul dovezii

pe care să le utilizeze în tot atâtea cauze. Aceasta cu atât mai mult cu cât chitanța

din 17 noiembrie 2011 nu cuprinde nici un fel de mențiune cu privire la dosarul

pentru care s-a achitat taxa de timbru, existând posibilitatea, astfel cum s-a arătat

mai sus și cum a reținut de altfel și prima instanță, ca originalul acestei taxe

să fi fost depus și anulat în alt aosar.

Totodată instanța de apel a reținut că

faptul că originalul taxei de timbru a fost pierdut este în exclusivitate în responsabilitatea

apelantei reclamante și nu reprezintă un motiv pentru acceptarea fotocopiei ca și

dovadă de îndeplinire a obligației de timbrare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta SC V.P. SRL invocând ca și motive de nelegalitate prevederile art. 304

pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs reclamanta

a reiterat istoricul litigiului și a arătat că instanța de apel a înlăturat toate

apărările acesteia și a dat eficiență numai susținerilor pârâtei.

Astfel, recurenta a învederat că instanța

de apel a apreciat ca nerelevante o serie de aspecte, respectiv cuantumul taxei

de timbru care este identic cu cel solicitat în cauză, achitarea acesteia în ziua

primului termen de judecată stabilit în speță, depunerea unei declarații pe proprie

răspundere a administratorului acesteia conform căreia respectiva taxa de timbru

nu a fost folosită și nici nu va fi folosită într-un alt dosar precum și faptul

că nu s-a depus o simplă fotocopie ci un duplicat al chitanței eliberat de organul

care a încasat suma reprezentând taxa judiciară de timbru.

Totodată, la termenul de judecată din data

de 11 iunie 2013 recurenta a depus originalul dovezii achitării taxei de timbru

în cuantum de 9.270 RON, aferentă cererii de chemare în judecată, respectiv chitanța

din 17 noiembrie 2011.

Recursul este fondat și urmează a fi admis

pentru următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 305

C. proc. civ. „în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor,

care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.”

În accepțiunea textului de lege mai sus

evocat, înscrisuri noi în recurs sunt toate actele scrise, emanate de la părțile

în proces sau de la un terț.

Pot conduce însă la casarea hotărârii atacate

numai acele înscrisuri care, dacă ar fi fost cunoscute de instanța de fond, ar fi

putut determina o altă soluție.

În speță, recurenta a depus la termenul

de judecată din data de 11 iunie 2013 originalul dovezii achitării taxei de timbru

în cuantum de 9.270 RON, aferentă fondului, respectiv chitanța din 17 noiembrie

2011, făcând astfel dovada timbrării cererii de chemare în judecată.

Având în vedere că înscrisurile noi pot

fi depuse în tot cursul judecății recursului, că instanța de recurs nu poate refuza

discutarea acestora pe considerentul că nu au fost înfățișate înaintea instanțelor

de fond din culpa părții, că actul depus de recurentă ar fi înrâurit soluția cauzei

și că prima instanță și instanța de apel nu au cercetat fondul, Înalta Curte, urmează

ca în baza art. 312 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ. să admită recursul și să

caseze decizia civilă nr. 242/2012 din 15 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă și sentința nr. 706 din 19 ianuarie 2012 pronunțată

de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială și să trimită cauza spre rejudecare

primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

SC V.P. SRL București prin administrator judiciar Casa de Insolvență S. IPURL.

Casează decizia civilă nr. 242/2012 din

15 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și sentința

nr. 706 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială

și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

iunie 2013.