ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2325/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, la data de 20 iunie 2011 sub nr. 48881/3/2011 reclamanta SC V.P. SRL a chemat în judecată pârâta SC D.B. SRL, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei totale de 515.862,35 RON, respectiv 112.880,55 RON reprezentând contravaloarea facturii emise la 19 iunie 2009, pentru serviciile prestate conform contractului de lucrări de vitrare din 13 februarie 2009 și 402.981,80 RON reprezentând penalități de întârziere calculate începând cu data de 1 iulie 2009 până la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 706 din 19 ianuarie 2012, pronunțată Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a admis excepția de netimbrare și a anulat cererea formulată de reclamanta SC V.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC D.B. SRL, ca netimbrată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la termenul de judecată din 17 noiembrie 2011 reclamanta a depus o copie a chitanței din 17 noiembrie 2011, ce atestă o plată a sumei de 9.270 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Deși s-a pus în vedere reclamantei să depună la dosar originalul chitanței ce atestă plata taxei judiciare de timbru până la termenul din 19 ianuarie 2012, reclamanta nu s-a conformat acestei dispoziții, ci a depus tot o copie a acestei chitanțe, Tribunalul apreciind că reclamanta nu a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru, în lipsa oricărei mențiuni din cuprinsul chitanței referitoare la dosarul pentru care a fost achitată taxa și în lipsa originalului chitanței existând posibilitatea ca taxa de timbru să fie folosită în oricare alt dosar în care reclamanta are calitatea de parte și are obligația de achitare a unei taxe judiciare de timbru. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC V.P.

SRL criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Prin decizia civilă nr. 242/2012 din 15 mai 2012 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins apelul ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în mod legal prima instanță a admis excepția de netimbrare, față de faptul că nedepunerea în original de către reclamantă a dovezii de plată a taxei judiciare de timbru echivalează cu neîndeplinirea obligației de timbrare, existând posibilitatea ca partea să efectueze oricâte fotocopii de pe originalul dovezii pe care să le utilizeze în tot atâtea cauze. Aceasta cu atât mai mult cu cât chitanța din 17 noiembrie 2011 nu cuprinde nici un fel de mențiune cu privire la dosarul pentru care s-a achitat taxa de timbru, existând posibilitatea, astfel cum s-a arătat mai sus și cum a reținut de altfel și prima instanță, ca originalul acestei taxe să fi fost depus și anulat în alt aosar.

Totodată instanța de apel a reținut că faptul că originalul taxei de timbru a fost pierdut este în exclusivitate în responsabilitatea apelantei reclamante și nu reprezintă un motiv pentru acceptarea fotocopiei ca și dovadă de îndeplinire a obligației de timbrare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC V.P. SRL invocând ca și motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs reclamanta a reiterat istoricul litigiului și a arătat că instanța de apel a înlăturat toate apărările acesteia și a dat eficiență numai susținerilor pârâtei.

Astfel, recurenta a învederat că instanța de apel a apreciat ca nerelevante o serie de aspecte, respectiv cuantumul taxei de timbru care este identic cu cel solicitat în cauză, achitarea acesteia în ziua primului termen de judecată stabilit în speță, depunerea unei declarații pe proprie răspundere a administratorului acesteia conform căreia respectiva taxa de timbru nu a fost folosită și nici nu va fi folosită într-un alt dosar precum și faptul că nu s-a depus o simplă fotocopie ci un duplicat al chitanței eliberat de organul care a încasat suma reprezentând taxa judiciară de timbru. Totodată, la termenul de judecată din data de 11 iunie 2013 recurenta a depus originalul dovezii achitării taxei de timbru în cuantum de 9.270 RON, aferentă cererii de chemare în judecată, respectiv chitanța din 17 noiembrie 2011. Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. „în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.” În accepțiunea textului de lege mai sus evocat, înscrisuri noi în recurs sunt toate actele scrise, emanate de la părțile în proces sau de la un terț. Pot conduce însă la casarea hotărârii atacate numai acele înscrisuri care, dacă ar fi fost cunoscute de instanța de fond, ar fi putut determina o altă soluție. În speță, recurenta a depus la termenul de judecată din data de 11 iunie 2013 originalul dovezii achitării taxei de timbru în cuantum de 9.270 RON, aferentă fondului, respectiv chitanța din 17 noiembrie 2011, făcând astfel dovada timbrării cererii de chemare în judecată.

Având în vedere că înscrisurile noi pot fi depuse în tot cursul judecății recursului, că instanța de recurs nu poate refuza discutarea acestora pe considerentul că nu au fost înfățișate înaintea instanțelor de fond din culpa părții, că actul depus de recurentă ar fi înrâurit soluția cauzei și că prima instanță și instanța de apel nu au cercetat fondul, Înalta Curte, urmează ca în baza art. 312 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ. să admită recursul și să caseze decizia civilă nr. 242/2012 din 15 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și sentința nr. 706 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC V.P. SRL București prin administrator judiciar Casa de Insolvență S. IPURL. Casează decizia civilă nr. 242/2012 din 15 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și sentința nr. 706 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2013.