ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2163/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a Vl-a civilă, la data de 13 iulie 2012, contestatoarea SC D.D. SRL a solicitat în contradictoriu cu SC B.P. SA și în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. anularea deciziei civile nr. 1455 din 13 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 56717/3/2011. În motivarea contestației în anulare se arată că soluția instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale deoarece taxa judiciară de timbru aferentă recursului a fost achitată, fiind trimisă prin fax la data de 13 iulie 2012. Contestatoarea SC D.D.

SRL a fost citată pentru primul termen de judecată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 RON și a timbrului judiciar de 0,3 RON în conformitate cu prevederile art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997 republicată. Până la primul termen de judecată nu s-a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații. Prin decizia civilă nr. 1812 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a fost anulată ca netimbrată contestația în anulare formulată de contestatoare. S-a reținut că deși contestatoarea a afirmat în cererea trimisă la dosar că a achitat taxa judiciară de timbru, din chitanța cu nr. X1 din 26 septembrie 2012 nu rezultă care este suma plătită cu titlu de taxă judiciară de timbru.

De asemenea, s-a constatat că nici din cea de a doua chitanță cu nr. X2 din 26 septembrie 2012 nu rezultă cuantumul taxei judiciare de timbru achitate. Astfel, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a aplicat sancțiunea anulării ca netimbrată a contestației în anulare, conform prevederilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997 republicată, cererile și acțiunile se timbrează anticipat anterior primului termen de judecată sub sancțiunea anulării acestora. Împotriva acestei din urmă hotărâri, SC D.D. SRL a declarat recurs, pe care nu l-a motivat. Însă, la termenul de azi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului și a rămas în pronunțare pe această excepție fiind prioritară, în cauză față de excepția nulității recursului.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii sunt irevocabile. În situația în care instanța de recurs a soluționat contestația în anulare, cum este cazul în speță, împotriva hotărârilor pronunțate în contestația în anulare, irevocabile nu mai pot fi atacate cu un nou recurs. În sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, și într-o anumită ordine.

Or, așa cum s-a arătat mai sus, împotriva unei hotărâri pronunțate într-o contestație în anulare nu mai poate fi atacată, cu recurs. Înalta Curte față de considerentele expuse, urmează să respingă recursul declarat în cauză, ca iandmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea SC D.D. SRL București împotriva deciziei civile nr. 1812 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2013.