ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2163/2013

Deliberând

asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a Vl-a civilă, la data de 13 iulie 2012,

contestatoarea SC D.D. SRL a solicitat în contradictoriu cu SC B.P. SA și în

temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. anularea deciziei civile nr. 1455

din 13 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 56717/3/2011.

În motivarea contestației

în anulare se arată că soluția instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale

deoarece taxa judiciară de timbru aferentă recursului a fost achitată, fiind trimisă

prin fax la data de 13 iulie 2012.

Contestatoarea

SC D.D. SRL a fost citată pentru primul termen de judecată cu mențiunea achitării

taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 RON și a timbrului judiciar de 0,3 RON

în conformitate cu prevederile art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997 republicată.

Până la primul

termen de judecată nu s-a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații.

Prin decizia civilă

nr. 1812 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a Vl-a civilă, a fost anulată ca netimbrată contestația în anulare formulată de

contestatoare.

S-a reținut că

deși contestatoarea a afirmat în cererea trimisă la dosar că a achitat taxa judiciară

de timbru, din chitanța cu nr. X1 din 26 septembrie 2012 nu rezultă care este suma

plătită cu titlu de taxă judiciară de timbru. De asemenea, s-a constatat că nici

din cea de a doua chitanță cu nr. X2 din 26 septembrie 2012 nu rezultă cuantumul

taxei judiciare de timbru achitate.

Astfel, Curtea

de Apel București, secția a VI-a civilă, a aplicat sancțiunea anulării ca netimbrată

a contestației în anulare, conform prevederilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 republicată, cererile și acțiunile se timbrează anticipat anterior

primului termen de judecată sub sancțiunea anulării acestora.

Împotriva acestei

din urmă hotărâri, SC D.D. SRL a declarat recurs, pe care nu l-a motivat.

Însă, la termenul

de azi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului

și a rămas în pronunțare pe această excepție fiind prioritară, în cauză față de

excepția nulității recursului.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs,

chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii sunt irevocabile.

În situația în

care instanța de recurs a soluționat contestația în anulare, cum este cazul în speță,

împotriva hotărârilor pronunțate în contestația în anulare, irevocabile nu mai pot

fi atacate cu un nou recurs.

În sistemul nostru

de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea

acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor

de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional care semnifică instituirea

prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura

și scopul lor, și într-o anumită ordine.

Or, așa cum s-a

arătat mai sus, împotriva unei hotărâri pronunțate într-o contestație în anulare

nu mai poate fi atacată, cu recurs.

Înalta Curte față

de considerentele expuse, urmează să respingă recursul declarat în cauză, ca iandmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil

recursul declarat de contestatoarea SC D.D. SRL București împotriva deciziei civile

nr. 1812 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a Vl-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 30 mai 2013.