ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5216/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin sentința nr. 5353

din 5 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de către reclamanta SC S.A.

SRL în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. Ilfov, reținând că unul

din capetele de cerere este prematur, altul este inadmisibil, iar cererea, pe

fond, este neîntemeiată.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs reclamanta, susținând că este netemeinică și nelegală,

fără a depune, însă, și dovada plății taxei judiciare de timbru și timbrul

judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate.

În data de 17 mai

2012, recurenta-reclamantă a depus, la dosarul cauzei, o cerere prin care a

învederat Curții faptul că se află în curs de lichidare, că și-a schimbat

denumirea în SC S.A.D. SRL, solicitând citarea sa prin lichidator judiciar,

precum și scutirea de plata taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din

data de 18 mai 2012, Înalta Curte a respins cererea recurentei de scutire de

plata taxei judiciare de timbru, reținând că în speță nu este întrunită ipoteza

avută în vedere de dispozițiile art. 77 alin. (1) din Legea nr. 86/2006.

instanței de recurs

Prin decizia nr. 3674

din 21 septembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a anulat recursul declarat de SC S.A.D. SRL,

ca netimbrat.

Pentru a hotărî

astfel, Înalta Curte a reținut că, recurenta reclamantă, deși legal citată cu

mențiunea obligației de a achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în

valoare de 19,5 și, respectiv, 0,15 lei, datorate pentru calea de atac

exercitată, nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru

și ale art. 3 din

O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu

modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se

plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora

atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea

de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus

menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici

ulterior, deși a fost citată cu mențiunea timbrării corespunzătoare, devin

aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, recursul a fost anulat ca netimbrat.

anulare.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat contestație în anulare SC S.A.D. SRL, întemeiată pe

dispozițiile art. 317 C. proc. civ.

În motivare,

contestatoarea a susținut că pentru ziua judecății procedura de citare nu a

fost legal îndeplinită prin lichidator judiciar, deși la data de 27 martie 2012

a fost deschisă procedura simplificată împotriva debitoarei recurente.

A mai arătat că în

mod greșit instanța de recurs a anulat recursul, ca netimbrat, întrucât

recursul nu era supus plății taxei de timbru, debitoarea fiind exceptată de la

plata acestei taxe, în temeiul art. 77 din Legea nr. 85/2006.

Prin întâmpinare,

intimata A.N.A.F. a solicitat respingerea contestației în anulare, ca

neîntemeiată.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra contestației în anulare

După examinarea

motivelor contestației în anulare se constată că aceasta este nefondată pentru

următoarele considerente:

Obiectul contestației

în anulare îl constituie decizia nr. 3674 din 21 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care

s-a anulat recursul declarat de SC S.A.D. SRL, ca netimbrat.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere

instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile

prevăzute de lege, să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă

judecată.

Contestația

în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. („când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina

nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii”), contestatoarea susținând

că nu a fost citat lichidatorul judiciar, la sediul din str. Staicovici

București.

Verificând actele și

lucrările dosarului nr. 4488/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, se

constată că susținerile contestatoarei sunt nefondate.

Într-adevăr,

contestatoarea se afla în procedura falimentului prevăzută de Legea nr. 85/2006,

fiind numit lichidator judiciar practicianul în insolvență C.I.E. IPURL cu

sediul în București, str. Dr. Staicovici.

În dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție nr. 4488/2/2009, este atașată citația emisă la

data de 31 mai 2012, către contestatoare, prin lichidator judiciar la sediul

din București, str. Dr. Staicovici, având înscrisă și mențiunea de timbrare.

De asemenea, la dosar

se află atașată dovada de comunicare a citației către contestatoare, purtând

ștampila și semnătura lichidatorului judiciar.

În aceste

condiții, instanța constată că procedura de citare a fost efectuată

în mod corect, cu respectarea prevederilor art. 87 alin. (5) C. proc. civ.

Cu privire la

susținerea contestatoarei, în sensul că recursul nu era supus plății taxei de

timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 77 din Legea nr. 85/2006, deși

acest motiv excede analizei în cadrul contestației în anulare, Înalta

Curte remarcă faptul că la data promovării recursului, respectiv 19 iulie 2011,

contestatoarea nu se afla în procedura falimentului, recursului fiind promovat

de către societate.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de SC S.A.D. SRL București, prin lichidator judiciar C.I.E.

IPURL împotriva deciziei nr. 3674 din 21 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2013.