ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7112/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7112/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra contestației în
anulare de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea depusă la Înalta Curte de Casație
și Justiție la data de 18 martie 2013, SC T.C.S. SRL a formulat
contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1545 din 22 martie 2012
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind
invocate dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., arătând că din eroare
fosta consilieră juridică a societății nu a depus taxa de timbru la dosarul de
recurs, deși a fost plătită.
Hotărârea instanței
de recurs
Prin Decizia
nr. 1545 din 22 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost
anulat ca netimbrat recursul declarat de SC T.C.S. SRL Ilfov împotriva sentinței
nr. 3094 din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel București.
Pentru a
pronunța această decizie instanța de control judiciar a reținut că nu a fost
depusă la dosar taxa de timbru datorată pentru soluționarea recursului
formulat, deși recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei datorate.
II. Decizia Înaltei Curții
de Casație și Justiție
Contestația în
anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere
însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în
condițiile prevăzute de lege, să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze
la o nouă judecată.
Înalta Curte a
constatat că această cale extraordinară de atac de retractare este deschisă
exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 (necompetență sau vicii de
procedură) și art. 318 (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv
de recurs) C. proc. civ., fără ca instanța de retractare să poată proceda la o
reapreciere a probelor sau a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
Potrivit
dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., invocate de contestatoare în susținerea
cererii de față, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu
contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale (…).
Analizând hotărârea
atacată prin prisma dispozițiilor care reglementează contestația în anulare,
Înalta Curte a constatat că decizia atacată nu se circumscrie ipotezei ce
privește greșeala materială.
Aceasta întrucât
contestatoarea invocă în susținerea contestației propria culpă, respectiv
omisiunea reprezentantului legal de a depune la dosarul de recurs taxa de
timbru datorată, iar, pe de altă parte, deși depune în contestație dovada
achitării taxei de timbru a recursului, Înalta Curte constată că nu este depus
originalul chitanței, nu se face referire la dosarul instanței în care se
achită taxa și nu a fost depus timbrul judiciar datorat în recurs, motiv pentru
care instanța de retractare constată că în mod corect, la data pronunțării
deciziei atacate, nu a fost achitată taxa datorată pentru soluționarea
recursului formulat.
Pentru aceste
considerente, nefiind motive de retractare a deciziei atacate, Înalta Curte va
respinge contestația formulată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de SC T.C.S. SRL Ilfov împotriva Deciziei nr. 1545 din 22
martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 noiembrie 2013.