ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 825/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 825/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra contestației
în anulare de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată Înaltei Curți la data
de 18 iunie 2012, SC I.C.R. SRL Iași a formulat contestație în anulare
împotriva deciziei nr. 2877 din 8 iunie 2012 a Î.C.C.J.
Hotărârea instanței
de recurs
Prin decizia nr. 2877
din 8 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, a fost anulat recursul declarat de SC I.C.R. SRL
împotriva sentinței nr. 237 din 18 iulie 2011 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că dovada achitării taxei de
timbru, datorate pentru soluționarea recursului, declarat împotriva sentinței
pronunțate de instanța de fond, nu a fost atașată cererii de recurs, iar
recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a
fost citată cu mențiunea timbrării, astfel încât au fost aplicate dispozițiile art.
20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul
cărora recursul a fost anulat ca netimbrat.
3.
Contestația în anulare formulată de SC I.C.R. SRL Iași
Prin cererea depusă
la Înalta Curte, contestatoarea a susținut că taxa de timbru datorată pentru
soluționarea recursului a fost expediată instanței de recurs prin curierat
rapid, odată cu precizările completatoare la motivele de recurs.
II. Decizia instanței
de retractare
Înalta Curte sesizată
cu soluționarea contestației în anulare de față, analizând motivele formulate
în raport cu decizia atacată a constatat că această cerere este nefondată și o
va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează.
Contestația în
anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru
care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317-318 C.
proc. civ.
Potrivit
dispozițiilor art. 318 teza I-a din acest cod, invocate de contestatoare ca
temei al căii extraordinare de atac formulate, „hotărârile instanțelor de
recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul
unei greșeli materiale”.
„Greșelile materiale”, în sensul art. 318
C. proc. civ., sunt erori evidente și involuntare cu privire la aspecte
esențiale de ordin formal - procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții
eronate; ele nu sunt greșeli de judecată și nu se referă, la aspectele de fond
ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, modul în care instanța a apreciat probele
sau a înțeles să interpreteze o dispoziție legală.
În cauza de față, greșeala
materială invocată de contestatoare este acea că instanța de recurs nu a
observat existența taxei de timbru în dosarul de recurs și a anulat în mod
greșit recursul ca netimbrat.
Procedând la
verificarea actelor și înscrisurilor din dosarul de recurs, instanța de
retractare a constatat că nu este depusă la dosar taxa de timbru datorată
pentru soluționarea recursului declarat. De asemenea, Înalta Curte reține că
nici în fața instanței sesizată cu soluționarea contestației nu s-a dovedit
existența plății taxei de timbru datorate în recurs, astfel încât motivele
invocate de contestatoare sunt nesusținute în plan probatoriu.
Pentru aceste
considerente, văzând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 317-318 C.
proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de SC I.C.R. SRL Iași împotriva deciziei nr. 2877 din 8
iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 februarie 2013.