ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 825/2013

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Înaltei Curți la data de 18 iunie 2012, SC I.C.R. SRL Iași a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2877 din 8 iunie 2012 a Î.C.C.J. 2. Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 2877 din 8 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost anulat recursul declarat de SC I.C.R. SRL împotriva sentinței nr. 237 din 18 iulie 2011 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că dovada achitării taxei de timbru, datorate pentru soluționarea recursului, declarat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, nu a fost atașată cererii de recurs, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a fost citată cu mențiunea timbrării, astfel încât au fost aplicate dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul a fost anulat ca netimbrat. 3. Contestația în anulare formulată de SC I.C.R. SRL Iași Prin cererea depusă la Înalta Curte, contestatoarea a susținut că taxa de timbru datorată pentru soluționarea recursului a fost expediată instanței de recurs prin curierat rapid, odată cu precizările completatoare la motivele de recurs.

II. Decizia instanței de retractare Înalta Curte sesizată cu soluționarea contestației în anulare de față, analizând motivele formulate în raport cu decizia atacată a constatat că această cerere este nefondată și o va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 318 teza I-a din acest cod, invocate de contestatoare ca temei al căii extraordinare de atac formulate, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale”.

„Greșelile materiale”, în sensul art. 318 C. proc. civ., sunt erori evidente și involuntare cu privire la aspecte esențiale de ordin formal - procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate; ele nu sunt greșeli de judecată și nu se referă, la aspectele de fond ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, modul în care instanța a apreciat probele sau a înțeles să interpreteze o dispoziție legală. În cauza de față, greșeala materială invocată de contestatoare este acea că instanța de recurs nu a observat existența taxei de timbru în dosarul de recurs și a anulat în mod greșit recursul ca netimbrat. Procedând la verificarea actelor și înscrisurilor din dosarul de recurs, instanța de retractare a constatat că nu este depusă la dosar taxa de timbru datorată pentru soluționarea recursului declarat.

De asemenea, Înalta Curte reține că nici în fața instanței sesizată cu soluționarea contestației nu s-a dovedit existența plății taxei de timbru datorate în recurs, astfel încât motivele invocate de contestatoare sunt nesusținute în plan probatoriu. Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC I.C.R. SRL Iași împotriva deciziei nr. 2877 din 8 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2013.