ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6377/2013

Decizia nr. 6377/2013

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 85 din 11 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a anulat recursul declarat de SC "A." SRL împotriva Sentinței nr. 7007 din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În aceste sens sunt și dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: "La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".

Împotriva decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamanta a formulat contestație în anulare.

Contestatoarea arată că în data de 10 ianuarie 2013, prin Adresa din 10 ianuarie 2013 a transmis prin fax, Înaltei Curți de Casație și Justiție, o cerere de amânare a cauzei x/2/2009. La data de 11 ianuarie 2013, ora 09:00, la Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost depuse taxa de timbru și timbru judiciar aferente Dosarului x/2/2009, dar nu cunoaște motivul pentru care, în pofida solicitării și diligenței efectuate la Registratură pentru a ajunge în timp optim la completul de judecată, taxa de timbru și timbrul judiciar nu au ajuns.

Contestatoarea mai susține că dovada achitării taxei a fost depusă în termenul legal prevăzut de Legea nr. 146/1997 republicată și solicită admiterea contestației în anulare și repunerea cauzei x/2/2009 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în stadiul procesual recurs.

Totodată, se susține că se impune cu atât mai mult repunerea pe rol și judecarea recursului cu cât Curtea de Apel București a omis să oblige organul fiscal la soluționarea contestației formulate împotriva raportului de inspecție fiscală (contestație ce a făcut obiectul unui capăt de cerere al acțiunii).

În dovedirea celor mai sus-menționate, a fost depusă în copie Adresa din 31 iulie 2013 prin care D.R.A.O.V. Iași arată că instanța de fond nu a obligat-o la soluționarea contestației.

Înalta Curte, examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului".

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol: "contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".

Cu alte cuvinte, prin această cale de atac se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.

Reglementând contestația în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate prin această cale extraordinară de atac când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Motivele contestației în anulare speciale sunt, așadar, expres și limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.

Susținerile contestatoarei nu pot fi primite, deoarece, la termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2013, Dosarul nr. x/2/2009 a fost strigat conform ordinii stabilite în lista de ședință și nu a răspuns la apel niciun reprezentant al societății recurente, astfel încât, în mod legal, în momentul soluționării cauzei, instanța de recurs a constatat că taxele judiciare de timbru nu erau depuse la dosar.

Față de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că, în pricina de față, contestația în anulare formulată nu îndeplinește condițiile expres și limitativ prevăzute în textele legale sus-menționate, deoarece motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în niciuna din ipotezele reglementate de dispozițiile citate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 320 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de recurenta-reclamantă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de SC "A." SRL împotriva Deciziei nr. 85 din 11 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.

Procesat de GGC - MI