ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1442/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de arbitrare înregistrată la Curtea de Arbitraj U.C.E.C.O.M., la 2 august 2005, reclamanta S.O.C.O.M. A.M.P. (devenită A.M.S.C.M. Pitești) cheamă în arbitraj pe pârâta A.T.C.M. Argeș – A.T.C.O.M. (devenită S.C.P. Pitești) solicitând obligarea pârâtei la restituirea spațiilor de producție și prestări servicii în suprafață de 2100,6 mp., amplasate la parterul blocurilor P1, V1, E1 din Mioveni și la plata sumei de 1.380.000 lei (RON) cu titlu de chirie, cu cheltuieli de judecată. La data de 7 septembrie 2005 reclamanta își precizează acțiunea în sensul că solicită, pe de o parte, constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 1 din 31 ianuarie 2002 adoptată de Comitetul executiv al A.T.C.O.M.

Argeș, iar, pe de altă parte, constatarea nulității Convenției din 25 august 2005 a S.C.P. Pitești, succesoarea în drepturi a A.T.C.O.M., și obligarea acesteia din urmă la restituirea spațiilor de producție și prestări servicii în suprafață de 2100,6 mp., în valoare de 290.000 lei (ROL) amplasate la parterul blocurilor P1, V1, E1 din Mioveni - Argeș, împreună cu activitățile existente în anul 1988, renunțând totodată la despăgubirile în sumă de 1.380.000 lei (RON). Prin sentința nr. 244 din 15 noiembrie 2005, Curtea de Arbitraj constată necompetența Curții de Arbitraj – U.C.E.C.O.M. și declină competența în favoarea Tribunalului Argeș, secția comercială, reținând că în actul constitutiv al societății cooperatiste pârâte nu mai este preluată clauza compromisorie recomandată de A.T.C.O.M.

– U.C.E.C.O.M., excepția de necompetență a arbitrajului, invocată de pârâtă, fiind întemeiată. La 29 ianuarie 2007 reclamanta își precizează din nou acțiunea în sensul că solicită instanței anularea parțială a Hotărârii nr. 1 din 31 ianuarie 2002, adoptată de către Consiliul executiv al A.T.C.O.M. – Argeș, în ceea ce privește dizolvarea fără lichidare a S.C.A.P. Mioveni. Prin sentința comercială nr. 207/ C din 20 februarie 2007, Tribunalul Comercial Argeș respinge cererea formulată de reclamantă, reținând că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă obligatorie, prevăzută de art. 12 alin. (4) și art. 10 alin. (1) și (4) din Statutul A.T.C.O.M. Argeș, potrivit căreia hotărârile privind fuziunea prin absorbție ale adunărilor generale ale celor două organizații cooperatiste puteau fi contestate în termen de 15 zile la B.C.E.C.N.C.C.M., înainte de a formula acțiune în justiție împotriva unor astfel de hotărâri.

Prin decizia nr. 72/ A-C din 20 iunie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, respinge, ca nefondate, apelurile formulate de reclamantă și de pârâtă împotriva sentinței primei instanțe, reținând, cu privire la apelul reclamantei, că instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției de tardivitate a introducerii acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare și pusă în discuția părților în ședința publică din 13 februarie 2007, și că prima instanță nu s-a pronunțat asupra legalității fuziunii prin absorbție, ci doar a constatat că această fuziune trebuie aprobată de către adunările generale ale celor două organizații cooperatiste, iar în situația în care hotărârile au fost adoptate cu încălcarea normelor statutare, puteau fi contestate numai în termenele și în condițiile prevăzute de statut, respectiv conform dispozițiilor art. 12 alin. (4) și ale art. 10 alin. (1) și (4), reclamanta neobservând prevederile evocate; cu privire la apelul pârâtei instanța de apel reține că instanța de fond corect nu a obligat pe reclamanta căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată solicitate, reprezentând onorariu de avocat și taxe și cheltuieli de arbitraj, întrucât plata acestora nu a fost dovedită.

Împotriva deciziei instanței de apel ambele părți formulează recurs. În recursul său recurenta reclamantă, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea acestuia și, în principal, casarea deciziei recurate, admiterea apelului său și trimiterea spre rejudecarea fondului la prima instanță, iar, în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii apelului său, schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea acțiunii sale.

În susținerea recursului său reclamanta recurentă critică instanța de apel pentru greșita aplicare a dispozițiilor legale privind regimul excepțiilor procedurale, instanța făcând confuzie între excepția tardivității și excepția prematurității prin raportare la neexercitarea procedurii prealabile, aceasta din urmă nefiind pusă în discuția părților de către prima instanță; reproșează de asemenea instanței de apel confirmarea soluției instanței de fond fără a observa că aceasta a aplicat greșit dispozițiile în vigoare referitoare la dizolvarea și lichidarea organizațiilor cooperației meșteșugărești, pronunțându-se cu privire la legalitatea fuziunii în litigiu. Recurenta pârâtă solicită, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., admiterea recursului său, modificarea în parte a deciziei recurate și a sentinței apelate cu consecința obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în apel, în sumă de 5.088 lei, ca și în recurs, în sumă de 1.500 lei, la care să se adauge și cheltuielile efectuate cu deplasarea avocatului său la București, respectiv 100 lei pentru fiecare deplasare. În fundamentarea recursului său recurenta pârâtă reproșează instanței de apel greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., prin neacordarea cheltuielilor de judecată solicitate la fond și în apel, față de faptul că reclamanta intimată a căzut în pretenții, iar la dosarul de apel există dovada onorariului de avocat și a cheltuielilor efectuate în cauză, dovezi pe care instanțele le-au ignorat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului reclamantei ca nefondat. Examinând recursul reclamantei sub aspectul regularității declarării acestuia se constată că acesta, cu încălcarea dispozițiilor art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., nu este însoțit de dovada achitării taxei de timbru conform legii. Dând eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, instanța a citat pe recurenta reclamantă cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 3.043 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, iar cererea recurentei de reexaminare a taxei de timbru astfel stabilite a fost respinsă prin încheierea din 15 februarie 2008. Cum nici la termenul de dezbatere în fond a recursului recurenta nu a înțeles să-și îndeplinească obligația legală prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și de art. 9 alin. (1) din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, recursul reclamantei urmează a fi anulat ca insuficient timbrat, față de dovada achitării a unei taxe de timbru de numai 19 lei. Cât privește recursul pârâtei acesta se dovedește a fi fondat și urmează a fi admis. Prin soluția pronunțată de instanța de fond reclamanta a căzut în pretenții, astfel că, făcându-se aplicare dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta ar fi urmat să fie obligată și la plata cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite. Deși instanța de fond, investită, după declinare, cu soluționarea cererii formulate de reclamantă la Curtea de Arbitraj A.T.C.O.M.

– U.C.E.C.O.M., respinge cererea reclamantei, nu acordă pârâtei cheltuielile de judecată dovedite cu chitanțele de plată, în original, respectiv 1000 lei onorariu de avocat, 88 lei copii xerox acte Curtea de Arbitraj; plata onorariului de arbitru nu este însă dovedită cu originalul ordinului de plată și nu va fi luată în considerare. În apel pârâta solicită suma de 2.000 lei onorariu de avocat, achitată cu chitanța nr. 509 din 10 mai 2007, depusă la dosar. Constatând că pârâta este îndreptățită la plata de către reclamanta căzută în pretenții a cheltuielilor de judecată dovedite, recursul formulat de aceasta împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi admis și, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) C. proc.

civ., decizia recurată urmează a fi modificată în parte în sensul că apelul pârâtei împotriva sentinței primei instanțe urmează a fi admis, iar reclamanta urmează a fi obligată la plata către pârâtă a sumei de 1.088 lei cheltuieli de judecată la fond și a sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată în apel. Cu aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., reclamanta intimată urmează a fi obligată la plata către recurenta pârâtă a sumei de 1.890 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta A.M.S.C.M. Pitești împotriva deciziei nr. 72 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat. Admite recursul declarat de pârâta S.C.P. Pitești împotriva aceleiași decizii. Modifică în parte decizia nr. 72 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel Pitești în sensul că admite apelul aceleiași părți împotriva sentinței nr. 207 din 20 februarie 2007 a Tribunalului Comercial Argeș în sensul că obligă reclamanta la 1.088 lei cheltuieli de judecată la fond și la 2000 lei cheltuieli de judecată în apel către pârâtă și menține restul dispozițiilor deciziei. Obligă recurenta la 1.890 lei cheltuieli de judecată în recurs către pârâtă.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2008.