ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1442/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1442/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de arbitrare
înregistrată la Curtea de Arbitraj U.C.E.C.O.M., la 2 august 2005, reclamanta S.O.C.O.M.
A.M.P. (devenită A.M.S.C.M. Pitești) cheamă în arbitraj pe pârâta A.T.C.M. Argeș
– A.T.C.O.M. (devenită S.C.P. Pitești) solicitând obligarea pârâtei la
restituirea spațiilor de producție și prestări servicii în suprafață de 2100,6
mp., amplasate la parterul blocurilor P1, V1, E1 din Mioveni și la plata sumei
de 1.380.000 lei (RON) cu titlu de chirie, cu cheltuieli de judecată.
La data de 7 septembrie 2005
reclamanta își precizează acțiunea în sensul că solicită, pe de o parte,
constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 1 din 31 ianuarie 2002 adoptată
de Comitetul executiv al A.T.C.O.M. Argeș, iar, pe de altă parte, constatarea
nulității Convenției din 25 august 2005 a S.C.P. Pitești, succesoarea în
drepturi a A.T.C.O.M., și obligarea acesteia din urmă la restituirea spațiilor
de producție și prestări servicii în suprafață de 2100,6 mp., în valoare de
290.000 lei (ROL) amplasate la parterul blocurilor P1, V1, E1 din Mioveni -
Argeș, împreună cu activitățile existente în anul 1988, renunțând totodată la
despăgubirile în sumă de 1.380.000 lei (RON).
Prin sentința nr. 244 din 15
noiembrie 2005, Curtea de Arbitraj constată necompetența Curții de Arbitraj – U.C.E.C.O.M.
și declină competența în favoarea Tribunalului Argeș, secția comercială,
reținând că în actul constitutiv al societății cooperatiste pârâte nu mai este
preluată clauza compromisorie recomandată de A.T.C.O.M. – U.C.E.C.O.M.,
excepția de necompetență a arbitrajului, invocată de pârâtă, fiind întemeiată.
La 29 ianuarie 2007
reclamanta își precizează din nou acțiunea în sensul că solicită instanței
anularea parțială a Hotărârii nr. 1 din 31 ianuarie 2002, adoptată de către
Consiliul executiv al A.T.C.O.M. – Argeș, în ceea ce privește dizolvarea fără
lichidare a S.C.A.P. Mioveni.
Prin sentința comercială nr.
207/ C din 20 februarie 2007, Tribunalul Comercial Argeș respinge cererea
formulată de reclamantă, reținând că reclamanta nu a efectuat procedura
prealabilă obligatorie, prevăzută de art. 12 alin. (4) și art. 10 alin. (1) și
(4) din Statutul A.T.C.O.M. Argeș, potrivit căreia hotărârile privind fuziunea
prin absorbție ale adunărilor generale ale celor două organizații cooperatiste
puteau fi contestate în termen de 15 zile la B.C.E.C.N.C.C.M., înainte de a
formula acțiune în justiție împotriva unor astfel de hotărâri.
Prin decizia nr. 72/ A-C din
20 iunie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal, respinge, ca nefondate, apelurile formulate de
reclamantă și de pârâtă împotriva sentinței primei instanțe, reținând, cu
privire la apelul reclamantei, că instanța de fond s-a pronunțat asupra
excepției de tardivitate a introducerii acțiunii, invocată de pârâtă prin
întâmpinare și pusă în discuția părților în ședința publică din 13 februarie
2007, și că prima instanță nu s-a pronunțat asupra legalității fuziunii prin
absorbție, ci doar a constatat că această fuziune trebuie aprobată de către
adunările generale ale celor două organizații cooperatiste, iar în situația în
care hotărârile au fost adoptate cu încălcarea normelor statutare, puteau fi
contestate numai în termenele și în condițiile prevăzute de statut, respectiv
conform dispozițiilor art. 12 alin. (4) și ale art. 10 alin. (1) și (4),
reclamanta neobservând prevederile evocate; cu privire la apelul pârâtei
instanța de apel reține că instanța de fond corect nu a obligat pe reclamanta
căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată solicitate, reprezentând
onorariu de avocat și taxe și cheltuieli de arbitraj, întrucât plata acestora
nu a fost dovedită.
Împotriva deciziei instanței
de apel ambele părți formulează recurs.
În recursul său recurenta
reclamantă, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
solicită admiterea acestuia și, în principal, casarea deciziei recurate,
admiterea apelului său și trimiterea spre rejudecarea fondului la prima
instanță, iar, în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul
admiterii apelului său, schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea
acțiunii sale.
În susținerea recursului său
reclamanta recurentă critică instanța de apel pentru greșita aplicare a
dispozițiilor legale privind regimul excepțiilor procedurale, instanța făcând
confuzie între excepția tardivității și excepția prematurității prin raportare
la neexercitarea procedurii prealabile, aceasta din urmă nefiind pusă în
discuția părților de către prima instanță; reproșează de asemenea instanței de
apel confirmarea soluției instanței de fond fără a observa că aceasta a aplicat
greșit dispozițiile în vigoare referitoare la dizolvarea și lichidarea
organizațiilor cooperației meșteșugărești, pronunțându-se cu privire la
legalitatea fuziunii în litigiu.
Recurenta pârâtă solicită,
cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea
recursului său, modificarea în parte a deciziei recurate și a sentinței apelate
cu consecința obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate
la fond și în apel, în sumă de 5.088 lei, ca și în recurs, în sumă de 1.500
lei, la care să se adauge și cheltuielile efectuate cu deplasarea avocatului
său la București, respectiv 100 lei pentru fiecare deplasare.
În fundamentarea recursului
său recurenta pârâtă reproșează instanței de apel greșita aplicare a
dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., prin neacordarea cheltuielilor
de judecată solicitate la fond și în apel, față de faptul că reclamanta
intimată a căzut în pretenții, iar la dosarul de apel există dovada onorariului
de avocat și a cheltuielilor efectuate în cauză, dovezi pe care instanțele
le-au ignorat.
Prin întâmpinarea depusă la
dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Examinând recursul
reclamantei sub aspectul regularității declarării acestuia se constată că
acesta, cu încălcarea dispozițiilor art. 302
1
alin. (2) C. proc.
civ., nu este însoțit de dovada achitării taxei de timbru conform legii.
Dând eficiență dispozițiilor
art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
instanța a citat pe recurenta reclamantă cu mențiunea de a achita taxa
judiciară de timbru în valoare de 3.043 lei și timbru judiciar în valoare de 5
lei, iar cererea recurentei de reexaminare a taxei de timbru astfel stabilite a
fost respinsă prin încheierea din 15 februarie 2008.
Cum nici la termenul de
dezbatere în fond a recursului recurenta nu a înțeles să-și îndeplinească
obligația legală prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și de art.
9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu aplicarea
dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2)
din O.G. nr. 32/1995, recursul reclamantei urmează a fi anulat ca insuficient
timbrat, față de dovada achitării a unei taxe de timbru de numai 19 lei.
Cât privește recursul
pârâtei acesta se dovedește a fi fondat și urmează a fi admis.
Prin soluția pronunțată de
instanța de fond reclamanta a căzut în pretenții, astfel că, făcându-se
aplicare dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta ar fi urmat
să fie obligată și la plata cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite.
Deși instanța de fond,
investită, după declinare, cu soluționarea cererii formulate de reclamantă la
Curtea de Arbitraj A.T.C.O.M. – U.C.E.C.O.M., respinge cererea reclamantei, nu
acordă pârâtei cheltuielile de judecată dovedite cu chitanțele de plată, în
original, respectiv 1000 lei onorariu de avocat, 88 lei copii xerox acte Curtea
de Arbitraj; plata onorariului de arbitru nu este însă dovedită cu originalul
ordinului de plată și nu va fi luată în considerare.
În apel pârâta solicită suma
de 2.000 lei onorariu de avocat, achitată cu chitanța nr. 509 din 10 mai 2007,
depusă la dosar.
Constatând că pârâta este
îndreptățită la plata de către reclamanta căzută în pretenții a cheltuielilor
de judecată dovedite, recursul formulat de aceasta împotriva deciziei instanței
de apel urmează a fi admis și, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2) și
(3) C. proc. civ., decizia recurată urmează a fi modificată în parte în sensul
că apelul pârâtei împotriva sentinței primei instanțe urmează a fi admis, iar
reclamanta urmează a fi obligată la plata către pârâtă a sumei de 1.088 lei
cheltuieli de judecată la fond și a sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată
în apel.
Cu aplicarea dispozițiilor art.
274 C. proc. civ., reclamanta intimată urmează a fi obligată la plata către
recurenta pârâtă a sumei de 1.890 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat
de reclamanta A.M.S.C.M. Pitești împotriva deciziei nr. 72 din 20 iunie 2007 a
Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,
ca insuficient timbrat.
Admite recursul declarat de
pârâta S.C.P. Pitești împotriva aceleiași decizii.
Modifică în parte decizia nr.
72 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel Pitești în sensul că admite apelul
aceleiași părți împotriva sentinței nr. 207 din 20 februarie 2007 a
Tribunalului Comercial Argeș în sensul că obligă reclamanta la 1.088 lei
cheltuieli de judecată la fond și la 2000 lei cheltuieli de judecată în apel
către pârâtă și menține restul dispozițiilor deciziei.
Obligă recurenta la 1.890
lei cheltuieli de judecată în recurs către pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 aprilie 2008.