ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10146/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10146/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 931 din 7 iulie

2004, primarul comunei Fărcășele, județul Olt a respins notificarea formulată

de P.C. și S.S., în baza Legii nr. 10/2001, având ca obiect acordarea măsurilor

reparatorii pentru imobilul (teren în suprafață de 450 mp, cu casă de locuit și

anexe gospodărești) din comuna Fărcășele, preluat abuziv de stat în anul 1950, cu

motivarea că, printr-o dispoziție anterioară, terenul solicitat a fost

restituit în natură iar pentru construcții s-au acordat alte bunuri, în compensație.

La 16 iulie 2004, persoanele

îndreptățite au contestat această dispoziție, solicitând instanței acordarea

măsurilor reparatorii în echivalent, pentru suprafața de 1950 mp, reprezentând

diferența dintre terenul trecut abuziv în proprietatea statului și cel

restituit în natură prin dispoziția anterioară, precum și pentru construcțiile

ce se găseau pe acest teren, demolate ulterior preluării.

Investit cu soluționarea acestui

litigiu, Tribunalul Olt, secția civilă, prin sentința nr. 499 din 12 octombrie 2004,

a admis acțiunea și anulând dispoziția, a constatat că reclamanții au dreptul

la măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești, în

cuantum de 436.229.000 lei.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că cei în cauză au făcut dovada preluării abuzive, în anul

1950, a unui imobil compus din 2400 mp teren și construcții, imobil ce a

aparținut autorilor lor, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 1, art. 3

și art. 36 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora persoanelor îndreptățite li

se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești,

evaluate potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză la 436.229.000 lei.

Apelul declarat de pârâta D.G.F.P. Olt,

în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, a fost admis de Curtea

de Apel Craiova, secția civilă, care prin decizia nr. 1324 din 19 mai 2005, a

schimbat în parte sentința și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la

măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/200,

în funcție de opțiunea persoanelor îndreptățite, în cuantum de 370.126.000 lei.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

control judiciar a reținut că modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii

prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești a fost greșit aleasă de

instanță.

Astfel, se arată, cum imobilele în

legătură cu care s-a formulat notificarea, aveau la data preluării altă

destinație decât aceea de locuință, în accepțiunea dispozițiilor art. 9 alin. (2)

din lege, măsurile reparatorii în echivalent nu puteau privi decât acordarea de

titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare,

acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital ori compensare

cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul

persoanei îndreptățite.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. contestatorii P.C.

și S.S. care, fără a indica temeiul juridic pe care-și fundamentează criticile

formulate împotriva hotărârii dată în apel, susțin în esență că deși au primit

într-adevăr în natură terenul pe care se afla casa de locuit, demolată ulterior

preluării, și construcția edificată pe acesta, după trecerea abuzivă în

proprietatea statului a imobilului ce a aparținut autorilor lor, există o

diferență semnificativă de valoare între cele două construcții, pentru care li

se cuveneau măsuri reparatorii în echivalent, în cuantumul stabilit de instanță

nefiind inclusă și valoarea fântânii aflată pe vechea proprietate.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin.

(1) din Legea nr.10/2001 în redactarea ulterioară Legii nr. 247/2005, în

situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate

pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune

pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru

construcțiile demolate și terenurile acceptate, măsurile reparatorii se

stabilesc în echivalent.

Corelativ, alin. (10) al textului

dispune că în situațiile vizate de alin. (1), (2) și (6), măsurile reparatorii

prin echivalent vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite

de către entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei

îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind

regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv.

În speță, prin notificarea formulată

la 23 aprilie 2001, contestatorii au solicitat restituirea în natură a

suprafeței de 450 mp din totalul terenului preluat, împreună cu construcția

edificată pe acesta după anul 1987, când a fost demolată vechea clădire, precum

și acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru restul terenurilor

trecut abuziv în proprietatea statului, casa de locuit și anexe gospodărești

aflate pe acesta.

Ulterior, prin dispoziția nr. 193

din 22 iunie 2001, persoanelor îndreptățite li s-a restituit în natură terenul

în suprafață de 448 mp și construcția existentă pe acesta, clădire parțial

finalizată, compusă din cinci camere și dependințe, urmând ca pentru diferența

de până la 2400 mp teren și construcțiile demolate să se facă aplicațiunea art.

36 din lege.

La 23 iulie 2001, persoanele

îndreptățite au notificat Primăriei Fărcășele că acceptă oferta privind

retrocedarea parțială a imobilului ce a aparținut autorilor P.Ș. și S.E.,

urmând ca pentru celelalte bunuri să primească despăgubiri conform art. 36 din

lege.

Cum, ulterior, prin dispoziția

atacată, s-a refuzat acordarea acestor despăgubiri, în mod corect a reținut

instanța de control judiciar, potrivit raportului de evaluare depus în cauză,

că valoarea acestora este de 370.126.000 lei corespunzător bunurilor imobile ce

nu mai pot fi restituite în natură.

În contextul abrogării dispozițiilor

art. 9 alin. (2) din lege, prin Legea nr. 247/2005, se va înlătura însă

motivarea referitoare la modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii prin

echivalent, în sensul că persoanele îndreptățite nu ar putea beneficia de

acordarea despăgubirilor bănești, în condițiile în care în noua redactare,

legea nu mai face distincție între imobile care, la data preluării, aveau sau

nu destinația de locuință și nici nu mai face trimitere la „tipurile” de

echivalent, prevăzute de vechiul text.

În ce privește critica referitoare

la nesoluționarea notificării cu privire la fântâna aflată pe terenul preluat

abuziv, aceasta, de asemenea, nu poate fi primită, în condițiile în care

contestatorii nu au formulat apel împotriva hotărârii primei instanțe. Or,

tantum

devolutum, tantum apelatum

.

Așa fiind, recursul urmează a se

respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții

P.C. și S.S. împotriva deciziei civile nr. 1324 din 19 mai 2005 a Curții de

Apel Craiova, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 decembrie 2005.