ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9151/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj sub nr. 11314 din 16 octombrie 2001 N.G. și C.E. au formulat

contestație împotriva deciziei nr. 61 din 21 septembrie 2001 emisă de pârâta SC

A.G. SA prin care li s-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001,

pentru restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului compus din

construcții și teren aferent, în suprafață de 3 ha, expropriat prin Decretul

nr. 83/1949.

Prin sentința civilă nr. 418 din 3

octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Dolj s-a respins ca neîntemeiată

contestația.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamanții au beneficiat de restituirea dreptului de proprietate în

temeiul Legii nr. 1/2000 pentru întreaga suprafață de teren de 45 ha ce a aparținut

autorului lor, astfel că, sub acest aspect, sunt exceptați de la acordarea

măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001. Referitor la construcții s-a

reținut că acestea nu mai există, iar eventualele măsuri reparatorii nu pot fi

acordate de pârâtă care nu are calitatea de deținător a noilor imobile

construite pe teren.

Reclamanții au declarat apel

împotriva sentinței, susținând că în mod greșit s-a făcut aplicarea

prevederilor art.8 din Legea nr. 10/2001 și că nu s-a stabilit cu certitudine

situația construcțiilor preluate de la autorul lor și a celor edificate ulterior

pe teren.

Prin decizia civilă nr. 454 din 12

decembrie 2003 Curtea de Apel Craiova a admis apelul și a anulat sentința

atacată cu reținerea cauzei spre rejudecare și administrare de probe.

În motivarea acestei soluții s-a

reținut că în mod greșit s-a făcut aplicarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001,

deoarece în cauză nu s-au făcut dovezi concludente în legătură cu reconstituirea

dreptului de proprietate și nici nu s-a lămurit situația construcțiilor

preluate și dacă există sau nu în natură.

În rejudecare, prin decizia civilă

nr. 3178 din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova s-a admis în parte

acțiunea și s-a stabilit valoarea de expertiză a construcțiilor preluate și

demolate, la suma de 1.783.410.000 lei în raport de care vor fi stabilite

măsurile reparatorii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că plângerea reclamantei este întemeiată în parte, doar pentru

construcțiile demolate, deoarece pentru teren reclamanții au beneficiat de

dispozițiile legii speciale de restituire, prin Hotărârea nr. 95/3/2000 a

Comisiei Județene Olt de aplicare a Legii nr. 1/2001, dispunându-se

reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 45 ha teren

agricol.

Reclamanții au declarat recurs

împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând drept temei legal prevederile

art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele

critici:

- instanța a apreciat în mod greșit

că regimul juridic al terenului în litigiu este reglementat de Legea nr. 1/2001,

întrucât acesta nu este nici agricol, nici forestier, ci este teren de

construcție și cade sub incidența art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001;

- terenul în litigiu este ocupat

parțial de construcțiile proprietatea pârâtei, astfel că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, terenul rămas

liber urmând a fi restituit în natură iar pentru terenul ocupat se cuvin

despăgubiri reparatorii prin echivalent;

- instanța de apel a stabilit

valoarea de expertiză a construcțiilor preluate și demolate, dar nu a stabilit

și cine va acorda aceste despăgubiri;

- instanța a reținut în mod eronat

că imobilul-construcție intră sub incidența art. 11 din Legea 10/2001; acest

text se referă doar la imobilele expropriate pentru cauză de utilitate publică,

în timp ce imobilul în cauză a fost trecut în proprietatea statului prin

Decretul nr. 83/1949, pentru completarea unor dispoziții la Legea nr. 187/1945.

Acest imobil a avut destinația de locuință, astfel că îi sunt aplicabile

dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3) art. 18 alin. (1) lit. b) și art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate și prevederile legale aplicabile,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Instanța de apel a făcut o greșită

aplicare a legii când a reținut că terenul în litigiu nu intră sub incidența

Legii nr. 10/2001, reclamanții beneficiind de dispozițiile legii speciale de

restituire.

Imobilul în litigiu, „conacul I.C.”,

compus din clădire cu 8 încăperi, anexe și teren aferent în suprafață de 30.000

mp, a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 83/1949.

Acest teren reprezenta curtea conacului (certificatul eliberat de arhivele

statului), fiind deci teren de construcție care intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Contrar celor reținute de instanța

de apel, pentru acest teren nu s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza

Legii nr. 1/2000.

Hotărârea inițială, nr. 9523/2000 a

Comisiei județene Olt de aplicare a Legii nr. 1/2001, prin care s-a dispus

reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 45 ha teren agricol

a fost invalidată ulterior, dispunându-se reconstituirea numai pentru suprafața

de 42 ha teren arabil (f. 9, 10 și 51 fond).

Reținând că pentru terenul de 3 ha

sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001, se impune a se stabili dacă

acesta poate fi restituit în natură sau se impune acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent, cu aplicarea prevederilor legale pentru fiecare

caz în parte.

Cum instanța de apel, care a

rejudecat fondul, nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect, se impune

casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Este întemeiată și critica

privitoare la faptul că instanța de apel a reținut în mod eronat incidența

dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, referitor la construcție.

Acest text de lege este aplicabil situației

imobilelor expropriate.

Imobilul-construcție, în litigiu, ce

a constituit locuința autorului reclamanților, nu a fost preluat de stat în

temeiul unor acte normative de expropriere, ci prin Decretul nr. 83/1949 pentru

completarea unor dispoziții la Legea nr. 187/1945.

În atare situație, măsurile

reparatorii cuvenite persoanelor îndreptățite pentru construcțiile care au fost

demolate se stabilesc în raport de dispozițiile art. 1, art. 18 și art. 24 din

Legea nr. 10/2001.

Cu ocazia rejudecării, instanța va

avea în vedere dispozițiile legale aplicabile, în forma actuală a Legii nr. 10/2001.

Pentru toate considerentele expuse,

Înalta Curte urmează a admite recursul, în raport de dispozițiile art. 312 și art.

304 pct. 9 C. proc. civ., și, în baza art. 313 C. proc. civ., va casa decizia

pronunțată în apel și va trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții N.G. și C.E. împotriva deciziei civile nr. 3178 din 1 octombrie

2004 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 11 noiembrie 2005.