ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9151/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 11314 din 16 octombrie 2001 N.G. și C.E. au formulat contestație împotriva deciziei nr. 61 din 21 septembrie 2001 emisă de pârâta SC A.G. SA prin care li s-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului compus din construcții și teren aferent, în suprafață de 3 ha, expropriat prin Decretul nr. 83/1949. Prin sentința civilă nr. 418 din 3 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Dolj s-a respins ca neîntemeiată contestația. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții au beneficiat de restituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 1/2000 pentru întreaga suprafață de teren de 45 ha ce a aparținut autorului lor, astfel că, sub acest aspect, sunt exceptați de la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.

Referitor la construcții s-a reținut că acestea nu mai există, iar eventualele măsuri reparatorii nu pot fi acordate de pârâtă care nu are calitatea de deținător a noilor imobile construite pe teren. Reclamanții au declarat apel împotriva sentinței, susținând că în mod greșit s-a făcut aplicarea prevederilor art.8 din Legea nr. 10/2001 și că nu s-a stabilit cu certitudine situația construcțiilor preluate de la autorul lor și a celor edificate ulterior pe teren. Prin decizia civilă nr. 454 din 12 decembrie 2003 Curtea de Apel Craiova a admis apelul și a anulat sentința atacată cu reținerea cauzei spre rejudecare și administrare de probe. În motivarea acestei soluții s-a reținut că în mod greșit s-a făcut aplicarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, deoarece în cauză nu s-au făcut dovezi concludente în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate și nici nu s-a lămurit situația construcțiilor preluate și dacă există sau nu în natură.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 3178 din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova s-a admis în parte acțiunea și s-a stabilit valoarea de expertiză a construcțiilor preluate și demolate, la suma de 1.783.410.000 lei în raport de care vor fi stabilite măsurile reparatorii. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că plângerea reclamantei este întemeiată în parte, doar pentru construcțiile demolate, deoarece pentru teren reclamanții au beneficiat de dispozițiile legii speciale de restituire, prin Hotărârea nr. 95/3/2000 a Comisiei Județene Olt de aplicare a Legii nr. 1/2001, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 45 ha teren agricol. Reclamanții au declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ.

și susținând, în esență, următoarele critici: - instanța a apreciat în mod greșit că regimul juridic al terenului în litigiu este reglementat de Legea nr. 1/2001, întrucât acesta nu este nici agricol, nici forestier, ci este teren de construcție și cade sub incidența art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; - terenul în litigiu este ocupat parțial de construcțiile proprietatea pârâtei, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, terenul rămas liber urmând a fi restituit în natură iar pentru terenul ocupat se cuvin despăgubiri reparatorii prin echivalent; - instanța de apel a stabilit valoarea de expertiză a construcțiilor preluate și demolate, dar nu a stabilit și cine va acorda aceste despăgubiri; - instanța a reținut în mod eronat că imobilul-construcție intră sub incidența art. 11 din Legea 10/2001; acest text se referă doar la imobilele expropriate pentru cauză de utilitate publică, în timp ce imobilul în cauză a fost trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 83/1949, pentru completarea unor dispoziții la Legea nr. 187/1945.

Acest imobil a avut destinația de locuință, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3) art. 18 alin. (1) lit. b) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii când a reținut că terenul în litigiu nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, reclamanții beneficiind de dispozițiile legii speciale de restituire. Imobilul în litigiu, „conacul I.C.”, compus din clădire cu 8 încăperi, anexe și teren aferent în suprafață de 30.000 mp, a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 83/1949.

Acest teren reprezenta curtea conacului (certificatul eliberat de arhivele statului), fiind deci teren de construcție care intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Contrar celor reținute de instanța de apel, pentru acest teren nu s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 1/2000. Hotărârea inițială, nr. 9523/2000 a Comisiei județene Olt de aplicare a Legii nr. 1/2001, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 45 ha teren agricol a fost invalidată ulterior, dispunându-se reconstituirea numai pentru suprafața de 42 ha teren arabil (f. 9, 10 și 51 fond). Reținând că pentru terenul de 3 ha sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001, se impune a se stabili dacă acesta poate fi restituit în natură sau se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, cu aplicarea prevederilor legale pentru fiecare caz în parte.

Cum instanța de apel, care a rejudecat fondul, nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect, se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Este întemeiată și critica privitoare la faptul că instanța de apel a reținut în mod eronat incidența dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, referitor la construcție. Acest text de lege este aplicabil situației imobilelor expropriate. Imobilul-construcție, în litigiu, ce a constituit locuința autorului reclamanților, nu a fost preluat de stat în temeiul unor acte normative de expropriere, ci prin Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispoziții la Legea nr. 187/1945. În atare situație, măsurile reparatorii cuvenite persoanelor îndreptățite pentru construcțiile care au fost demolate se stabilesc în raport de dispozițiile art. 1, art. 18 și art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Cu ocazia rejudecării, instanța va avea în vedere dispozițiile legale aplicabile, în forma actuală a Legii nr. 10/2001. Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte urmează a admite recursul, în raport de dispozițiile art. 312 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și, în baza art. 313 C. proc. civ., va casa decizia pronunțată în apel și va trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții N.G. și C.E. împotriva deciziei civile nr. 3178 din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2005.