ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4728/2011

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: La data de 23 martie 2005, reclamanta D.C.R. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, legalitatea dispoziției nr. 5235 emisă la 25 februarie 2005 de Primăria municipiului Craiova, solicitând în contradictoriu cu aceasta, anularea dispoziției menționate și restituirea în natură a imobilului situat în Craiova, str. Bucovăț, nr. 86 (fost 92), compus din teren în suprafață de 627,5 mp. In motivarea contestației, reclamanta a arătat că a notificat-o pe pârâtă cu cererea de restituire, care i-a fost respinsă, deoarece prin sentința civilă nr. 10678/1993 pronunțată de Judecătoria Craiova, terenul mai sus individualizat a fost revendicat, și în realitate, din totalul de 4000 mp i-a fost restituită doar suprafața de 3372,5 mp, mai puțin restul de 627,5 mp.

Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând și anularea dispoziției nr. 6482 din 28 martie 2005 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins notificarea nr. 176/N/2001 pentru restituirea aceleiași suprafețe de teren. Prin sentința nr. 1390 din 14 septembrie 2005, Tribunalul Dolj-secția civilă a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată. A anulat dispoziția nr. 5235 emisă la 25 februarie 2005 de Primăria municipiului Craiova. A dispus restituirea în natură, către reclamantă, a terenului în suprafață de 648 mp, mai sus individualizat. Prin încheierea din 23 septembrie 2005 pronunțată în camera de consiliu, în temeiul art. 281 C. proc. civ., aceeași instanță a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței nr. 1390 din 14 septembrie 2005 a Tribunalului Dolj, în sensul că a anulat dispoziția nr. 6482.din.28 martie 2005 emisă de Primăria municipiului Craiova.

Reclamanta a formulat la data de 13 octombrie 2005, o cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1390 din 14 septembrie 2005, în sensul de a se dispune anularea ambelor dispoziții emise de Primăria municipiului Craiova, atacate prin acțiunea, astfel cum a fost precizată. Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 1545 din 9 noiembrie 2005 a admis, în temeiul art. 281 2 C. proc. civ., cererea formulată de D.C.R., privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1390 din 14 septembrie 2005 pronunțată de aceeași instanță, în sensul că a dispus anularea ambelor dispoziții.

Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, care, prin decizia nr. 182 din 27 februarie 2006 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâta Primăria municipiului Craiova, împotriva sentinței nr. 1390 din 14 septembrie 2005 și de Consiliul local Craiova, Primarul municipiului Craiova împotriva sentinței nr. 1545 din 9 noiembrie 2005, ambele pronunțate de Tribunalul Dolj, secția civilă. Împotriva deciziei sus menționate au declarat recurs, pârâții Consiliul local Craiova, Primăria municipiului Craiova și Primarul municipiului Craiova, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. Astfel, recurenții-pârâți au criticat hotărârea instanței de apel, în esență, deoarece aceasta a ignorat a analiza actele depuse de pârâți; nu a avut în vedere că reclamanta nu și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită; nu a dovedit rolul activ, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. și a acordat, în mod eronat, atât restituirea în natură, cât și măsuri reparatorii prin echivalent, pentru aceeași suprafață de teren. S-au mai invocat ca motive de nelegalitate, greșita aplicare a dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a pronunțat sentința nr. 1545/2005 a Tribunalului Dolj, prin care s-a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 1390/2005, a aceleiași instanțe și aprecierea eronată a calității procesuale pasive a Consiliului local Craiova, care nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea completată. Prin Decizia nr. 4863 pronunțată la 13 iunie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a admis recursul declarat de pârâți împotriva Deciziei civile nr. 182 din 27 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că instanța de apel a omis a examina și dispoziția nr. 5188 din 9 aprilie 2003 emisă de Primăria municipiului Craiova, prin care s-a restituit reclamantei, în natură, o suprafață de 610 mp teren, precum și construcția edificată pe aceasta, de 158,46 mp. De asemenea, a constatat că, expertiza administrată în cauză nu a avut ca obiectiv stabilirea exactă a suprafeței de teren deținută de autorul G.E. în Craiova, în raport de toate actele de proprietate prezentate de reclamantă. Instanța de recurs a stabilit că expertul trebuia să determine și dacă, față de titlurile de proprietate constituite în favoarea reclamantei, atât pe calea dreptului comun, cât și în temeiul Legii nr. 10/2001, aceasta mai era îndreptățită la restituirea vreunei suprafețe de teren.

În acest sens, instanța de casare a apreciat că trebuia lămurită constatarea făcută în procesul-verbal întocmit la data de 9 aprilie 2003 privind starea de fapt a imobilului în litigiu, în care s-a consemnat că, după punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de teren de 3372,50 mp, s-a mai constatat existența în plus a unei suprafețe de 822,55 mp, care, la acea dată era deținută de SC M. SRL. În ceea ce privește critica vizând lipsa calilății de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001, pentru reclamanta D.C.R., aceasta a fost înlăturată, întrucât, prin dispoziția nr. 5188 din 9 aprilie 2003 emisă de Primăria municipiului Craiova, i-a fost restituită reclamantei suprafața de 610 mp teren, precum și construcția edificată.

Ca atare, calitatea procesuală activă i-a fost recunoscută și în contradictoriu cu Primăria municipiului Craiova, prin sentința civilă nr. 10678 din septembrie 1993 a Judecătoriei Craiova,(rămasă definitivă și irevocabilă), în care aceasta a figurat ca parte, în litigiul privind revendicarea imobilului, ce constituie obiectul pricinii de față, și prin care i s-a restituit reclamantei imobilul (teren) situat în Craiova.Instanța de recurs a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă, dovedind dreptul de proprietate asupra imobilului, că această legitimare procesuală i-a fost recunoscută chiar de pârâtă, care i-a restituit și imobilul ce a făcut obiectul dispoziției nr. 5188/2003 emisă de Primarul municipiului Craiova.

A constatat că în cauză, s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., prin încheierea dată în camera de consiliu de Tribunalul Dolj, secția civilă, la data de 23 septembrie 2005, prin care s-a îndreptat doar numărul dispoziției contestate, precum și a prevederilor art. 281 2 C. proc. civ., prin sentința civilă nr. 1545.din 9 noiembrie 2005 a Tribunalului Dolj, fiind completat dispozitivul sentinței civile nr. 1390.din.14 septembrie 2005 a aceleiași instanțe, care omisese a se pronunța cu privire la una din deciziile contestate. Instanța a motivat în considerentele deciziei sale și că îndreptarea unei erori materiale, în sensul mai sus arătat nu constituie un motiv de nelegalitate, în înțelesul atribuit de prevederile art. 304 C. proc.

civ. Instanța de casare a mai reținut și că s-a stabilit configurarea procesuală pasivă a raportului juridic și față de Consiliul local Craiova, în mod corect, în cererea întemeiată pe dispozițiile art. 281 2 din același cod. În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 16919.3/54/2005 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Instanța de trimitere s-a conformat deciziei de casare și a dispus efectuarea unei expertize tehnice topometrice, cu obiectivele stabilite de instanța supremă, acestea fiind evidențiate în încheierea din 20 mai 2008 (fila 17 dosar rejudecare apel), fiind desemnat ca expert tehnic de specialitate, N.C. Pe parcursul soluționării cauzei, la data de 26 decembrie 2008, reclamanta a decedat, fiind introduși în cauză moștenitorii: D.G., D.E.M.

și D.N.D. La acest raport părțile au formulat obiecțiuni, ce au fost încuviințate de instanță. Prin Decizia civilă nr. 291 din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, a admis apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Craiova împotriva sentinței civile nr. 1390 din 14 septembrie 2005, precum și apelul declarat de pârâții Consiliul local Craiova și Primarul municipiului Craiova împotriva sentinței civile nr. 1545 din 9 noiembrie 2005 a Tribunalului Dolj. A schimbat ambele sentințe și a respins contestația formulată de reclamanta D.C.R. (aceasta având ca moștenitori pe D.G., D.E.M. și D. N.D.) împotriva dispozițiilor nr. 5235 din 25 februarie 2005 și nr. 6482 din.28 martie 2005 emise de Primăria municipiului Craiova.

În respectarea caracterului obligatoriu al deciziei de casare, s-a depus la dosar, copia dispoziției nr. 5188.din.9 aprilie 2003 emisă de Primăria municipiului Craiova și s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice topo. Pentru a se pronunța astfel, instanța de rejudecare a reținut că au fost tranșate cu caracter irevocabil, de către instanța supremă, chestiunile legate de calitatea procesuală a reclamantei de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001, calitatea procesuală pasivă a Consiliului local Craiova și legalitatea sentinței civile nr. 1545/2005 a Tribunalului Dolj, aceste aspecte neputând forma obiectul controlului judiciar în această fază procesuală.

Cât privește întinderea dreptului de proprietate al autorului reclamantei asupra imobilului din str Bucovăț,instanța de rejudecare a reținut că, față de actele de proprietate prezentate de reclamantă și adresa nr. 31228 din 05 noiembrie 2007 emisă de Primăria Craiova (fila 7 dosar Tribunal), a rezultat că imobilul preluat abuziv, în temeiul Decretului nr. 92/1950 este compus din teren în suprafață de aprox.4000 mp. din care curți de 2440 mp, iar suprafața construită a tuturor corpurilor de clădiri este de 260 mp. Din suprafața de 4000 mp, aceea de 3372,5 mp a fost restituită reclamantei, pe calea dreptului comun, prin sentința civilă nr. 10678 din 13 septembrie 1993 a Judecătoriei Craiova, al cărei dispozitiv a fost lămurit prin sentința civilă nr. 6295 din 12 aprilie 1995 a aceleiași instanțe.

Diferența de 627,5 mp a fost solicitată de reclamantă pentru restituirea în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin notificarea nr. 176/N/2001, soluționată în sensul respingerii cererii, prin dispoziția nr. 523 din 25 februarie 2005 emisă de Primăria municipiului Craiova. Această dispoziție a fost modificată parțial, ulterior, în sensul propunerii acordării măsurilor reparatorii prin echivalent, prin dispoziția 6482 din 28 martie 2005 emisă de aceeași entitate. A mai reținut instanța de rejudecare că, prin dispoziția nr. 5188 din 9 aprilie 2003 emisă de Primăria municipiului Craiova în soluționarea notificării nr. 150/N/2001 (fila 15) s-a dispus restituirea în natură către reclamantă a imobilului situat în str. Rîului, (fostă Canal Colector) în suprafață totală de 610 mp.

Referitor la expertiza întocmită de expert tehnic N.C., instanța a reținut că terenul din str. Rîului și cel din str. Bucovăț ,sunt învecinate, aflându-se, unul în continuarea celuilalt, ambele fiind dobândite prin actele de donație depuse la dosar, cele două terenuri prezentând caracteristicile unui corp comun, aspect evidențiat și în cuprinsul procesului-verbal încheiat la 9 aprilie 2003 de Primăria municipiului Craiova. Instanța a evidențiat și faptul că, în cuprinsul acestui din urmă înscris (procesul-verbal) s-a reținut că există și o altă suprafață mai mare, peste cea de 3372,50 mp. Față de situația de fapt stabililtă în rejudecare, urmare administrării probatoriilor (expertiză), instanța de trimitere a reținut o altă situație juridică a imobilului.

Astfel, a concluzionat că, în mod corect, unitatea deținătoare sesizată cu soluționarea notificării nr,176/N/2001 adresată Primăriei municipiului Craiova, a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 627,5 mp situat în Craiova, dispoziția nr. 5235/2005 emisă de pârâtă, fiind legală. Pentru aceleași considerente, și contestația formulată împotriva dispoziției nr. 6482 di .28 martie 2005, prin care a fost modificat parțial art. 1 din dispoziția anterior amintită a fost respinsă, pentru suprafața cerută a fi restituită, menținându-se soluția de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent, în respectarea principiului "non reformațio in peius". Împotriva decimei civile nr. 21 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova au declarat recurs reclamanții D.N.

D., D.G. si D.E.M., criticând-o pentru nelegalitate, în sensul încălcării dispozițiilor art. 315 alin. (1) și a celor prevăzute de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., tară a indica în drept, motivele de recurs, din dezvoltarea acestor critici, înalta Curte apreciind că recurenții-reclamanți au invocat nelegalitatea hotărârii atacate, în temeiul art. 304 pct. 9 din același cod. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., recurenții-reclamanți susțin că înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere doar constatarea realizată în cuprinsul procesului-verbal încheiat la 9 aprilie 2003 de Primăria municipiului Craiova, în care s-a consemnat că există o suprafață de 825,55 mp, peste cea stabilită ca fiind de 3372,50 mp, instanța refuzând a pune la dispoziția expertului tehnic, fișa imobilului aflată la buletinul clădirilor din anul 1948. Se arată de către recurenții-reclamanți că decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova -în rejudecare- este nelegală, deoarece instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 129 alin. (5) din același cod, în sensul că, având în vedere refuzul Primăriei municipiului Craiova de a pune la dispoziția expertului, înscrisul mai sus menționat, precum și celelalte acte doveditoare ale dreptului de proprietate privind imobilul în litigiu, a ignorat că autorul acestora a deținut cu acest titlu, 3 imobile, situate în str. Bucovăț.

Se invocă de către recurenți că expertul nu a răspuns obiecțiunii formulată de aceștia, prin care i se cerea să verifice dacă în buletinul clădirii străzii Rîului, figura autorul G. E.. Recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Curtea de Apel Craiova și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, care nu s-a conformat dispozițiilor obligatorii ale înaltei Curți de Casație și Justiție- secția civilă și de proprietate intelectuală, stabilite prin Decizia nr. 4863/2007, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ.,R.B.C.W.S.U.I. declarat de reclamanți este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului". În interpretarea acestor prevederi legale, modul în care instanța de control judiciar s-a conformat dispozițiilor obligatorii ale instanței de casare este definitoriu pentru reluarea judecății, aceasta urmând a fi realizată, în limitele stabilite de instanța superioară, pentru restul hotărârii atacate, cauza intrând în puterea lucrului judecat. În speță, pricina a fost trimisă Curții de Apel Craiova pentru rejudecarea apelurilor declarate de pârâții Primăria municipiului Craiova, Consiliul local Craiova și Primarul municipiului Craiova împotriva sentințelor civile nr. 1390/2005 și nr. 1545/2005 ale Tribunalului Dolj.

Instanța de casare a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că, pentru lămurirea situației juridice a terenului și stabilirea întinderii acestuia, se impune efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate topo. Or, cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere a respectat întocmai dispozițiile instanței de casare, referitor la identificarea suprafeței de teren, solicitată prin notificarea nr. 176/N/2001. Astfel, față de actele de proprietate depuse la dosar și de concluziile raportul de expertiză tehnică de specialitate, Curtea de Apel Craiova a stabilit că suprafața de teren situată în Craiova, a fost restituită reclamantei.

Instanța de rejudecare, pe baza probelor a căror administrare a fost stabilită obligatoriu de instanța de casare, a concluzionat că, în mod corect, unitatea deținătoare, sesizată cu soluționarea notificării a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 627,5 mp situat în Craiova, dispoziția nr. 5235/2005 emisă de Primăria municipiului Craiova, fiind legală. În consecință, critica referitoare la nelegalitatea deciziei instanței de rejudecare, în sensul că aceasta nu a solicitat și fișa imobilelor buletinului de clădiri din anul 1948, nu este fondată, instanța de recurs, neevidențiind obligativitatea administrării acestei probe.

De altfel, în respectarea caracterului obligatoriu al decizei de casare, instanța de rejudecare, verificând și dispoziția nr. 5188 emisă de Primăria municipiului Craiova, în soluționarea notificării nr. l50/N/2001 a constatat că, s-a dispus restituirea în natură către reclamantă a imobilului situat în str. Rîului în suprafață totală de 610 mp, astfel că situația de fapt a fost pe deplin lămurită, sub aspectul vizat de instanța de casare. Întrucât înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamanta D.C.R.

a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001, de pe urma autorului E.G., nici critica referitoare la nedovedirea dreptului de proprietate al acesteia privind cele trei imobile situate în str. Bucovăț și în str. Unirii, nu poate fi analizată, în raport de statuările realizate de instanța supremă, prin Decizia nr. 486 din 13 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Critica formulată de reclamanți, în sensul că decizia pronunțată în rejudecarea apelurilor este nelegală, deoarece instanța de trimitere nu a dat dovadă de rolul activ, consfințit de prevederile art. 129 alin.(5) C. proc. civ., nu poate fi primită.

În limitele deciziei de casare, instanța de rejudecare a fost ținută a lămuri chestiunea legată de identificarea terenului, și de a stabili dacă a fost restituită suprafața solicitată, astfel că, lipsa "rolului activ" al instanței, în a stabili calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei, câtă vreme s-a statuat cu putere de lucru judecat asupra legitimării procesuale active, nu poate constitui un motiv de nelegalitate, în înțelesul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Așa fiind, Înalta Curte va constata incidente prevederile art. 312 alin. (1) teza a -II-a C. proc. civ. și, pe cale de consecință, va respinge recursul declarat de reclamanți, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții D.N.D., D.G. și D.E.M.a împotriva Deciziei nr. 291 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, Secția I civilă.