ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4728/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4728/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ., constată următoarele:

La

data de 23 martie 2005, reclamanta D.C.R. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001,

legalitatea dispoziției nr. 5235 emisă la 25 februarie 2005 de Primăria municipiului

Craiova, solicitând în contradictoriu cu aceasta, anularea dispoziției

menționate și restituirea în natură a imobilului situat în Craiova, compus din

teren în suprafață de 627,5 mp.

În motivarea contestației, reclamanta

a arătat că a notificat-o pe pârâtă cu cererea de restituire, care i-a fost

respinsă, deoarece prin sentința civilă nr. l 0678/1993 pronunțată de

Judecătoria Craiova, terenul mai sus individualizat a fost revendicat, și în

realitate, din totalul de 4000 mp i-a fost restituită doar suprafața de 3372,5

mp, mai puțin restul de 627,5 mp.

Ulterior, reclamanta și-a precizat

acțiunea solicitând și anularea dispoziției nr. 6482 din 28 martie 2005 emisă

de pârâtă, prin care i s-a respins notificarea nr. 176/N/2001 pentru

restituirea aceleiași suprafețe de teren.

Prin sentința nr. 1390 din 14

septembrie 2005, Tribunalul Dolj-Secția civilă a admis acțiunea, astfel cum a

fost precizată.

A anulat dispoziția nr. 5235 emisă la

25 februarie 2005 de Primăria municipiului Craiova.

A dispus restituirea în natură, către

reclamantă, a terenului în suprafață de 648 mp, mai sus individualizat.

Prin încheierea din 23 septembrie 2005

pronunțată în camera de consiliu, în temeiul art. 281 C. proc. civ., aceeași

instanță a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul

sentinței nr. 1390 din 14 septembrie  2005 a Tribunalului Dolj, în sensul că a

anulat dispoziția nr. 6482 din 28 martie 2005 emisă de Primăria municipiului

Craiova.

Reclamanta a formulat la data de 13

octombrie 2005, o cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1390

din 14 septembrie 2005, în sensul de a se dispune anularea ambelor dispoziții

emise de Primăria municipiului Craiova, atacate prin acțiunea, astfel cum a

fost precizată.

Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr.

1545 din 9 noiembrie 2005 a admis, în temeiul art. 281

2

C. proc.

civ., cererea formulată de D.C.R., privind completarea dispozitivului sentinței

civile nr. 1390 din 14 septembrie 2005 pronunțată de aceeași instanță, în

sensul că a dispus anularea ambelor dispoziții.

Soluția instanței de fond a fost

menținută de Curtea de Apel Craiova, care, prin decizia nr. l82 din 27

februarie 2006 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâta Primăria

municipiului Craiova, împotriva sentinței nr. 1390 din 14 septembrie 2005 și de

Consiliul local Craiova, Primarul municipiului Craiova împotriva sentinței nr. 1545

din 9 noiembrie 2005, ambele pronunțate de Tribunalul Dolj, secția civilă.

Împotriva deciziei sus menționate au

declarat recurs, pârâții Consiliul local Craiova, Primăria municipiului Craiova

și Primarul municipiului Craiova, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul

motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenții-pârâți au criticat

hotărârea instanței de apel, în esență, deoarece aceasta a ignorat a analiza

actele depuse de pârâți; nu a avut în vedere că reclamanta nu și-a dovedit

calitatea de persoană îndreptățită; nu a dovedit rolul activ, în temeiul art. 129

alin. (5) C. proc. civ. și a acordat, în mod eronat, atât restituirea în

natură, cât și măsuri reparatorii prin echivalent, pentru aceeași suprafață de

teren.

S-au mai invocat ca motive de

nelegalitate, greșita aplicare a dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., în

temeiul cărora s-a pronunțat sentința nr. 1545/2005 a Tribunalului Dolj, prin

care s-a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 1390/2005, a aceleiași

instanțe și aprecierea eronată a calității procesuale pasive a Consiliului

local Craiova, care nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea

completată.

Prin Decizia nr. 4863 pronunțată la 13

iunie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală a admis recursul declarat de pârâți împotriva Deciziei

civile nr. 182 din 27 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, pe care a

casat-o și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de

recurs a reținut, în esență, că instanța de apel a omis a examina și dispoziția

nr. 5188 din 9 aprilie 2003 emisă de Primăria municipiului Craiova, prin care

s-a restituit reclamantei, în natură, o suprafață de 610 mp teren, precum și

construcția edificată pe aceasta, de 158,46 mp.

De asemenea, a constatat că, expertiza

administrată în cauză nu a avut ca obiectiv stabilirea exactă a suprafeței de

teren deținută de autorul G.E. în Craiova, în raport de toate actele de proprietate

prezentate de reclamantă.

Instanța de recurs a stabilit că

expertul trebuia să determine și dacă, față de titlurile de proprietate

constituite în favoarea reclamantei, atât pe calea dreptului comun, cât și în

temeiul Legii nr. 10/2001, aceasta mai era îndreptățită la restituirea vreunei

suprafețe de teren.

În acest sens, instanța de casare a

apreciat că trebuia lămurită constatarea făcută în procesul-verbal întocmit la

data de 9 aprilie 2003 privind starea de fapt a imobilului în litigiu, în care

s-a consemnat că, după punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de teren

de 3372,50 mp, s-a mai constatat existența în plus a unei suprafețe de 822,55

mp, care, la acea dată era deținută de SC M. SRL.

În ceea ce privește critica vizând

lipsa calilății de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001, pentru

reclamanta D.C.R., aceasta a fost înlăturată, întrucât, prin dispoziția nr. 5188

din 9 aprilie 2003 emisă de Primăria municipiului Craiova, i-a fost restituită

reclamantei suprafața de 610 mp teren, precum și construcția edificată.

Ca atare, calitatea procesuală activă

i-a fost recunoscută și în contradictoriu cu Primăria municipiului Craiova,

prin sentința civilă nr. 10678 din 13 septembrie 1993 a Judecătoriei Craiova, (rămasă

definitivă și irevocabilă), în care aceasta a figurat ca parte, în litigiul

privind revendicarea imobilului, ce constituie obiectul pricinii de față, și

prin care i s-a restituit reclamantei imobilul (teren) situat în Craiova.

Instanța de recurs a reținut că

reclamanta are calitate procesuală activă, dovedind dreptul de proprietate

asupra imobilului, că această legitimare procesuală i-a fost recunoscută chiar

de pârâtă, care i-a restituit și imobilul ce a făcut obiectul dispoziției nr. 5188/2003

emisă de Primarul municipiului Craiova.

A constatat că în cauză, s-a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., prin încheierea dată

în camera de consiliu de Tribunalul Dolj, secția civilă, la data de 23

septembrie 2005, prin care s-a îndreptat doar numărul dispoziției contestate,

precum și a prevederilor art. 281

2

C. proc. civ., prin sentința

civilă nr. 1545 din 9 noiembrie 2005 a Tribunalului Dolj, fiind completat

dispozitivul sentinței civile nr. 1390 din 14 septembrie 2005 a aceleiași

instanțe, care omisese a se pronunța cu privire la una din deciziile

contestate.

Instanța a motivat în considerentele

deciziei sale și că îndreptarea unei erori materiale, în sensul mai sus arătat

nu constituie un motiv de nelegalitate, în înțelesul atribuit de prevederile art.

304 C. proc. civ.

Instanța de casare a mai reținut și că

s-a stabilit configurarea procesuală pasivă a raportului juridic și față de

Consiliul local Craiova, în mod corect, în cererea întemeiată pe dispozițiile art.

281

2

din același cod.

În rejudecare, cauza a fost

înregistrată sub nr. 16919.3/54/2005 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I

civilă.

Instanța de trimitere s-a conformat

deciziei de casare și a dispus efectuarea unei expertize tehnice topometrice,

cu obiectivele stabilite de instanța supremă, acestea fiind evidențiate în

încheierea din 20 mai 2008 (fila 17 dosar rejudecare apel), fiind desemnat ca

expert tehnic de specialitate, N.C.

Pe parcursul soluționării cauzei, la

data de 26 decembrie 2008, reclamanta a decedat, fiind introduși în cauză moștenitorii:

D.G., D.E.M. și D.N.D.

La acest raport părțile au formulat

obiecțiuni, ce au fost încuviințate de instanță.

Prin Decizia civilă nr. 291 din 3

noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, a admis apelul declarat de pârâta

Primăria municipiului Craiova împotriva sentinței civile nr. 1390 din 14

septembrie 2005, precum și apelul declarat de pârâții Consiliul local Craiova

și Primarul municipiului Craiova împotriva sentinței civile nr. 1545 din 9

noiembrie 2005 a Tribunalului Dolj.

A schimbat ambele sentințe și a

respins contestația formulată de reclamanta D.C.R. (aceasta având ca

moștenitori pe D.G., D.E.M. și D.N.D.) împotriva dispozițiilor nr. 5235 din 25

februarie 2005 și nr. 6482 din 28 martie 2005 emise de Primăria municipiului

Craiova.

În respectarea caracterului

obligatoriu al deciziei de casare, s-a depus la dosar, copia dispoziției nr. 5188

din 9 aprilie 2003 emisă de Primăria municipiului Craiova și s-a dispus

efectuarea unei expertize tehnice topo.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de rejudecare a reținut că au fost tranșate cu caracter irevocabil, de către

instanța supremă, chestiunile legate de calitatea procesuală a reclamantei de

persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001, calitatea procesuală pasivă

a Consiliului local Craiova și legalitatea sentinței civile nr. 1545/2005 a

Tribunalului Dolj, aceste aspecte neputând forma obiectul controlului judiciar

în această fază procesuală.

Cât privește întinderea dreptului de

proprietate al autorului reclamantei asupra imobilului, instanța de rejudecare

a reținut că, față de actele de proprietate prezentate de reclamantă și adresa din

05 noiembrie 2007 emisă de Primăria Craiova (fila 7 dosar Tribunal), a rezultat

că imobilul preluat abuziv, în temeiul Decretului nr. 92/1950 este compus din

teren în suprafață de aprox.4000 mp., din care curți de 2440 mp, iar suprafața

construită a tuturor corpurilor de clădiri este de 260 mp.

Din suprafața de 4000 mp, aceea de

3372,5 mp a fost restituită reclamantei, pe calea dreptului comun, prin sentința

civilă nr. 10678 din 13 septembrie 1993 a Judecătoriei Craiova, al cărei

dispozitiv a fost lămurit prin sentința civilă nr. 6295 din 12 aprilie 1995 a

aceleiași instanțe.

Diferența de 627,5 mp a fost

solicitată de reclamantă pentru restituirea în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001,

prin notificarea nr. 176/N/2001, soluționată în sensul respingerii cererii,

prin dispoziția nr. 5235 din 25 februarie 2005 emisă de Primăria municipiului

Craiova.

Această dispoziție a fost modificată

parțial, ulterior, în sensul propunerii acordării măsurilor reparatorii prin echivalent,

prin dispoziția nr. 6482 din 28 martie 2005 emisă de aceeași entitate.

A mai reținut instanța de rejudecare

că, prin dispoziția nr. 5188 din 9 aprilie 2003 emisă de Primăria municipiului

Craiova în soluționarea notificării nr. 150/N/2001 (fila 15) s-a dispus

restituirea în natură către reclamantă a imobilului în suprafață totală de 610

mp.

Referitor la expertiza întocmită de

expert tehnic N.C., instanța a reținut că terenul și imobilul sunt învecinate,

aflându-se, unul în continuarea celuilalt, ambele fiind dobândite prin actele

de donație depuse la dosar, cele două terenuri prezentând caracteristicile unui

corp comun, aspect evidențiat și în cuprinsul procesului-verbal încheiat la 9

aprilie 2003 de Primăria municipiului Craiova.

Instanța a evidențiat și faptul că, în

cuprinsul acestui din urmă înscris (procesul-verbal) s-a reținut că există și o

altă suprafață mai mare, peste cea de 3372,50 mp.

Față de situația de fapt stabililtă în

rejudecare, urmare administrării probatoriilor (expertiză), instanța de

trimitere a reținut o altă situație juridică a imobilului.

Astfel, a concluzionat că, în mod

corect, unitatea deținătoare sesizată cu soluționarea notificării nr. 176/N/2001

adresată Primăriei municipiului Craiova, a respins cererea de restituire în

natură a terenului în suprafață de 627,5 mp situat în Craiova, dispoziția nr. 5235/2005

emisă de pârâtă, fiind legală.

Pentru aceleași considerente, și

contestația formulată împotriva dispoziției nr. 6482 din 28 martie 2005, prin

care a fost modificat parțial art. 1 din dispoziția anterior amintită a fost

respinsă, pentru suprafața cerută a fi restituită, menținându-se soluția de

stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent, în respectarea principiului

"non reformațio in peius".

Împotriva Deciziei civile nr. 219 din 3

noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova au declarat recurs reclamanții D.N.D.,

D.G. si D.E.M., criticând-o pentru nelegalitate, în sensul încălcării

dispozițiilor art. 315 alin. (1) și a celor prevăzute de art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., fără a indica în drept, motivele de recurs, din dezvoltarea acestor

critici, Înalta Curte apreciind că recurenții-reclamanți au invocat

nelegalitatea hotărârii atacate, în temeiul art. 304 pct. 9 din același cod.

În ceea ce privește încălcarea

dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., recurenții-reclamanți susțin că

Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere doar constatarea realizată

în cuprinsul procesului-verbal încheiat la 9 aprilie 2003 de Primăria

municipiului Craiova, în care s-a consemnat că există o suprafață de 825,55 mp,

peste cea stabilită ca fiind de 3372,50 mp, instanța refuzând a pune la

dispoziția expertului tehnic, fișa imobilului aflată la buletinul clădirilor

din anul 1948.

Se arată de către

recurenții-reclamanți că decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova - în

rejudecare- este nelegală, deoarece instanța a făcut o aplicare greșită a

prevederilor art. 129 alin. (5) din același cod, în sensul că, având în vedere

refuzul Primăriei municipiului Craiova de a pune la dispoziția expertului,

înscrisul mai sus menționat, precum și celelalte acte doveditoare ale dreptului

de proprietate privind imobilul în litigiu, a ignorat că autorul acestora a

deținut cu acest titlu, 3 imobile.

Se invocă de către recurenți că

expertul nu a răspuns obiecțiunii formulată de aceștia, prin care i se cerea să

verifice dacă în buletinul clădirii, figura autorul G.E.

Recurenții-reclamanți solicită

admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Curtea de Apel Craiova și

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, care nu s-a conformat

dispozițiilor obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, stabilite prin Decizia nr. 4863/2007,

conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul declarat de reclamanți este

nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1)

C. proc. civ., "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra

problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor

probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".

În interpretarea acestor prevederi

legale, modul în care instanța de control judiciar s-a conformat dispozițiilor

obligatorii ale instanței de casare este definitoriu pentru reluarea judecății,

aceasta urmând a fi realizată, în limitele stabilite de instanța superioară,

pentru restul hotărârii atacate, cauza intrând în puterea lucrului judecat.

În speță, pricina a fost trimisă

Curții de Apel Craiova pentru rejudecarea apelurilor declarate de pârâții

Primăria municipiului Craiova, Consiliul local Craiova și Primarul municipiului

Craiova împotriva sentințelor civile nr. 1390/2005 și nr. 1545/2005 ale

Tribunalului Dolj.

Instanța de casare a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare, reținând că, pentru lămurirea situației juridice a

terenului și stabilirea întinderii acestuia, se impune efectuarea unei noi

expertize tehnice de specialitate topo.

Or, cu prilejul rejudecării, instanța

de trimitere a respectat întocmai dispozițiile instanței de casare, referitor

la identificarea suprafeței de teren, solicitată prin notificarea nr. 176/N/2001.

Astfel, față de actele de proprietate

depuse la dosar și de concluziile raportul de expertiză tehnică de

specialitate, Curtea de Apel Craiova a stabilit că suprafața de teren situată

în Craiova, a fost restituită reclamantei.

Instanța de rejudecare, pe baza

probelor a căror administrare a fost stabilită obligatoriu de instanța de

casare, a concluzionat că, în mod corect, unitatea deținătoare, sesizată cu

soluționarea notificării a respins cererea de restituire în natură a terenului

în suprafață de 627,5 mp situat în Craiova, dispoziția nr. 5235/2005 emisă de

Primăria municipiului Craiova, fiind legală.

În consecință, critica referitoare la

nelegalitatea deciziei instanței de rejudecare, în sensul că aceasta nu a

solicitat și fișa imobilelor buletinului de clădiri din anul 1948, nu este

fondată, instanța de recurs, neevidențiind obligativitatea administrării

acestei probe.

De altfel, în respectarea caracterului

obligatoriu al decizei de casare, instanța de rejudecare, verificând și

dispoziția nr. 5188 emisă de Primăria municipiului Craiova, în soluționarea

notificării nr. l50/N/2001 a constatat că, s-a dispus restituirea în natură

către reclamantă a imobilului în suprafață totală de 610 mp, astfel că situația

de fapt a fost pe deplin lămurită, sub aspectul vizat de instanța de casare.

Întrucât Înalta Curte de Casație și

Justiție a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamanta D.C.R. a dovedit

calitatea de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001, de pe urma

autorului E.G., nici critica referitoare la nedovedirea dreptului de

proprietate al acesteia privind cele trei imobile, nu poate fi analizată, în

raport de statuările realizate de instanța supremă, prin Decizia nr. 4863 din 13

iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală.

Critica formulată de reclamanți, în

sensul că decizia pronunțată în rejudecarea apelurilor este nelegală, deoarece

instanța de trimitere nu a dat dovadă de rolul activ, consfințit de prevederile

art. 129 alin. (5) C. proc. civ., nu poate fi primită.

În limitele deciziei de casare,

instanța de rejudecare a fost ținută a lămuri chestiunea legată de

identificarea terenului, și de a stabili dacă a fost restituită suprafața

solicitată, astfel că, lipsa "rolului activ" al instanței, în a

stabili calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei, câtă vreme s-a statuat

cu putere de lucru judecat asupra legitimării procesuale active, nu poate

constitui un motiv de nelegalitate, în înțelesul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte va constata

incidente prevederile art. 312 alin. (1) teza a -Ii-a C. proc. civ. și, pe cale

de consecință, va respinge recursul declarat de reclamanți, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții D.N.D., D.G. și D.E.M. împotriva Deciziei nr. 291 din 3

noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 iunie 2011.