ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1108/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 16 decembrie 2002 petenta

D.C.V. a formulat, în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

contestație, a solicitat anularea dispoziției nr. 256 din 22 noiembrie 2002

prin care Primarul comunei Cîrlogeni, județul Olt i-a respins cererea de

restituire în natură a suprafeței de 0,10 ha teren situat în această localitate

și de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția

demolată.

Tribunalul Olt, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 361 din 13 mai 2003 a admis contestația și a obligat

Ministerul Finanțelor Publice să restituie prin echivalent bănesc petentei

sumele de 114.490.000 lei, contravaloarea construcției, plus 32.742.938 lei,

contravaloarea suprafeței de 1046 mp teren cu motivarea că restituirea în

natură a imobilului preluat în mod abuziv de Statul Român nu mai este posibilă.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 334 din 12 noiembrie 2003 a admis apelul

declarat de D.G.F.P. Olt în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor

Publice împotriva sentinței civile nr. 361 din 15 mai 2003 a Tribunalului Olt

pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins contestația.

S-a reținut că petenta este

îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile

art. 40 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul preluat abuziv.

S-a considerat însă că petenta nu a

respectat procedura prevăzută de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care

prevede notificarea prefecturii în a cărei rază teritorială s-a aflat imobilul.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 334 din 12

noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, a declarat recurs

petenta D.C.V., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

a susținut că, prin hotărârea pronunțată, instanța de apel a făcut o greșită

aplicare a dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Curtea urmează să admită recursul ca

fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 314 C. proc. civ. Înalta

Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate

cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a

legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

În speță, împrejurările de fapt nu

au fost deplin stabilite.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în

restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice,

proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora sau, în

temeiul art. 4 alin. (2) din același act normativ, moștenitorii acestora.

În prezenta cauză, pentru a se

stabili dacă petenta D.C.V. are sau nu calitatea de persoană îndreptățită se

impune administrarea de probe suplimentare.

Astfel, prin actul de vânzare din 1

decembrie 1945 C.A.I. a dobândit, ca loc de casă, în comuna Cîrligeni suprafața

de 3168 mp. La data de 28 septembrie 1963 a fost eliberată autorizație de

construcție a unei locuințe lui D.F., tatăl lui D.G., soțul reclamantei. Este

necesară să se stabilească dacă dreptul de proprietate a intrat sau nu, în ce

modalitate și în ce limite în patrimoniul petentei D.C.V.

Pe de altă parte, se impune să se

determine dacă, în speță, Primăria comunei Cîrligeni care a respins prin

deciziei motivată notificarea petentei are sau nu calitatea de unitate deținătoare

în sensul art. 20 din Legea nr. 10/2001.

Petenta, prin contestație nu a

solicitat restituirea în natură a imobilului întrucât casa a fost demolată iar

pe teren a fost edificată o nouă construcție, în prezent post de poliție, ci

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Contestația a fost formulată în

contradictoriu cu Primăria comunei Cîrligeni, prin Primar județul Olt și

trebuia soluționată, pentru respectarea principiului disponibilității, în

limitele investirii.

Pentru respectarea aceluiași

principiu, instanțele erau datoare să soluționeze pricina în limita temeiului

juridic invocat și anume art. 10 alin. (8) coroborat cu art. 9 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 care reglementează acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent în cazul imobilelor preluate în mod abuziv, când construcțiile au

fost demolate iar terenul nu poate fi restituit în natură.

Față de considerentele menționate,

Curtea va admite recursul, va casa decizia curții de apel și va trimite cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta D.C.V. împotriva

deciziei civile nr. 334 din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, pe care

o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2005.