ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4032/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 455 din 23 iunie 2003, Tribunalul Olt, secția civilă,

a admis contestația formulată de N.G. împotriva dispoziției nr. 151 din 25

iunie 2002, emisă în baza Legii nr. 10/2001 de primarul comunei Vlădila,

județul Olt, a desființat dispoziția și a admis cererea de reparații prin

echivalent bănesc, obligând Statul român la plata despăgubirilor către

persoanele îndreptățite, cu respectarea dispozițiilor H.G. nr. 498/2003 și art.

40 din Legea nr. 10/2001.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că prin dispoziția atacată s-a aprobat cererea formulată de

contestator și s-au acordat despăgubiri bănești în cuantum de 219.121.000 lei

pentru imobilul, construcție și teren în suprafață de 3.600 mp, situat în

comuna Vlădila, județul Olt, preluat abuziv de Statul român, la 7 august 1962,

în baza Decretului nr. 218/1960.

Oferta nu a fost acceptată însă de

persoanele îndreptățite iar din raportul de expertiză efectuat în cauză,

rezultă că valoarea imobilului în legătură cu care s-a formulat cererea de

restituire prin echivalent este de 361.312.158 lei situație în care cererea de

reparații trebuie reevaluată, în condițiile H.G. nr. 498 din 14 mai 2003 și

respectiv art. 40 din Legea nr. 10/2001

Hotărârea instanței de fond a fost

atacată cu apel de pârâta D.G.F.P. Olt, în nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor Publice.

Prin decizia nr. 386 din 28

noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul,

reținând în esență că instanța de fond nu a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii

în echivalent bănesc, făcând doar o trimitere strictă la Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001.

În cauză, a declarat recurs în

termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. D.G.F.P. Olt, în reprezentarea

Ministerului Finanțelor Publice, invocând netemeinicia hotărârilor pronunțate

de instanțele de fond și apel, faptul că instanțele nu s-au pronunțat asupra

unui mijloc de apărare precum și împrejurarea că s-a acordat mai mult decât s-a

cerut.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins pentru considerentele ce succed.

Modalitatea de restituire prin

echivalent este o măsură cu caracter secundar, subsidiar, față de regula

principală a restituirii în natură reglementetă prin dispozițiile Legii nr.

10/2001, legiuitorul instituind o paletă amplă de măsuri reparatorii în

echivalent menită să asigure, pe cât posibil, repararea prejudiciului suferit

de persoana îndreptățită.

În ipotezele prevăzute de art. 36

din lege, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, se instituie

obligația la măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor

bănești, acestea trebuind să facă obiectul unei oferte concrete din partea

unității deținătoare sau, după caz, a primăriei.

În speță ne aflăm în situația

prevăzută de alin. (3) al textului când oferta nefiind acceptată, persoana

îndreptățită s-a adresat instanței, contestând cuantumul despăgubirilor bănești

acordate.

Din raportul de expertiză efectuat

în cauză a rezultat că, într-adevăr valoarea imobilului în legătură cu care s-a

formulat notificarea este superioară celei stabilite prin dispoziția atacată.

Ca atare instanța, raportându-se la

această valoare de expertiză a imobilului a stabilit corect că acordarea

măsurilor reparatorii urmează a fi făcută conform Normelor Metodologice

aprobate prin H.G. nr. 498/2003 și art. 40 din lege, neputându-se considera că

această abordare s-ar încadra în dispozițiile art. 304 pct. 6, 9 și 10 C. proc.

civ., invocate de recurentă.

În considerarea celor ce preced,

recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta D.G.F.P. Olt, ca reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice

împotriva deciziei nr. 386 din 28 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă.

Obligă recurenta pârâta D.G.F.P. Olt, ca

reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice la 10.000.000 lei cheltuieli de

judecată către reclamanții N.C. și G., P.N. și P.P.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.