ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7371/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 340 din 23

aprilie 2003, Tribunalul Olt a admis contestația formulată de contestatoarele V.V.

și C.A.M.C., în contradictoriu cu Primăria comunei Drăghiceni, județul Olt și

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a anulat dispoziția nr. 48 din

24 iunie 2002 și a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la despăgubiri

prin echivalent, în cuantum de 1.519.082.300 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că reclamantele au formulat notificare pentru a

primi despăgubiri în echivalent pentru două construcții care au aparținut

autorului lor I.P., construcții care au fost demolate.

Primăria comunei Drăghiceni, prin

dispoziția contestată, a făcut ofertă contestatoarelor pentru suma de

150.000.000 lei, însă acestea susțin că suma acordată este prea mică, iar în

cursul procesului s-a efectuat o primă expertiză, care a stabilit valoarea

construcției demolate la suma de 329.308.034 lei. Formulându-se obiecțiuni la

această expertiză, s-a efectuat o expertiză de către doi experți, care au

stabilit valoarea imobilelor demolate la suma de 1.519.082.300 lei, iar această

expertiză nu a fost contestată.

Reține instanța de fond, că,

potrivit art. 36 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, contestatoarele sunt

îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilele demolate

care au avut destinația de locuință.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 259 din 10 octombrie 2003, a respins apelurile declarate de D.G.F.P.

Olt, în nume propriu și pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și

de Primăria comunei Drăghiceni, județul Olt, împotriva acestei hotărâri,

reținând că valoarea imobilelor a fost stabilită de experți, așa cum a

solicitat primăria, iar expertiza nu a fost contestată de pârâtele apelante.

Reține instanța de apel, că

persoanele îndreptățite au notificat Primăria comunei Drăghiceni, care este

persoana juridică deținătoare și că, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 primăria și nu reclamantele va transmite prefecturii dispoziția

primarului privitoare la oferta de acordare a despăgubirilor bănești.

Art. 36 din lege stabilește 2

variante prin care se realizează dreptul la despăgubiri bănești.

Dacă unitatea deținătoare sau

primarul apreciază că nu poate dispune restituirea în natură și persoana

îndreptățită a ales acordarea de despăgubiri, decizia se dă după consumarea

procedurii prevăzute de art. 24 din lege, prefectura limitându-se doar la

înregistrarea și cuantificarea despăgubirilor bănești până la intrarea în

vigoare a legii speciale, la care face trimitere art. 40. Contestatoarele se

află în această situație.

Cea de a doua situație privește

ipoteza în care prefectura este investită cu soluționarea notificării, însă în

speță nu este incidentă această situație.

Cu privire la apelul primăriei, se

reține că nu este întemeiat, întrucât art. 9 alin. (2) din lege se referă la

imobilele care aveau o altă destinație decât aceea de locuință iar, în speță,

imobilele au avut destinația de locuință.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs D.G.F.P. Olt, pentru Ministerul Finanțelor Publice care,

invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că în mod greșit s-a reținut prin

hotărârea atacată că reclamantele nu aveau obligația să se adreseze prefecturii,

deși, acestea solicitând prin notificare acordarea de despăgubiri bănești, nu

era aplicabilă procedura prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Se mai arată că, față de conținutul

dispoziției contestate, prin care s-au acordat reclamantelor despăgubiri

bănești, în speță erau aplicabile dispozițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, care prevăd că notificarea se adresează prefecturii.

Recurentul mai susține că instanța

de apel „nu a analizat mai atent” rapoartele de expertiză și că, acordând rol

hotărâtor contraexpertizei, a pronunțat hotărârea în favoarea reclamantelor.

Recursul va fi respins, pentru

următoarele considerente:

Criticile formulate de recurent fac

posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă, dispozițiile

acestui text nu sunt incidente în cauză.

Cu actele depuse la dosar s-a făcut

dovada că reclamantele au declanșat procedura prevăzută de art. 36 din Legea

nr. 10/2001, în vigoare la data formulării notificării, respectând dispozițiile

acestui text.

Art. 36 alin. (2) din lege, invocat

de recurent, stabilea obligația persoanei îndreptățite de a se adresa cu

notificare prefecturii în a cărei rază se află ori s-a aflat imobilul preluat

abuziv.

Conformându-se textului,

reclamantele au adresat două notificări, ale căror xerocopii se află la dosarul

instanței de fond, Prefectului județului Olt, iar faptul că notificările au

fost înregistrate la prefectură rezultă din adresa nr. 6839 din 10 octombrie

2001, semnată de prefect. Prin această adresă, reclamanta V.V. a fost invitată

de Comisia județeană Olt pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, la negocieri

pentru stabilirea măsurilor reparatorii.

De aceea, nu se poate reține că

reclamantele nu s-au conformat dispozițiilor art. 36 alin. (2) din lege, doar

pentru faptul că asupra notificărilor s-a pronunțat Primarul comunei

Drăghiceni.

De altfel, prin dispoziția

contestată s-a recunoscut dreptul reclamantelor (care prin cele două notificări

au estimat valoarea imobilelor la sumele de 900.000.000 lei și 600.000.000 lei)

la suma de 150.000.000 lei.

Prin acțiunea înregistrată la

instanța de fond, la data de 16 iulie 2002, dispoziția a fost contestată doar

cu privire la valoarea despăgubirilor, iar cuantumul despăgubirilor a fost

stabilit prin expertiza efectuată în cauză.

Criticile privitoare la modul în

care instanța de apel a apreciat conținutul expertizelor efectuate în cauză, nu

fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, va fi

respins recursul declarat de D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de D.G.F.P.

Olt pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 259 din

10 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 septembrie 2005.