ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7371/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 340 din 23 aprilie 2003, Tribunalul Olt a admis contestația formulată de contestatoarele V.V. și C.A.M.C., în contradictoriu cu Primăria comunei Drăghiceni, județul Olt și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a anulat dispoziția nr. 48 din 24 iunie 2002 și a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la despăgubiri prin echivalent, în cuantum de 1.519.082.300 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantele au formulat notificare pentru a primi despăgubiri în echivalent pentru două construcții care au aparținut autorului lor I.P., construcții care au fost demolate.

Primăria comunei Drăghiceni, prin dispoziția contestată, a făcut ofertă contestatoarelor pentru suma de 150.000.000 lei, însă acestea susțin că suma acordată este prea mică, iar în cursul procesului s-a efectuat o primă expertiză, care a stabilit valoarea construcției demolate la suma de 329.308.034 lei. Formulându-se obiecțiuni la această expertiză, s-a efectuat o expertiză de către doi experți, care au stabilit valoarea imobilelor demolate la suma de 1.519.082.300 lei, iar această expertiză nu a fost contestată. Reține instanța de fond, că, potrivit art. 36 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, contestatoarele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilele demolate care au avut destinația de locuință.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 259 din 10 octombrie 2003, a respins apelurile declarate de D.G.F.P. Olt, în nume propriu și pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și de Primăria comunei Drăghiceni, județul Olt, împotriva acestei hotărâri, reținând că valoarea imobilelor a fost stabilită de experți, așa cum a solicitat primăria, iar expertiza nu a fost contestată de pârâtele apelante. Reține instanța de apel, că persoanele îndreptățite au notificat Primăria comunei Drăghiceni, care este persoana juridică deținătoare și că, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 primăria și nu reclamantele va transmite prefecturii dispoziția primarului privitoare la oferta de acordare a despăgubirilor bănești.

Art. 36 din lege stabilește 2 variante prin care se realizează dreptul la despăgubiri bănești. Dacă unitatea deținătoare sau primarul apreciază că nu poate dispune restituirea în natură și persoana îndreptățită a ales acordarea de despăgubiri, decizia se dă după consumarea procedurii prevăzute de art. 24 din lege, prefectura limitându-se doar la înregistrarea și cuantificarea despăgubirilor bănești până la intrarea în vigoare a legii speciale, la care face trimitere art. 40. Contestatoarele se află în această situație. Cea de a doua situație privește ipoteza în care prefectura este investită cu soluționarea notificării, însă în speță nu este incidentă această situație. Cu privire la apelul primăriei, se reține că nu este întemeiat, întrucât art. 9 alin. (2) din lege se referă la imobilele care aveau o altă destinație decât aceea de locuință iar, în speță, imobilele au avut destinația de locuință.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Olt, pentru Ministerul Finanțelor Publice care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că în mod greșit s-a reținut prin hotărârea atacată că reclamantele nu aveau obligația să se adreseze prefecturii, deși, acestea solicitând prin notificare acordarea de despăgubiri bănești, nu era aplicabilă procedura prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001. Se mai arată că, față de conținutul dispoziției contestate, prin care s-au acordat reclamantelor despăgubiri bănești, în speță erau aplicabile dispozițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care prevăd că notificarea se adresează prefecturii. Recurentul mai susține că instanța de apel „nu a analizat mai atent” rapoartele de expertiză și că, acordând rol hotărâtor contraexpertizei, a pronunțat hotărârea în favoarea reclamantelor.

Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente: Criticile formulate de recurent fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă, dispozițiile acestui text nu sunt incidente în cauză. Cu actele depuse la dosar s-a făcut dovada că reclamantele au declanșat procedura prevăzută de art. 36 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data formulării notificării, respectând dispozițiile acestui text. Art. 36 alin. (2) din lege, invocat de recurent, stabilea obligația persoanei îndreptățite de a se adresa cu notificare prefecturii în a cărei rază se află ori s-a aflat imobilul preluat abuziv. Conformându-se textului, reclamantele au adresat două notificări, ale căror xerocopii se află la dosarul instanței de fond, Prefectului județului Olt, iar faptul că notificările au fost înregistrate la prefectură rezultă din adresa nr. 6839 din 10 octombrie 2001, semnată de prefect.

Prin această adresă, reclamanta V.V. a fost invitată de Comisia județeană Olt pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, la negocieri pentru stabilirea măsurilor reparatorii. De aceea, nu se poate reține că reclamantele nu s-au conformat dispozițiilor art. 36 alin. (2) din lege, doar pentru faptul că asupra notificărilor s-a pronunțat Primarul comunei Drăghiceni. De altfel, prin dispoziția contestată s-a recunoscut dreptul reclamantelor (care prin cele două notificări au estimat valoarea imobilelor la sumele de 900.000.000 lei și 600.000.000 lei) la suma de 150.000.000 lei. Prin acțiunea înregistrată la instanța de fond, la data de 16 iulie 2002, dispoziția a fost contestată doar cu privire la valoarea despăgubirilor, iar cuantumul despăgubirilor a fost stabilit prin expertiza efectuată în cauză.

Criticile privitoare la modul în care instanța de apel a apreciat conținutul expertizelor efectuate în cauză, nu fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, va fi respins recursul declarat de D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 259 din 10 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2005.