ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1218/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cerere înregistrată la Tribunalul Olt, sub nr. 7323/2002, reclamantul G.I., a

formulat contestație împotriva dispoziției nr. 170 din 19 iulie 2002, emisă de

Primăria Comunei Morunglav, județul Olt, solicitând ca Statul Român să fie

obligat la plata de despăgubiri în sumă de 220.000.000 lei, pentru imobilul,

casă compusă din parter și etaj, cu 9 camere, care a fost demolat în anul 1978.

Tribunalul

Olt, cu decizia civilă nr. 1082 din 16 decembrie 2002 a admis acțiunea, a

anulat dispoziția primăriei nr. 170/2002 și a constatat un drept la despăgubiri

în sumă de 134.200.000 lei pentru imobilul, casă demolat.

În

motivarea deciziei, se constată că reclamantul a dovedit calitatea de succesor

a fostei proprietare I.C., că această calitate a fost recunoscută și de

primărie, care a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 727 mp,

a pârâtului și magaziei existente pe teren.

A

respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de D.G.F.P. Olt,

cu motivarea că reprezentantul statului este Ministerul Finanțelor Publice,

potrivit art. 37 din Legea nr. 10/2001 care stipulează că după centralizarea

notificărilor și a ofertelor de acordare a despăgubirilor bănești, prefecturile

transmit centralizatoarele Ministerului Finanțelor Publice.

Curtea

de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 90 din 25 aprilie 2003, a admis

apelurile declarate de reclamant și pârâta Primăria comunei Morunglav județul

Olt, a admis acțiunea, a constatat valoarea actuală a imobilului demolat ca

fiind de 134.200.000 lei, față de care se vor calcula despăgubirile; primăria a

fost obligată să plătească reclamantului 12.000.000 lei reprezentând cheltuieli

de judecată efectuate la fond și în apel.

S-a

apreciat că instanța a stabilit corect valoarea imobilului, dar potrivit art. 31,

art. 36 și art. 40 din Legea nr. 10/2001, aceasta nu reprezintă valoarea

despăgubirilor, ci suma față de care se vor stabili despăgubirile potrivit

procedurii instituite de lege.

Au

fost admise și criticile reclamantului, potrivit cărora în mod greșit nu i s-au

acordat toate cheltuielile de judecată dovedite, potrivit art. 274 C. proc.

civ.

D.G.F.P.

Olt, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs

împotriva deciziei civile nr. 90/2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

În

esență, recurentul susține că deși în practicaua deciziei se consemnează că

Ministerul Finanțelor Publice a declarat apel, în considerente nu sunt

analizate criticile formulate, deși în dispozitiv se prevede admiterea

apelului.

Mai

mult, se admit și apelurile reclamantului, dar și al primăriei, situație

contradictorie, care face imposibilă executarea, atâta vreme cât primăria

solicită respingerea cererii de despăgubiri, iar instanța a admis acțiunea.

Recursul

este fondat, pentru considerentele ce vor urma:

După

verificarea dosarului de apel, se constată că la fila 7 a acestuia se află

cererea de apel a D.G.F.P. Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor

Publice, iar la fila 22 verso este scrisă minuta deciziei. Din conținutul

minutei, rezultă că instanța „admite apelurile” fără a preciza câte anume sau

cine le-a declarat, astfel încât instanța de control judiciar nu poate aprecia

ce anume a admis instanța de apel. Din restul dispozițiilor minutei, se deduce

că au fost admise două apeluri, unul al reclamantului, pentru că se admite

acțiunea și cererea de cheltuieli de judecată și cel de al doilea al primăriei

pentru că se constată valoarea actuală a imobilului demolat.

Curtea

de Apel Craiova în practicaua deciziei, menționează că și D.G.F.P. a declarat

apel, dar se confirmă deducția precedentă că, la întocmirea minutei nu s-a avut

în vedere această cerere, care în considerente nu este analizată, iar în

alineatul ultim al filei 3 a deciziei se menționează „va admite ambele

apeluri”.

De

asemenea, se poate observa că instanța de fond a admis acțiunea și reclamantul

a declarat apel numai în ceea ce privește neacordarea în totalitate a

cheltuielilor de judecată. Cu toate acestea, instanța de apel „admite acțiunea”

dând reclamantului ceea ce nu ceruse.

Soluția

de „admitere a acțiunii” în apel, nu se impunea nici față de cererea de apel a

primăriei, deoarece aceasta tocmai critica prima instanță pentru că trebuia să

mențină dispoziția de respingere a cererii de despăgubiri deoarece reclamantul

nu a făcut dovada că imobilul demolat a fost proprietatea I.C.

După

cum este de observat, decizia criticată este lovită de nulitățile prevăzute de

art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312

din același cod urmează a se admite recursul D.G.F.P. Olt în numele și pentru

Ministerul Finanțelor Publice, a casa decizia civilă nr. 90 din 25 aprilie 2003

a Curții de Apel Craiova, cu trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță.

Împotriva

aceleași decizii a declarat recurs Primăria comunei Morunglav județul Olt, aceasta

criticând instanța de apel pentru că a acordat cu ușurință despăgubiri, deși

reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului și nici a faptului

că ar fi unicul moștenitor, al fostei proprietare, succesiunea nefiind

dezbătută până în prezent.

O

altă critică se referă la neprezentarea de către instanță, în ce constau

măsurile reparatorii și obligarea fără nici un temei la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 12.000.000 lei (acțiunea fiind scutită de taxa judiciară de

timbru).

Toate

criticile sunt fondate, mai puțin cea referitoare la nedovedirea de către

reclamant a calității de unic moștenitor al I.C. Această calitate a fost deja

recunoscută de primărie atunci când a dispus restituirea către reclamant, în

natură, a suprafeței de teren de 727 mp, a pătulului și a magaziei.

Este fondată critica adusă instanței de apel, care nu

a precizat dacă măsurile reparatorii prin echivalent stabilite, sunt bănești

sau în altă formă prevăzută de lege.

De asemenea, la dosar nu se află dovada plății

onorariului de expert, pentru raportul întocmit în fața instanței de fond.

De aceea, va fi admis și recursul primăriei împotriva

deciziei civile nr. 90/200, a Curții de Apel Craiova, se va casa decizia cu

trimitere spre rejudecare aceleași instanțe, care se va conforma îndrumării de

a analiza cererea de apel a D.G.F.P. Olt și va face precizările cu privire la

eventualele măsurii reparatorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de pârâții Primăria Comunei Morunglav și D.G.F.P. Olt în

nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 90

din 25 aprilie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Casează

decizia și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie

2005.