ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6939/2004

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 402 din 27 mai 2003,

Tribunalul Olt a admis contestația formulată de B.C. în contradictoriu cu

Primăria Schitu și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a anulat

dispoziția nr. 257 din 19 iulie 2002, constatând că petentul are dreptul la

despăgubiri în echivalent bănesc în sumă de 345.674.790 lei, cu respectarea

dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 10/2001 și H.G. 498/2003.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin

cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea dispoziției

nr. 257 din 19 iulie 2002 prin care s-a respins cererea privind restituirea în

natură a imobilului compus din clădire cu 4 camere și anexe gospodărești, cu

motivarea că nu mai există în natură și s-au propus măsuri reparatorii prin

echivalent.

La data de 24 octombrie 2002, reclamantul și-a

precizat cererea arătând că dispoziția pârâtei este nelegală și pentru faptul

că nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind restituirea terenului în

suprafață de 11. 250 mp, aferent construcțiilor.

Din probele administrate în cauză a rezultat că tatăl

reclamantului a deținut pe raza comunei Schitu imobilele care au fost preluate

și demolate, motiv pentru care este îndreptățit la despăgubiri civile prin

echivalent în cuantum de 345.674.790 lei, conform art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001.

Împotriva hotărârii a declarat apel pârâta Primăria

Schitu.

Prin decizia civilă nr. 310 din 31 octombrie 2003,

Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat reținând că intimatul și-a demonstrat

dreptul de proprietate asupra imobilului iar valoarea despăgubirilor a fost

stabilită corect de expert, părțile neformulând obiecțiuni.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs

pârâta D.G.F.P. Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.,

recurenta a arătat că prin hotărârea atacată nu s-a soluționat și apelul

declarat în termen legal și motivat de către D.G.F.P. Olt, în nume propriu și

pentru Ministerul Finanțelor Publice.

Recursul este fondat.

Astfel, analizând actele și lucrările dosarului, se

constată că la filele 14 - 16 din dosarul Curții de Apel Craiova se află apelul

declarat de D.G.F.P. Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor

Publice precum și plicul purtând ștampila poștei.

Rezoluția existentă atestă faptul că apelul a fost înregistrat

la Tribunalul Olt la data de 10 septembrie 2003 sub nr. 5910.

Prin decizia atacată, așa cum s-a arătat, curtea de

apel a avut în vedere și a analizat doar apelul declarat de Primăria Schitu,

fără a se pronunța cu privire la apelul declarat de Direcția Generală, atașat

la dosarul cauzei.

Or, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (6) C.

proc. civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse

judecății iar potrivit dispozițiilor art. 295 din același cod, instanța de apel

este datoare să verifice stabilirea situației de fapt și aplicarea legii, în

limitele cererii de apel.

Ignorând apelul declarat de recurenta - pârâtă,

Curtea de Apel Craiova a încălcat textele de lege de mai sus pronunțând,

astfel, o hotărâre în parte nelegală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata

că, în cauză, criticile formulate permit incidența dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, va casa în parte decizia

atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru a se pronunța asupra

apelului declarat de D.G.F.P. Olt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Olt, în nume

propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 310

din 31 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, pe care o casează în parte.

Trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea cererii de

apel formulată de D.G.F.P. Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor

Publice.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2004.