ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 219/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei rezultă următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr. 3330/2003,

M.N. a contestat în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001, dispoziția nr. 11

din 18 februarie 2003 emisă de Primăria Cîrlogeni, prin care i s-a respins

cererea de restituire în natură a imobilului și acordarea măsurilor reparatorii

prin echivalent bănesc.

Prin sentința nr. 461 din 25 iunie

2003, Tribunalul Olt a admis contestația petentului M.N. împotriva dispoziției

nr. 11 din 18 februarie 2003 emisă de Primăria Cîrlogeni, județul Olt, pe care

a anulat-o, stabilind dreptul contestatorului la măsuri reparatorii prin

echivalent bănesc acordate în condițiile H.G. nr. 498 din 14 mai 2003.

În considerentele deciziei, instanța

a reținut că petentul a fost proprietarul unei case din cărămidă în suprafață

de 96 mp a unui pătul din lemn acoperit cu tablă, un fânar din cărămidă pentru

grajd de animale și o magazie din lemn, bunuri preluate de stat în baza

procesului verbal din 8 octombrie 1952, motivat de faptul că au fost părăsite

fiind aplicabile prevederile Decretului nr. 111/1952.

Instanța constatând că în cauză sunt

îndeplinite prevederile art. 3 lit. a), art. 2 lit. d) teza a II-a, din Legea

nr. 10/2001, petentul făcând dovada calității de proprietar al bunurilor

revendicate și preluării abuzive a acestora, a admis contestația și a anulat

dispoziția nr. 11 din 18 februarie 2003 a Primăriei Cîrlogeni.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

nr. 495 din 19 decembrie 2003, a respins ca nefondat recursul declarat de D.G.F.P.

Olt, în nume propriu și pentru Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, pentru aceleași considerente reținute de instanța de fond. În plus, a

avut în vedere că în cauză neputându-se proceda la restituirea în natură a

imobilului care nu mai există în materialitatea sa, acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent bănesc se înscrie în prevederile legale și a

normelor de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003.

Împotriva deciziei Curții de Apel

Craiova, a declarat recurs D.G.F.P. Olt, invocând nulitățile prevăzute de art. 304

pct. 7 C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că

instanțele nu au analizat și nu au motivat în speță, îndeplinirea condițiilor

imperative impuse de lege prin raportare la actele existente în dosar și nu a

stabilit cuantumul despăgubirilor bănești pe calea unei expertize.

Recursul a fost suspendat în ședința

publică din 4 octombrie 2006, deoarece contestatorul M.N. decedase la data de

13 decembrie 2004 și era necesară introducerea în cauză a moștenitorilor

acestuia.

La data de 18 martie 2009, cauza a

fost repusă pe rol din oficiu în vederea discutării perimării, iar în ședința

din 17 iunie 2009, în cauză a intervenit M.N.B., singurul moștenitor al

defunctului intimat M.N., depunând în susținerea cererii sale copia

certificatului de moștenitor din 2 iunie 2005.

Potrivit art. 248 C. proc. civ.,

orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept chiar împotriva

incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an. Partea nu

se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din

oficiu.

Termenul perimării nu curge cât

timp, fără vina părții, cererea nu a ajuns încă la instanța competentă să o

judece sau nu se poate fixa termen de judecată.

În speță, recurenta D.G.F.P. Olt nu

a stăruit în soluționarea recursului aproape 1 an și jumătate de la suspendare,

deși era în măsură să o facă, deoarece certificatul de moștenitor al

defunctului M.N. era emis încă din data de 2 iunie 2005, iar M.N.B. singurul

moștenitor al defunctului care a intervenit în cauză nu era interesat în a

stărui în soluționarea recursului.

Întrucât în cauză sunt întrunite

cerințele prevăzute de art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata

perimat recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Olt

împotriva deciziei nr. 495 din 19 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat

de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Olt împotriva deciziei nr. 495

din 19 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2010.