ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6355/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Petenții M.N. și N.E. au solicitat

instanței desființarea dispoziției nr. 76 din 21 octombrie 2002 emisă de

Primăria Spineni, Olt prin care s-a respins notificarea de restituire în natură

a bunurilor preluate abuziv de stat sau în situația imposibilității restituirii

statului român să fie obligat la echivalent bănesc în raport de contravaloarea

bunurilor.

Tribunalul Olt, prin sentința civilă

nr. 505 din 12 septembrie 2003 pronunțată în dosarul nr. 961/2003 a admis

acțiunea formulată de petenți, a anulat dispoziția nr. 76 din 21 octombrie 2002

pe care a anulat-o obligând pârâtul, Statul Român prin Ministerul de Finanțe la

reparații în natură către petent în condițiile și cu respectarea dispozițiilor

art. 36-40 din Legea nr. 10/2001 și a Normelor Metodologice nr. 498/2003,

respectiv o casă de locuit cu 3 camere, un teren de 2,60 ha, un grajd cu o

cameră și fânar, pătul, un grajd pentru vite, imobile situate în comuna

Spineni, sat Alunișu, Județul Olt.

Instanța a respins cererea formulată

de pârât în contradictoriu cu Primăria Spineni și SC A. Spineni Olt ca

nefondată.

Pentru a pronunța această sentință

instanța a avut în vedere că petenții au respectat dispozițiile Legii nr. 10/2001

cu privire la procedura de notificare efectuată către Primărie, dovedind și

calitatea lor de succesibili ai autorului lor comun pentru bunurile existente

în proprietatea acestuia prin certificatul de calitate nr. 51 din 5 martie

1998, fiind repuși în termen conform art. 4 alin. (3) din Legea 10/2001.

Instanța a mai reținut că petiționarii au dovedit și preluarea abuzivă de către

stat a bunurilor aparținând autorului, considerând că sunt îndeplinite

condițiile legale în vederea admiterii acțiunii.

Împotriva acestei sentințe petenții

au formulat apel criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a

susținut că bunurile solicitate prin acțiune au fost preluate inițial de IAS

Sâmburești și SC A. Spineni, la dosar existând procese verbale cu privire la

confiscarea acestora încheiate de fostele organe de securitate, executorul

judecătoresc și președintele fostului Sfat Popular a localității Alunișu,

precum și două procese verbale de predare-primire intervenite între IAS

Sâmburești și SMA Alunișu în anul 1971.

Apelanții au precizat că aceste bunuri

nu mai există în materialitatea lor și prin expertiza efectuată în cauză au

fost evaluate în raport de prețurile actuale, așa încât în mod greșit instanța

de fond a obligat statul român la restituirea în natură și nu la despăgubiri

bănești conform expertizei efectuate în cauză.

Prin decizia civilă nr. 76

pronunțată în ședința publică de la 30 ianuarie 2004 Curtea de Apel Craiova a

respins ca nefondat apelul, considerând că în cauză a fost comisă o eroare

materială.

Împotriva deciziei au declarat recurs

recurenții M.N. și N.E. criticând-o pentru nelegalitate deoarece există

contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii, iar instanța s-a

pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.

Astfel, deși în considerentele

hotărârii instanța a reținut că în raport de actele depuse la dosar acțiunea

este admisibilă, urmând ca statul român prin Ministerul Finanțelor să fie

obligat la despăgubiri prin echivalent bănesc, în dispozitivul hotărârii obligă

statul român prin Ministerul Finanțelor Publice la despăgubiri în natură.

Recursul este fondat.

Recurenții prin acțiunea formulată

au solicitat despăgubiri în temeiul Legii 10/2001 și nu restituirea în natură a

imobilului, instanța acordând ceea ce nu s-a cerut, subzistând cazul prevăzut

de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Tribunalul, în considerentele

hotărârii pronunțate a reținut că, petenții au făcut dovada calității de

succesibili autorilor comuni pentru bunurile existente în proprietatea

acestora, prin certificatul de calitate nr. 51 din 5 martie 1998, fiind repuși

în termen în condițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, s-a reținut că petenții

au făcut dovada preluării abuzive de către stat a bunurilor prin hotărârile

judecătorești depuse în cauză existând și proba certă că bunurile nu mai există

în materialitatea lor și nu mai pot fi identificate, situație expusă de

Primăria Spineni prin adresa nr. 77 din 28 ianuarie 2003, instanța

concluzionând că, în cauză, se impune a fi obligat pârâtul la despăgubiri prin

echivalent bănesc.

Între considerente și dispozitiv

există o evidentă contrarietate.

Soluția din dispozitivul hotărârii,

trebuie să-și găsească temeiul în motivare, în considerentele hotărârii.

Considerentele trebuie să corespundă dispozitivului astfel cum a fost întocmit

în momentul pronunțării.

Susținerea instanței de apel în

sensul că în cauză este vorba de o eroare materială este greșită.

Pe calea prevăzută de lege pentru

îndreptarea unor erori materiale strecurate în hotărârea instanței nu se poate

modifica soluția dată procesului.

Instanța obligând pârâtul la

restituirea în natură și nu la despăgubiri prin echivalent bănesc (în sensul

reținut prin considerente) a determina existența unei contrarietăți între

dispozitiv și considerente, dispozitivul cuprinzând o altă concluzie decât

aceea pe care considerentele o impuneau și în atare condiții hotărârea dată

este nemotivată, instanța neputând reveni cu ocazia redactării hotărârii asupra

celor statornicite prin dispozitiv.

Toate aceste considerente atrag

concluzia că recursul declarat este fondat, urmând a fi admis în temeiul art. 313

C. proc. civ., a casa și trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții M.N. și N.E. împotriva deciziei nr. 76 din 30 ianuarie 2004 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza

pentru rejudecarea apelului aceleași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 septembrie

2005.