- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 15 iunie 2006
- Stat pârât
- UKR
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
Nedbayev împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
CAUZA CU PREZENTA SECȚIUNE A NEDBAYEV v. UKRAINE (Declarația nr. 18485/04) HOTĂRÂREA STASBOURG FINAL 15/09/2006 15 iunie 2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Nedbayev v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca o cameră compusă din: Președintele Lorenzen Dna Botoucharova Jungwiert Butkevych Dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Dna Jaeger, judecători și dna Westerdiek Grefierul Secțiunii, având deliberat în privat la 22 mai 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 18485/04) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Dmitriy Fomich Nedbayev („reclamantul”), la 5 mai 2004. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Lutkovska.
La 24 martie 2005 Curtea a hotărât să comunice cererea către Guvern. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. La 1 aprilie 2006, acest caz a fost atribuit celei de-a cincea secțiunea nou constituite (art. 25 § 5 și art. 52 § 1). Reclamantul s-a născut în 1949 și locuiește în orașul Krasnoarmiysk, regiunea Donetsk. În 1997 reclamantul a inaugurat o procedură în Curtea de Oraș Dimitrivsk împotriva Departamentului de Construcție a Minelor din Compania Conjunctă de Stat Vuglebud, în căutarea recuperării achizițiilor salariale și a compensației. Prin decizia din 20 iunie 1997, instanța a acordat reclamantului UAH 8.317.13 [1] La 23 martie 2004, Serviciul Bailiffs a informat reclamantului că hotărârea în favoarea sa nu a fost executată datorită numărului substanțial de proceduri de executare împotriva debitorului și a lipsei de fonduri a debitorului.
În anii 1997-1999, reclamantul a fost plătit UAH 4.868.29 [2] în tranșe. În iunie 2004, el a fost plătit UAH 2.725.29 [3] Pe 22 August 2005 reclamantul a fost plătit suma rămasă (UAH 723,55 [4] ) din datoria hotărârii. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 10. Legislația internă relevantă este rezumat în hotărârea Romașov c. Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004). Curtea constată că, după comunicarea cauzei către guvernul contestat, reclamantul a introdus o nouă plângere în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la faptele prezentului caz. 12. În opinia Curții, noua plângere nu este o elaborare a plângerii inițiale ale reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenția, depusă la Curte aproximativ un an și jumătate mai devreme, pe care părțile le-au comentat.
Prin urmare, Curtea consideră că nu este adecvat acum să ia aceste chestiuni separat (a se vedea Skubenko c. Ucraina (dec.), nr. 41152/98, 6 aprilie 2004). II. ADMISSIBILITATE 13. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului Convenția privind nerespectarea hotărârii Curții municipale Dimitrivsk din 20 iunie 1997 în timp util. art. 1 din convenție prevede, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege… ” 14. Guvernul a formulat o obiecții cu privire la epuizarea recourslor interne similare celor pe care Curtea le-a respins deja în cazul Romashov v. Ucraina (a se vedea Romashov) Curtea consideră că prezenta obiecție trebuie respinsă din aceleași motive.
15. Curtea consideră că cererea ridică chestiuni serioase de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a meritelor. În observațiile lor, Guvernul a prezentat argumente similare cu cele din cazul Romashov v. Ucraina , susținând că nu a existat nicio încălcare a articolului 1 din Convenție (a se vedea Romashov , citat mai sus § 37). 17. Reclamantul nu a fost de acord. 18. Curtea constată că hotărârea Curții de Oraș Dimitrivsk din 20 iunie 1997 a rămas neexecut timp de mai mult de opt ani, din care perioada de șapte ani și nouă luni se încadrează în competența Curții ratione temporis 19. Curtea reamintește că a constatat frecvent încălcări ale articolului 1 din Convenție în cazurile care pun la dispoziția prezentei cereri probleme similare (a se vedea, de exemplu, Romașov, citat mai sus, §§ 42-46).
20. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz, în consecință a avut loc o încălcare a articolului 1 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 21. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” În ceea ce privește prejudiciu material legate de pierderea valorii datoriei de judecată, această afirmație nu a fost bazată pe un calcul detaliat.
El a afirmat în continuare că UAH 5000 [6] în ceea ce privește prejudiciile morale. 23. Guvernul a susținut că afirmațiile reclamantului nu au fost justificate și a susținut că constatarea unei încălcări ar constitui suficientă satisfacție. 24. Curtea nu dispune de nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi susținut prejudiciu moral și să-i acorde suma reclamată în ceea ce privește prejudiciile morale (806) EUR. Costuri și cheltuieli 25. Reclamantul nu a depus nici o cerere în temeiul acestui capitol. Prin urmare, Curtea nu promite nicio atribuire.Data implicită 26. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
că a existat o încălcare a articolului 1 din convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din convenție, EUR 806 (opt sute șase euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție.
Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 15 iunie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președintele grefierului [1] aproximativ 1.341 euro. [2] În jur de 785 EUR. [3] În jur de 439. EUR [4] în jur de 117. EUR [5] în jur de 3.298. EUR [6] în jur de 806.
FIFTH SECTION
CASE OF NEDBAYEV v. UKRAINE (Application no. 18485/04) JUDGMENT STRASBOURG FINAL 15/09/2006 15 June 2006 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Nedbayev v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Chamber composed of: Mr P. Lorenzen , President , Mrs S. Botoucharova , Mr K. Jungwiert , Mr V. Butkevych , Mrs M. Tsatsa-Nikolovska , Mr R. Maruste , Mrs R. Jaeger, judges , and Mrs C. Westerdiek , Section Registrar , Having deliberated in private on 22 May 2006, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 18485/04) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Ukrainian national, Mr Dmitriy Fomich Nedbayev (“the applicant”), on 5 May 2004.
The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs V. Lutkovska.
On 24 March 2005 the Court decided to communicate the application to the Government. Under the provisions of Article 29 § 3 of the Convention, it decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility.
On 1 April 2006 this case was assigned to the newly constituted Fifth Section (Rule 25 § 5 and Rule 52 § 1). THE FACTS I.
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
5. The applicant was born in 1949 and lives in the town of Krasnoarmiysk, the Donetsk region.
In 1997 the applicant instituted proceedings in the Dimitrivsk Town Court against the Mine Construction Department of the Vuglebud State Joint Stock Company, seeking recovery of salary arrears and compensation. By decision of 20 June 1997, the court awarded the applicant UAH 8,317.13 [1] in salary arrears and other payments.
On 23 March 2004 the Bailiffs’ Service informed the applicant that the judgment in his favour had not been executed due to the substantial number of enforcement proceedings against the debtor and the debtor’s lack of funds.
In the years of 1997 – 1999 the applicant was paid UAH 4,868.29 [2] in instalments. In June 2004 he was paid UAH 2,725.29 [3] .
On 22 August 2005 the applicant was paid the remaining amount (UAH 723.55 [4] ) of the judgment debt. II.
RELEVANT DOMESTIC LAW
10. The relevant domestic law is summarised in the judgment of Romashov v. Ukraine (no. 67534/01, §§ 16-18, 27 July 2004). THE LAW I.
SCOPE OF THE CASE
11. The Court notes that, after the communication of the case to the respondent Government, the applicant introduced a new complaint under Article 1 of Protocol No. 1 with regard to the facts of the present case.
In the Court’s view, the new complaint is not an elaboration of the applicant’s original complaint under Article 6 of the Convention, lodged with the Court approximately one year and a half earlier, on which the parties have commented. The Court considers, therefore, that it is not appropriate now to take these matters up separately (see Skubenko v. Ukraine (dec.), no. 41152/98, 6 April 2004). II. ADMISSIBILITY
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the State authorities’ failure to enforce the judgment of the Dimitrivsk Town Court of 20 June 1997 in due time. Article 6 § 1 of the Convention provides, insofar as relevant, as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal established by law… ”
The Government raised objection regarding exhaustion of domestic remedies similar to one which the Court has already dismissed in the case of Romashov v. Ukraine (see Romashov , cited above, §§ 30-33). The Court considers that the present objection must be rejected for the same reasons.
The Court considers that the application raises serious issues of fact and law under the Convention, the determination of which requires an examination of the merits. It finds no ground for declaring it inadmissible. III. MERITS
In their observations, the Government put forward arguments similar to those in the case of Romashov v. Ukraine , contending that there had been no violation of Article 6 § 1 of the Convention (see Romashov , cited above, § 37).
The applicant disagreed.
The Court notes that the judgment of the Dimitrivsk Town Court of 20 June 1997 remained unenforced for more than eight years, out of which the period of seven years and nine months falls within the Court’s competence ratione temporis .
The Court recalls that it has frequently found violations of Article 6 § 1 of the Convention in cases raising similar issues to the present application (see, for example, Romashov , cited above, §§ 42-46).
Having examined all the material submitted to it, the Court considers that the Government have not put forward any fact or convincing argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case. There has, accordingly, been a violation of Article 6 § 1 of the Convention. IV.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
21. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage
The applicant claimed UAH 20,460.14 [5] in respect of pecuniary damage relating to the loss of value of the judgment debt. This claim was not based on a detailed calculation. He further claimed UAH 5,000 [6] in respect of non-pecuniary damage.
The Government maintained that the applicant’s claims were unsubstantiated and submitted that the finding of a violation would constitute sufficient just satisfaction.
The Court does not discern any causal link between the violation found and the pecuniary damage alleged; it therefore rejects this claim. However, the Court considers that the applicant must have sustained non ‑ pecuniary damage, and awards him the sum claimed in respect of non ‑ pecuniary damage (EUR 806). B. Costs and expenses
The applicant did not submit any claim under this head. The Court therefore makes no award. C. Default interest
The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Declares the application admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 3. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final according to Article 44 § 2 of the Convention, EUR 806 (eight hundred and six euros) in respect of non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 4. Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.
Done in English, and notified in writing on 15 June 2006, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President [1] . Around 1,341 euros. [2] . Around EUR 785. [3] . Around EUR 439. [4] . Around EUR 117. [5] . Around EUR 3,298. [6] . Around EUR 806.