CASE OF FYODOROV v. UKRAINE

CAUZUL CU FIODOROV / UKRAINE (Depunerea nr. 43121/04) CAUZUL DE JUSTĂ STASBOURG 9 noiembrie 2006 FINAL 09/02/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Fyodorov / Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședință ca o cameră compusă din: Lorenzen Președintele dna Botoucharova Butkevych dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Borrego Borrego dna Jaeger, judecători și dna Westerdiek Grefierul Secțiunii, având deliberat în privat la 16 octombrie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 43121/04) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Anatoliy Dmitriyevich Fyodorov („reclamantul”) la 2 martie 2004. Reclamantul a fost reprezentat de dl. Vladislav Nikolaeyevich Bychkovskiy, care locuiește în Miusinsk, Ucraina. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dna V. Lutkovska și dl Y. Zaytsev. La 5 decembrie 2005, Curtea a hotărât să comunice cererea Guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. La 1 aprilie 2006, acest caz a fost atribuit secțiunii a cincea (art. 25 § 5 și art. 52 § 1). Reclamantul, dl Anatoliy Dmitriyevich Fyodorov, este un național ucrainean, care locuiește în orașul Krasniy Lutch, regiunea Lugansk. La 28 mai 2003, Tribunalul orașului Krasniy Lutch a ordonat întreprinderii de stat „DA” să plătească reclamantului UAH 1.124.27 [1] în achiziții salariale (Реоние) La 11 august 2003 Serviciul orașului Krasniy Lutch Bailiffs La 27 decembrie 2005, hotărârea în favoarea reclamantului a fost pusă în aplicare în întregime. Legea internă relevantă este rezumat în hotărârea lui Sokur Ucraina (n. 29439/02, § 17-22, 26 aprilie 2005). HOTĂRÂREA 10. Reclamantul s-a plâns cu privire la durata neexecuției hotărârii în favoarea sa. El a invocat art. 6 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1. Aceste articole prevăd, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general ....” ADMISSIBILITATE 11. Guvernul a formulat obiecții cu privire la statutul de victimă al reclamantului similar celor pe care Curtea le-a deja respins în cazul Romașov c. Ucraina (n. 67534/01, §§ 28-32, 27 iulie 2004). Curtea consideră că prezenta obiecție trebuie respinsă din aceleași motive. 12. Curtea concluzionează că plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Convenția cu privire la întârzierea în aplicarea hotărârii Curții orașului Krasniy Lutch nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. De asemenea, constată că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Din aceleași motive, plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 nu poate fi declarat inadmisibil. II. MERITS 13. Guvernul a susținut că durata procedurii de executare nu este excesivă și a fost cauzată de situația financiară critică a societății debitoare. Guvernul a susținut că Serviciul Bailiffs a efectuat toate acțiunile necesare și nu poate fi responsabil pentru întârziere. 14. Reclamantul nu este de acord. 15. Curtea reamintește că hotărârea în favoarea reclamantului a rămas neexecutată timp de doi ani și șapte luni. 16. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale articolului 1 din Convenția și a articolului din Protocolul nr. 1 în cazuri precum prezenta cerere (a se vedea, Sokur v. Ucraina , citată mai sus §§ 30-37; Shmalko Ucraina , nr. 60750/00, §§ 55-57, 20 iulie 2004). 17. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. 18. Prin urmare, a fost încălcarea articolului 1 din Convenție și a articolului din Protocolul nr. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 19. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 20. Reclamantul a solicitat UAH 300 [2] În ceea ce privește prejudiciu material și 3000 de UAH [3] în ceea ce privește prejudiciile morale. 21. Guvernul nu s-a opus sumelor reclamate în ceea ce privește prejudiciu material și moral. 22. Având în vedere observațiile părților și hotărând în mod echitabil, Curtea atribuie reclamantului sumele solicitate. Costuri și cheltuieli 23. Reclamantul nu a prezentat nici o cerere în temeiul acestui șef în termenul stabilit; prin urmare, Curtea nu promite nicio atribuire în acest sens. Dobânzile implicite 24. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 50 EUR (cincăzeci de euro) în ceea ce privește prejudiciu material și 500 EUR (cincă sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale; (b) că suma de mai sus se transformă în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (c) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 9 noiembrie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Claudia Westerdiek Peer Președintele grefierului Lorenzen [1] În momentul material, aproximativ 189. [2] aproximativ 50 EUR [3] aproximativ 500 EUR

FIFTH SECTION

CASE OF

FYODOROV v. UKRAINE

(Application no. 43121/04)

JUDGMENT

STRASBOURG

9 November 2006

FINAL

09/02/2007

This judgment will become final in the circumstances set out in Article

44 §

2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Fyodorov v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

P.

Lorenzen

,

President

,

Mrs

S.

Botoucharova

,

Mr

V.

Butkevych

,

Mrs

M.

Tsatsa-Nikolovska

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

J.

Borrego Borrego

,

Mrs

R.

Jaeger,

judges

,

and Mrs

C.

Westerdiek

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 16 October 2006,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 43121/04) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Ukrainian national, Mr Anatoliy Dmitriyevich Fyodorov (“the applicant”) on 2 March 2004.

2.

The applicant was represented by Mr

Vladislav Nikolaeyevich Bychkovskiy, who lives in Miusinsk, Ukraine. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agents, Mrs V. Lutkovska and Mr Y. Zaytsev.

3.

On 5 December 2005 the Court decided to communicate the application to the Government. Under the provisions of Article 29 § 3 of the Convention, it decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility.

4.

On 1 April 2006 this case was assigned to the newly constituted Fifth Section (Rule 25 § 5 and Rule 52 § 1).

THE FACTS

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

The applicant, Mr Anatoliy Dmitriyevich Fyodorov, is a Ukrainian national, who lives in the town of Krasniy Lutch, the Lugansk Region.

6.

On 28 May 2003 the Krasniy Lutch Town Court ordered the State Enterprise “DA” to pay the applicant UAH

1,124.27

[1]

in salary arrears

(Решение Краснолучанского суда Луганской области)

.

7.

On 11 August 2003 the Krasniy Lutch Town Bailiffs' Service

(Відділ Державної виконавчої служби Краснолуцького міського управління юстиції)

instituted enforcement proceedings. By letter of 25

September 2003, it informed the applicant that the judgment could not be enforced due to the debtor's lack of funds.

8.

On 27 December 2005 the judgment in the applicant's favour was enforced in full.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

9.

The relevant domestic law is summarised in the judgment of

Sokur

v.

Ukraine

(no. 29439/02, §

17-22, 26 April 2005).

THE LAW

10.

The applicant complained about the length of the non-enforcement of the judgment in his favour. He invoked Article 6

§

1 of the Convention and Article

1 of Protocol

No.

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal established by law. ...”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest ....”

I.

ADMISSIBILITY

11.

The Government raised objections regarding the applicant's victim status similar to those which the Court has already dismissed in the case of

Romashov v.

Ukraine

(no. 67534/01, §§ 28-32, 27 July 2004). The Court considers that the present objections must be rejected for the same reasons.

12.

The Court concludes that the applicant's complaint under Article

6

§

1 of the Convention about the delay in the enforcement of the judgment of the Krasniy Lutch Town Court is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible. For the same reasons, the applicant's complaint under Article

1 of Protocol

No.

1 cannot be declared inadmissible.

II.

MERITS

13.

The Government maintained that the length of the enforcement proceedings was not excessive and had been caused by the critical financial situation of the debtor company. The Government contended that the Bailiffs' Service performed all necessary actions and cannot be blamed for the delay.

14.

The applicant disagreed.

15.

The Court notes that the judgment in the applicant's favour remained unenforced for two years and seven months.

16.

The Court recalls that it has already found violations of Article

6

§

1 of the Convention and Article

1

of Protocol

No.

1 in cases like the present application (see,

Sokur v. Ukraine

, cited above, §§ 30-37;

Shmalko

v.

Ukraine

, no. 60750/00, §§ 55-57, 20 July 2004).

17.

Having examined all the materials submitted to it, the Court considers that the Government have not put forward any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case.

18.

There has, accordingly, been a violation of Article

6

§

1 of the Convention and of Article

1

of Protocol

No.

1.

III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

19.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

20.

The applicant claimed UAH 300

[2]

in respect of pecuniary damage and UAH 3,000

[3]

in respect of non-pecuniary damage.

21.

The Government did not object to the amounts claimed in respect of pecuniary and non-pecuniary damage.

22.

Given the submissions of the parties and deciding on an equitable basis, the Court awards the applicant the amounts claimed.

B.

Costs and expenses

23.

The applicant did not submit any claim under this head within the set time-limit; the Court therefore makes no award in this respect.

C.

Default interest

24.

The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Declares

the application admissible;

2.

Holds

that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention;

3.

Holds

that there has been a violation of Article 1 of Protocol No.1 of the Convention;

4.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article

44

§

2 of the Convention, EUR 50 (fifty euros) in respect of pecuniary damage and EUR 500 (five hundred euros) in respect of non-pecuniary damage;

(b)

that the above amount shall be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable;

(c)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 9 November 2006, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Claudia

Westerdiek

Peer

Lorenzen

Registrar

President

[1]

At the material time around EUR

189.

[2]

Around EUR 50

[3]

Around EUR 500