- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 1 iunie 2006
- Stat pârât
- UKR
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Restul cererii — inadmisibil
- Prejudiciu moral — sumă acordată
Kryachkov împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
CAUZUL CU PRIVIND SECȚIUNEA DE KRYACHKOV v. UKRAINE (Depunerea nr. 7497/02) HOTĂRÂREA STASBOURG 1 iunie 2006 FINAL 01/09/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Kryachkov v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca o Cameră compusă din: Președintele Lorenzen Dna Botoucharova Jungwiert Butkevych Dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Dna Jaeger, judecători și dna C. Westerdiek Grefierul Secțiunii, având deliberat în privat la 9 mai 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 7497/02) împotriva Ucrainei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Viktor Nikolayevich Kryachkov („reclamantul”), la 15 septembrie 2001. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Lutkovska.
La 2 iulie 2003, Curtea a hotărât să comunice cererea Guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. La 1 aprilie 2006, acest caz a fost atribuit secțiunii a cincea (art. 25 § 5 și art. 52 § 1). Reclamantul s-a născut în 1958 și locuiește în orașul Makyyvka, regiunea Donetsk. Reclamantul este un angajat al Companiei Conjuncte de Stat “Mine Zuyevska”. Prima sesiune de procedură În 2000 reclamantul a inaugurat o procedură în Tribunalul Orașului Khartsyzk împotriva angajatorului său care solicită recuperarea achizițiilor salariale și compensații. La 6 noiembrie 2000 Curtea a constatat pentru reclamant și a ordonat societății să-i plătească UAH 860.90 (aproximativ 142 euro – “EUR”).
Hotărârea nu a fost apelată și a devenit finală la 17 noiembrie 2000. La 6 decembrie 2000 Serviciul Local de Zhdanivskyi a instituit proceduri de aplicare. 10. Potrivit Guvernului, cu două tranșe din 16 și 18 septembrie. 2003, suma totală atribuită de hotărâre a fost transferată la contul bancar al reclamantului. Reclamantul nu a contestat acest fapt. A doua sesiune de procedură 11. În 2001 reclamantul a inaugurat o procedură în Tribunalul Orașului Khartsyzk împotriva angajatorului său care solicită recuperarea achizițiilor salariale și a sumelor mai mari de prestații de invaliditate, care se presupune că au fost calculate în mod incorect de către acuzat. 12. La 7 mai 2001, instanța a constatat în parte pentru reclamant.
Curtea a ordonat societății să plătească reclamantului UAH 975.94 (aproximativ 161 euro – „EUR”) în achiziții salariale și UAH 590 (aproximativ 98 euro – „EUR”) în compensare pentru prejudiciu moral, și a respins cererea reclamantului pentru sume mai mari de prestații de invaliditate. 13. Reclamantul nu a apelat în cassiunea împotriva acestei hotărâri, deoarece nu a avut încredere în autoritățile judiciare superioare. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 14. Legea internă relevantă este rezumat în hotărârea Romashov v. Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004). HOTĂRÂREA DE ADMISIBILITATE Plainte privind neaplicarea hotărârii din 6 noiembrie 2000 15. Reclamantul s-a plâns în fond, în temeiul articolului din Convenție, cu privire la nerespectarea hotărârii Tribunalului orașului Khartsyzk din 6 noiembrie 2000 în timp util.
art. 1 din Convenție prevede, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege… ” 16. Guvernul a formulat obiecții cu privire la statutul de victimă al reclamantului și epuizarea recourslor interne similare celor pe care Curtea le-a deja respins în cazul Romashov c. Ucraina (a se vedea Hotărârea Romashov, citată mai sus, §§ 23-33). Curtea consideră că prezenta obiecție trebuie respinsă din aceleași motive. 17. Curtea consideră că plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Convenție privind întârzierea în aplicare a hotărârii Curții orașului Khartsyzk din 6 noiembrie 2000 ridică probleme serioase de fapt și lege în temeiul Convenției, ale căror determinare necesită o examinare a fondului.
Acesta nu constată motive pentru declararea acestei părți din cerere inadmisibilă. Alte plângeri Audiere corectă 18. Reclamantul se plâng în continuare în substanță în temeiul articolului Convenția privind rezultatul celui de-al doilea set al procedurii în fața instanțelor interne, în calitate de Curtea Locală Khartsyzk, în hotărârea sa din 7 mai 2001, nu și-a acordat cererii pentru sume mai mari de prestații pentru handicap. 19. Curtea reiterează că reglementarea epuizării recoursurilor interne menționată la art. 35 alineatul (1) din Convenție obligă reclamanții să utilizeze în primul rând remediile care sunt în mod normal disponibile și suficiente în sistemul juridic intern pentru a le permite obținerea de remediere pentru încălcarea presupusă.
Curtea remarcă că reclamantul nu a recurs la Curtea Regională de Donetsk împotriva hotărârii din 7 mai 2001. Curtea reamintește că existența de îndoieli simple în ceea ce privește perspectivele de succes al unui anumit remediu, care nu este evident, nu este un motiv valabil pentru a nu epuiza căile de recurs interne (a se vedea Hotărârea Van Oosterwijck c. Belgia din 6 Noiembrie 1980, Serie A nr. 40, p. 18, § 37, și A.B. Țările de Jos , nr. 37328/97, 29 ianuarie 2002, § 72 . Reclamantul nu poate, în consecință, să fie considerat ca fiind epuizate toate căile de recurs interne disponibile în temeiul legislației ucrainene … Reclamantul s-a plâns în cele din urmă de încălcarea dreptului său la o familie, deoarece angajatorul său nu a respectat în mod constant obligația de a plăti reclamantului salariul său și alte beneficii.
Reclamantul invocă art. 1 din Convenție. 21. Curtea constată că această parte a cererii nu este justificată și, prin urmare, trebuie respinsă ca fiind evident nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. II. MERITS 22. În observațiile lor cu privire la fondul plângerii privind neexecuția hotărârii din 6 noiembrie 2000, Guvernul a susținut că nu a existat nicio încălcare a articolului 1 din Convenția (cum ar fi în cazul Romașovului , citat mai sus § 37). 23. Reclamantul nu a prezentat observații suplimentare la plângerea sa inițială. 24. Curtea remarcă că hotărârea Curții orașului Khartsyzk din 6 noiembrie 2000 a rămas neexecut timp de aproape trei ani. 25. Curtea reamintește că a constatat frecvent încălcări ale articolului 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu prezenta cerere (a se vedea, de exemplu, hotărârea Romașov, menționată mai sus, §§ 42-46).
26. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz, în consecință a avut loc o încălcare a articolului 1 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 27. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a susținut că a suferit unele prejudiciu material și moral din cauza lungii neexecuției hotărârii.
Cu toate acestea, el nu a putut să precizeze suma cererii sale și a lăsat chestiunea la discreția Curții. 29. Guvernul a susținut că reclamantul nu a prezentat reclamațiile sale juste de satisfacție în termenul stabilit de Curte. Guvernul a susținut că constatarea unei încălcări ar constitui suficientă satisfacție. 30. Curtea remarcă că reclamantul nu a prezentat reclamațiile sale de satisfacție, deoarece a fost invitat de către Curte, după primirea observațiilor guvernamentale. Cu toate acestea, reclamantul a confirmat afirmațiile pe care le-a formulat în momentul în care a depus prezenta cerere la Curtea. În consecință, Curtea, efectuarea evaluării sale pe o bază echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, acordă reclamantului 800 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale.
Costuri și cheltuieli 31. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL DECIZIE DECIZIE DECIZIE DE CURTE A CENTITULUI, în conformitate cu art. 1 din Convenția, cu privire la întârzierea executării hotărârii Curții orașului Khartsyzk din 6 noiembrie 2000 admisibile și restul cererii inadmisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenția, EUR 800 (opt sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 1 iunie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președintele grefierului
FIFTH SECTION
CASE OF KRYACHKOV v. UKRAINE (Application no. 7497/02) JUDGMENT STRASBOURG 1 June 2006 FINAL 01/09/2006 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Kryachkov v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Chamber composed of: Mr P. Lorenzen , President , Mrs S. Botoucharova , Mr K. Jungwiert , Mr V. Butkevych , Mrs M. Tsatsa-Nikolovska , Mr R. Maruste , Mrs R. Jaeger, judges , and Mrs C. Westerdiek , Section Registrar , Having deliberated in private on 9 May 2006, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 7497/02) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Ukrainian national, Mr Viktor Nikolayevich Kryachkov (“the applicant”), on 15 September 2001.
The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs V. Lutkovska.
On 2 July 2003 the Court decided to communicate the application to the Government. Under the provisions of Article 29 § 3 of the Convention, it decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility.
On 1 April 2006 this case was assigned to the newly constituted Fifth Section (Rule 25 § 5 and Rule 52 § 1). THE FACTS I.
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
5. The applicant was born in 1958 and lives in the town of Makyyvka, the Donetsk region.
The applicant is an employee of the State Joint Stock Company “Mine Zuyevska”. A. First set of proceedings
In 2000 the applicant instituted proceedings in the Khartsyzk Town Court against his employer seeking recovery of salary arrears and compensation.
On 6 November 2000 the court found for the applicant and ordered the company to pay him UAH 860.90 (around 142 euros – “EUR”). The judgment was not appealed against and became final on 17 November 2000.
On 6 December 2000 the Zhdanivskyi Local Bailiffs’ Service instituted enforcement proceedings.
According to the Government, by two instalments of 16 and 18 September 2003, the full amount awarded by the judgment was transferred to the applicant’s bank account. The applicant did not contest this fact. B. Second set of proceedings
In 2001 the applicant instituted proceedings in the Khartsyzk Town Court against his employer seeking recovery of salary arrears and higher sums of disability benefits, which had been allegedly incorrectly calculated by the defendant.
On 7 May 2001 the court found in part for the applicant. The court ordered the company to pay the applicant UAH 975.94 (around 161 euros – “EUR”) in salary arrears and UAH 590 (around 98 euros – “EUR”) in compensation for non-pecuniary damage, and rejected the applicant’s claim for higher sums of disability benefits.
The applicant did not appeal in cassation against this judgment, as he did not trust the higher judicial authorities. II.
RELEVANT DOMESTIC LAW
14. The relevant domestic law is summarised in the judgment of Romashov v. Ukraine (no. 67534/01, §§ 16-18, 27 July 2004). THE LAW I. ADMISSIBILITY A. Complaint about the non-enforcement of the judgment of 6 November 2000
The applicant complained in substance under Article 6 § 1 of the Convention about the State authorities’ failure to enforce the judgment of the Khartsyzk Town Court of 6 November 2000 in due time. Article 6 § 1 of the Convention provides, insofar as relevant, as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal established by law… ”
The Government raised objections regarding the applicant’s victim status and exhaustion of domestic remedies similar to those which the Court has already dismissed in the case of Romashov v. Ukraine (see the Romashov judgment, cited above, §§ 23-33). The Court considers that the present objections must be rejected for the same reasons.
The Court considers that the applicant’s complaint under Article 6 § 1 of the Convention about the delay in enforcement of the judgment of the Khartsyzk Town Court of 6 November 2000 raises serious issues of fact and law under the Convention, the determination of which requires an examination of the merits. It finds no ground for declaring this part of the application inadmissible. B. Other complaints 1. Fair hearing
The applicant further complained in substance under Article 6 § 1 of the Convention about the outcome of the second set of the proceedings before the domestic courts, as the Khartsyzk Local Court, in its judgment of 7 May 2001, had failed to grant his claim for higher sums of disability benefits.
The Court reiterates that the rule of exhaustion of domestic remedies referred to in Article 35 § 1 of the Convention obliges applicants to use first the remedies that are normally available and sufficient in the domestic legal system to enable them to obtain redress for the breaches alleged. The Court notes that the applicant did not appeal in cassation to the Donetsk Regional Court against the judgment of 7 May 2001. The Court recalls that the existence of mere doubts as to the prospects of success of a particular remedy, which is not obviously futile, is not a valid reason for failing to exhaust domestic remedies (see the Van Oosterwijck v. Belgium judgment of 6 November 1980, Series A no. 40, p. 18, § 37, and A.B. v. the Netherlands , no. 37328/97, 29 January 2002, § 72). The applicant accordingly cannot be regarded as having exhausted all domestic remedies available to him under Ukrainian law. It follows that this part of the application must be rejected pursuant to Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention. 2. Article 8 § 1 of the Convention
The applicant finally complained about a violation of his right to a family, as his employer constantly failed to honour its obligation to pay the applicant his salary and other benefits. The applicant invokes Article 8 § 1 of the Convention.
The Court finds that this part of the application is unsubstantiated and must therefore be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. II. MERITS
In their observations on the merits of the applicant’s complaint about the non-enforcement of the judgment of 6 November 2000, the Government contended that there had been no violation of Article 6 § 1 of the Convention (as in the case of Romashov , cited above, § 37).
The applicant did not submit any additional comments to his original complaint.
The Court notes that the judgment of the Khartsyzk Town Court of 6 November 2000 remained unenforced for almost three years.
The Court recalls that it has frequently found violations of Article 6 § 1 of the Convention in cases raising similar issues to the present application (see, for example, Romashov judgment, cited above, §§ 42-46).
Having examined all the material submitted to it, the Court considers that the Government have not put forward any fact or convincing argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case. There has, accordingly, been a violation of Article 6 § 1 of the Convention. III.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
27. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage
The applicant submitted that he had suffered some pecuniary and non-pecuniary damage because of the length of the non-enforcement of the judgment. However, he was not able to specify the amount of his claim and left the matter to the Court’s discretion.
The Government maintained that the applicant had failed to submit his just satisfaction claims within the time limit set by the Court. The Government submitted that the finding of a violation would constitute sufficient just satisfaction.
The Court observes that the applicant did not submit his just satisfaction claims, as he had been invited by the Court, following the receipt of the Government’s observations. Nonetheless, the applicant confirmed the claims which he had made at the time when he had lodged the present application with the Court. Accordingly, the Court, making its assessment on an equitable basis, as required by Article 41 of the Convention, awards the applicant EUR 800 in respect of non-pecuniary damage. B. Costs and expenses
The applicant did not submit any claim under this head. The Court therefore makes no award. C. Default interest
The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Declares the applicant’s complaint under Article 6 § 1 of the Convention about the delay in the enforcement of the judgment of the Khartsyzk Town Court of 6 November 2000 admissible and the remainder of the application inadmissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 3. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final according to Article 44 § 2 of the Convention, EUR 800 (eight hundred euros) in respect of non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
Done in English, and notified in writing on 1 June 2006, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President