- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 14 decembrie 2006
- Stat pârât
- UKR
- Articole
- Articolul 6, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
- Prejudiciu material — sumă acordată
- Prejudiciu moral — sumă acordată
Ivashchenko împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
CAUZA DE CAMERE A PRINCIPALULUI IVASHCHENKO c. UKRAINE (Declarația nr. 22215/04) HOTĂRÂREA STASBOURG 14 decembrie 2006 FINAL 14/03/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Ivashchenko c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca o cameră compusă din: Lorenzen Președintele dna Botoucharova Butkevych dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Borrego Borrego dna Jaeger, judecători și dna Westerdiek Grefierul Secțiunii, având deliberat în privat la 20 noiembrie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 22215/04) împotriva Ucrainei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Yevgeniy Ivanovich Ivashchenko („reclamantul”), la 11 iunie 2004. Reclamantul a fost reprezentat de dl. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Zaitsev.
La 5 decembrie 2005, Curtea a hotărât să anunte cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTE CIRCUMSTANTELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1951 și locuiește în orașul Krasnyy Lutch, regiunea Lugansk. Prin două hotărâri din 17 octombrie 2001 și 27 martie 2002, Tribunalul Orașului Krasnyy Lutch a ordonat Minei de Stat Novopavlivska să plătească reclamantului UAH 5.1220.50 [1] în amânări salariale și să-i furnizeze 11,800 kg de cărbune, respectiv. La 26 noiembrie 2001 și 17 mai 2002 Serviciul Krasnyy Lutch Town Bailiffs a instituit proceduri de aplicare a hotărârilor din 17 octombrie 2001 și, respectiv, din 27 martie 2002. Hotărârea din 17 octombrie 2001 a fost în parte pusă în aplicare și reclamantul a fost plătit UAH 3.721.7 [2] , datoria rămasă fiind UAH 1.398.8 [3] . Hotărârea din 27 martie 2002 rămâne neexecutată.
II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă este rezumat în hotărârea Romashov c. Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004). HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în legătură cu nerespectarea hotărârilor din 17 octombrie 2001 și 27 martie 2002 ale Tribunalului orașului Krasnyy Lutch. El a invocat art. 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege… ” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general … ” ADMISSIBILITATE 10. Curtea constată că guvernul nu a formulat nicio opoziție cu privire la admisibilitatea cererii. 11. Curtea consideră că cererea susține chestiuni de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a fondului. Nu există motive pentru declararea acesteia inadmisibilă.
II. MERITS 12. În observațiile lor, Guvernul a prezentat argumente similare cu cele din cazul Romașov c. Ucraina și Voytenko c. Ucraina , susținând că nu s-a încălcat nici art. 1 din Convenție, nici art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Romashov , citat mai sus § 37 și Voitenko c. Ucraina , nr. 18966/02, 29 iunie 2004, § 37). 13. Reclamantul nu este de acord. 14. Curtea constată că până în prezent hotărârile Curții orașului Krasnyy Lutch din 17 octombrie 2001 și 27 martie 2002 au rămas neexecute timp de aproximativ patru ani și unsprezece luni și, respectiv, patru ani și șapte luni. 15. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale articolului 1 din Convenția și a articolului din Protocolul nr. 1 în cazurile care pun probleme similare cu prezenta cerere (a se vedea, de exemplu, Romașov , citat mai sus §§ 42-46 și Voytenko , citat mai sus §§ 53-55).
16. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. În consecință, a fost o încălcare a articolului 1 din Convenția și a articolului din Protocolul nr. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 17. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 18. Reclamantul a solicitat UAH 12.712.87 [4] în ceea ce privește prejudiciu material, care a inclus suma datoriei de judecată din 17 octombrie 2001 și sumele la care reclamantul a avut dreptul datorită nerambursării acestei datorii.
În același cap, el a căutat să fie furnizată 11,800 kg de cărbune. Reclamantul a solicitat în continuare UAH 12.712.87 [5] în ceea ce privește prejudiciile morale. 19. În măsura în care reclamantul a solicitat sumele de bani și cărbune pe care le-a fost atribuit în temeiul hotărârilor în cauză, Curtea consideră că guvernul ar trebui să-i plătească datoria în curs în temeiul hotărârii din 17 octombrie 2001 și să pună în aplicare hotărârea din 27 martie 2002. 21. În ceea ce privește cererea reclamantului în ceea ce privește prejudiciile morale, Curtea, efectuand evaluarea sa pe o bază echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, acordă reclamantului 2,100 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 22. Reclamantul nu a prezentat nici o cerere în temeiul acestui cap. Prin urmare, Curtea nu promite nicio atribuire.
Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declara admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 1 din convenție; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. Deține (a) că, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, Statul pârât trebuie să plătească reclamantului datoria hotărârii din 17 octombrie 2001, iar EUR 2.100 (doi mii de sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, precum și pentru a executa hotărârea Curții orașului Krasnyy Lutch din 27 martie 2002; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 14 decembrie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Președintele Registrului Peer Lorenzen [1] În jur de 1,056 euro – „EUR”. [2] În jur de 768 EUR [3] În jur de 288. EUR [4] în jur de 2.109 EUR [5] în jur de 2.109 EUR.
FIFTH SECTION
CASE OF IVASHCHENKO v. UKRAINE (Application no. 22215/04) JUDGMENT STRASBOURG 14 December 2006 FINAL 14/03/2007 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Ivashchenko v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Chamber composed of: Mr P. Lorenzen , President , Mrs S. Botoucharova , Mr V. Butkevych , Mrs M. Tsatsa-Nikolovska , Mr R. Maruste , Mr J. Borrego Borrego , Mrs R. Jaeger, judges , and Mrs C. Westerdiek , Section Registrar , Having deliberated in private on 20 November 2006, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 22215/04) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Ukrainian national, Mr Yevgeniy Ivanovich Ivashchenko (“the applicant”), on 11 June 2004.
The applicant was represented by Mr V. Bytchkovkiy. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Y. Zaitsev.
On 5 December 2005 the Court decided to give notice of the application to the Government. Under the provisions of Article 29 § 3 of the Convention, it decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility. THE FACTS I.
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
4. The applicant was born in 1951 and lives in the town of Krasnyy Lutch, the Lugansk Region.
By two judgments of 17 October 2001 and 27 March 2002, the Krasnyy Lutch Town Court ordered the Novopavlivska State Mine to pay the applicant UAH 5,120.50 [1] in salary arrears and to supply him with 11,800 kg of coal, respectively.
On 26 November 2001 and 17 May 2002 the Krasnyy Lutch Town Bailiffs' Service instituted enforcement proceedings concerning the judgments of 17 October 2001 and 27 March 2002, respectively.
The judgment of 17 October 2001 was partly enforced and the applicant was paid UAH 3,721.7 [2] , the outstanding debt being UAH 1,398.8 [3] . The judgment of 27 March 2002 remains unenforced. II.
RELEVANT DOMESTIC LAW
8. The relevant domestic law is summarised in the judgment of Romashov v. Ukraine (no. 67534/01, §§ 16-18, 27 July 2004). THE LAW
The applicant complained about the State authorities' failure to enforce the judgments of the Krasnyy Lutch Town Court of 17 October 2001 and 27 March 2002 in full and in due time. He invoked Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1, which provide, insofar as relevant, as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal established by law… ” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest … ” I. ADMISSIBILITY
The Court notes that the Government have not raised any objection as to the admissibility of the application.
The Court considers that the application raises issues of fact and law under the Convention, the determination of which requires an examination of the merits. It finds no ground for declaring it inadmissible. II. MERITS
In their observations, the Government put forward arguments similar to those in the cases of Romashov v. Ukraine and Voytenko v. Ukraine , contending that there had been no violation of either Article 6 § 1 of the Convention or Article 1 of Protocol No. 1 (see Romashov , cited above, § 37, and Voytenko v. Ukraine , no. 18966/02, 29 June 2004, § 37).
The applicant disagreed.
The Court notes that to date the judgments of the Krasnyy Lutch Town Court of 17 October 2001 and 27 March 2002 have remained unenforced for around four years and eleven months, and four years and seven months, respectively.
The Court recalls that it has already found violations of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 in cases raising issues similar to the present application (see, for instance, Romashov , cited above, §§ 42-46, and Voytenko, cited above, §§ 53-55).
Having examined all the material submitted to it, the Court considers that the Government have not put forward any fact or convincing argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case. There has, accordingly, been a violation of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. III.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
17. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage
The applicant claimed UAH 12,712.87 [4] in respect of pecuniary damage, which included the amount of the judgment debt of 17 October 2001 and the sums to which the applicant has allegedly been entitled due to the non-payment of this debt. Under the same head, he sought to be provided with 11,800 kg of coal. The applicant further claimed UAH 12,712.87 [5] in respect of non-pecuniary damage.
The Government maintained that the applicant had not substantiated his claims.
In so far as the applicant claimed the amounts of money and coal which he was awarded under the judgments at issue, the Court considers that the Government should pay him the outstanding debt under the judgment of 17 October 2001 and enforce the judgment of 27 March 2002.
As to the applicant's claim in respect of non-pecuniary damage, the Court, making its assessment on an equitable basis, as required by Article 41 of the Convention, awards the applicant EUR 2,100 under this head. B. Costs and expenses
The applicant did not submit any claim under this head. The Court therefore makes no award. C. Default interest
The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Declares the application admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 3. Holds that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1; 4. Holds (a) that, within three months from the date on which the judgment becomes final according to Article 44 § 2 of the Convention, the respondent State is to pay the applicant the judgment debt of 17 October 2001 still owed to him, and EUR 2,100 (two thousand one hundred euros) in respect of non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement, as well as to enforce the judgment of the Krasnyy Lutch Town Court of 27 March 2002; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 5. Dismisses the remainder of the applicant's claim for just satisfaction.
Done in English, and notified in writing on 14 December 2006, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President [1] . Around 1,056 euros – “EUR”. [2] . Around EUR 768. [3] . Around EUR 288. [4] . Around EUR 2,109. [5] . Around EUR 2,109.