CtEDO 22.11.2005 Auto

CASE OF MIROSHNICHENKO v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
22.11.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Pecuniary and non-pecuniary damage - financial award (global)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF MIROSHNICHENKO v. UKRAINE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE MIROSHNICHENKO v. UKRAINE (Depunerea nr. 29420/03) HOTĂRÂREA STRASBOURG 22 noiembrie 2005 FINAL 22/02/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Miroshnichenko v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința ca Cameră compusă din: J.-P. Costa Președintele A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Butkevych Jočienė Popović, judecători și grefierul Secțiunii Dollé, deliberat în privat la 3 noiembrie 2005, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 29420/03) împotriva Ucrainei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Yuriy Pavlovich Miroshnichenko („reclamantul”), la 27 august 2003. Reclamantul a fost reprezentat de dl O. Derevyanko, avocat practicant în Pavlograd. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Lutkovska. La 9 septembrie 2004, Curtea a hotărât să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1942 și locuiește în orașul Pavlograd, Ucraina. Reclamantul este fostul angajat al Minei de Stat Pavlogradska. El suferă de o boală ocupațională. La 24 ianuarie 2002, Tribunalul Pavlograd a ordonat mina să plătească reclamantului UAH 24.352 [1] în achiziții de invaliditate ocupațională. La 27 februarie 2002 Serviciul Pavlograd City Baiffs a instituit proceduri de aplicare a acestei hotărâri. Potrivit Guvernului, hotărârea a fost parțial executată în tranșe: în perioada aprilie – decembrie 2002 și august – decembrie 2003 reclamantul a primit un total de UAH 10.227 [2] și, la 19 iulie 2004, el a primit UAH 1.972 [3] La 12 octombrie În 2004, reclamantul a fost plătit valoarea rămasă a datoriei de judecată (UAH 12.153 [4] 10. La 15 octombrie 2004, Serviciul Bailiffs a încheiat procedura de executare, având în vedere aplicarea deplină a hotărârii din favoarea reclamantului. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 11. Legea internă relevantă este rezumat în hotărârea Romașov c. Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004). Legea 12. Reclamantul s-a plâns de neîndeplinirea hotărârii Curții Municipale Pavlograd din 24 ianuarie 2002 în timp util. A invocat art. 1 din Convenție, care prevede, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” ADMISSIBILITATE 13. Guvernul a formulat obiecții cu privire la statutul de victimă al reclamantului și epuizarea recourslor interne similare celor pe care Curtea le-a deja respins în cazul Romashov c. Ucraina (a se vedea Hotărârea Romashov, citată mai sus, §§ 23-33). Curtea consideră că prezentele obiecții trebuie respinse din aceleași motive. 14. Curtea concluzionează că plângerea reclamantului ridică probleme serioase de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a meritelor. 15. În observațiile lor, Guvernul a susținut că nu a existat nicio încălcare a articolului 1 din Convenție (ca în cazul Romașov, citat mai sus, § 37). 16. Reclamantul nu a fost de acord. 17. Curtea remarcă că hotărârea Curții de Orașul Pavlograd din 24 ianuarie 2002 a rămas neexecut timp de mai mult de doi ani și de opt luni. De asemenea, remarcă că, în ciuda faptului că datoriile au fost plătite reclamantului în tranșe, o sumă substanțială a atribuirii față de societatea debitoare a fost plătită pe deplin reclamantului numai după comunicarea cererii la Guvernul respondent. 18. Curtea reamintește că a constatat deja o încălcare a articolului 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu prezenta cerere (a se vedea, de exemplu, Sharko c. Ucraina , nr. 72686/01, §§ 40-42, 19 aprilie 2005). 19. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz, în consecință a avut loc o încălcare a articolului 1 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 20. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” În ceea ce privește prejudiciile materiale, ca compensație pentru întârziere în plata datoriei de judecată. Reclamantul a solicitat în continuare 35 000 UAH [6] în ceea ce privește prejudiciile morale. 22. Guvernul a susținut că reclamantul nu a justificat sumele solicitate și a susținut că constatarea unei încălcări ar constitui suficientă satisfacție. 23. Curtea consideră că, în conformitate cu art. 41 din Convenție, evaluarea sa echitabilă este rezonabilă să acorde reclamantului o sumă globală de 1.280 EUR în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale. Costurile și cheltuielile 24. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 1 din convenție; statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din convenție, EUR 1.280 (o mie două sute optze de euro) în ceea ce privește prejudiciu material și moral, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 22 noiembrie 2005, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dolle J.-P. Președintele grefierului Costa [1] În jur de 3,981 euro – „EUR”. [2] În jur de 1,671. [3] În jur de 323 EUR [4] în jur de 1,987. [5] în jur de 3,269. [6] în jur de 5,721.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă