CtEDO 29.11.2005 Auto

CASE OF ZAKHAROV v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
29.11.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of P1-1;Non-pecuniary damage - financial award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF ZAKHAROV v. UKRAINE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE ZAKHAROV v. UKRAINE (Depunerea nr. 17015/03) HOTĂRÂREA STASBOURG 29 noiembrie 2005 FINAL 29/02/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Zakharov v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința ca Camera compusă din: J.-P. Costa Președintele Cabral Barreto Jungwiert Butkevych Ugrekhelidze dna Mularoni dna Fura-Sandström, judecătorii și dl Naismith, grefierul adjunct al secțiunii, care a deliberat în privat la 8 noiembrie 2005, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 17015/03) împotriva Ucrainei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Yuriy Filippovich Zakharov („reclamantul”), la 25 aprilie 2003. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Lutkovska. La 21 ianuarie 2005, Curtea a hotărât să comunice cererea Guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1950 și locuiește în orașul Belozerskoe, regiunea Donetsk din Ucraina. În 2001 reclamantul a inaugurat o procedură în Curtea Orașului Dobropolsky împotriva fostului său angajator, societatea minieră deținută de stat „Novodonetskaya”, pentru recuperarea arridelor de prestații de invaliditate. La 3 iunie 2002, instanța a atribuit reclamantului 50.822.44 [1]. La 9 iulie 2002, procedurile de aplicare au fost inițiate. În septembrie 2002, reclamantul a depus o plângere la Curtea de Oraș Dobropolsky împotriva Serviciului Dobropolsky Town Bailiffs pentru nerespectarea hotărârii din 3 iunie 2002 în mod prompt. La 18 octombrie 2002, instanța a constatat pentru reclamant și a ordonat ca Bailiffs să aplice hotărârea imediat. Decembrie 2004 Hotărârea în favoarea reclamantului a fost executată în întregime și Serviciul Bailiffs a încheiat procedura de executare la data respectivă. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă este rezumat în hotărârea Romașov v. Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004). HOTĂRÂREA 10. Reclamantul s-a plâns de nerespectarea deciziei din 3 iunie 2002 acordate în favoarea sa. El a invocat art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Guvernul a considerat că reclamantul nu mai poate pretinde că este victimă de încălcarea Convenției, deoarece a primit plata integrală a datoriei hotărârii. 12. Reclamantul nu a formulat nicio observație. 13. Curtea constată că un punct similar a fost deja respins în o serie de hotărâri ale Curții (a se vedea hotărârea citată anterior, Romashov, §). 27). În astfel de cazuri, Curtea a constatat că reclamanții pot continua să susțină că sunt victime de o presupusă încălcare a articolului 6 § 1 în ceea ce privește perioada în care hotărârile ale căror plângere este făcută au rămas neexecute și nu constată niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în acest caz și, prin urmare, respinge obiecția Guvernului. Concluzia 14. Având în vedere argumentele părților, Curtea concluzionează că plângerea reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție ridică probleme serioase de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a meritelor. Din aceleași motive, plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 nu poate fi declarată inadmisibilă. II. MERITS Plaga reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție 15. Guvernul a susținut că durata procedurii de executare a fost cauzată de situația financiară critică a societății debitoare și de numărul mare de proceduri împotriva acesteia. Guvernul susține, de asemenea, că debitorul este o entitate juridică separată și, prin urmare, responsabilitatea statului nu se extinde mai departe decât executarea Serviciului Bailiffs. Acesta din urmă, în opinia Guvernului, a efectuat toate acțiunile necesare și nu a putut fi învinsă pentru întârziere. În cele din urmă, au susținut că durata procedurii de executare este rezonabilă. 16. 17. Curtea constată că decizia din 3 iunie 2002 nu a fost pusă în aplicare începând cu 9 iulie 2002 (data în care a fost instituită procedura de executare) până la 7 decembrie 2004 (data plății sumei atribuite reclamantului), adică o perioadă de aproximativ doi ani și cinci luni. 18. Curtea consideră că prin întârzierea de mai mult de doi ani a executării hotărârii în cazul reclamantului, autoritățile au privat dispozițiile articolului 1 din Convenția de mare parte din efectul lor util. Curtea constată că guvernul nu a avansat nici o justificare convingătoare pentru această întârziere (a se vedea hotărârea citată anterior, § 41). 19. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. Plaga reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 20. Guvernul, în argumentele lor, a confirmat că suma atribuită reclamantului de către instanța internă constituia o posesie în sensul articolului 1 din Protocolul nr. Cu toate acestea, Guvernul a susținut că dispozițiile nu au fost încălcate din aceleași motive (punctele 11 și 15). În opinia Guvernului, întârzierea în aplicare nu constituie o sarcină excesivă pentru solicitant. 21. Reclamantul nu a prezentat niciun argument suplimentar la plângerea sa inițială. 22. Curtea reamintește jurisprudența sa că imposibilitatea unei reclamante de a obține executarea unei hotărâri în favoarea sa constituie o ingerință în dreptul la bucurarea pașnică a bunurilor, astfel cum se prevede în prima teză a articolului 1 primul paragraf din Protocolul nr. 1 (a se vedea, printre altele, Burdov c. Rusia , nr. 59498/00, § 40, CEDO 2002 III; Jasiūnienė c. Lituania , nr. 41510/98, § 45, 6 martie 2003). 23. Prin urmare, în cazul instantaneu, Curtea este de părere că imposibilitatea de a obține executarea hotărârii sale pentru o perioadă de doi ani și cinci luni a constituit o ingerință în dreptul său la bucurarea pașnică a bunurilor sale, în sensul articolului 1 primul paragraf din Protocolul nr. 1. 24. Prin nerespectarea hotărârii Tribunalului Orașului Dobropolsky, autoritățile naționale au împiedicat reclamantul, pentru o perioadă considerabilă de timp, să primească în întregime banii la care avea dreptul. Guvernul nu a avansat nici o justificare convingătoare pentru această interferență, iar Curtea consideră că dificultățile economice ale debitorului nu pot justifica o astfel de omisiune. Prin urmare, s-a constatat și o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 25. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 26. Reclamantul a solicitat datoria hotărârii de 50.822.44 [2] în ceea ce privește prejudiciu material și 20.000 UAH. [3] în ceea ce privește prejudiciile morale. 27. Guvernul a susținut că reclamantul a primit în totalitate datoria hotărârii și, prin urmare, cererea pentru prejudiciu material ar trebui respinsă, susținând în continuare că suma reclamată în ceea ce privește prejudiciile morale a fost exorbitană și nesubstanțială, susținând că constatarea unei încălcări ar constitui suficientă satisfacție în acest caz. 28. Curtea nu discerne nicio legătură cauzală dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, Curtea consideră că reclamantul a suferit unele prejudiciu moral ca urmare a încălcărilor constatate care nu pot fi îndeplinite de simplele concluzii ale Curții. Cu toate acestea, suma reclamată este excesivă. În conformitate cu art. 41 din Convenție, Curtea își atribuie reclamantului suma de 1 640 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costurile și cheltuielile 29. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1640 EUR (o mie șase sute și patruzeci de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi imputabil; (b) că suma de mai sus se transformă în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 29 noiembrie 2005, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă