CtEDO 20.09.2005 Auto

CASE OF GAVRILENKO v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
20.09.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Pecuniary and non-pecuniary damage, costs and expenses : financial award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF GAVRILENKO v. UKRAINE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE GAVRILENKO c. UKRAINE (Depunerea nr. 24596/02) HOTĂRÂREA Strasburg 20 septembrie 2005 FINAL 20/12/2005 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 2 din Convenția. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Gavrilenko c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința ca Camera compusă din: J.-P. Costa Președintele Cabral Barreto Jungwiert Butkevych Ugrekhelidze Doamna Mularoni Fura-Sandström, judecători și grefierul Secțiunii Dollé, deliberat în privat la 30 august 2005, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 24596/02) împotriva Ucrainei depusă în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Anatoliy Ivanovich Gavrilenko („reclamantul”), la 1 iunie 2002. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat de agenții lor, dna V. Lutkovska și dna Z. Bortnovska. La 2 iulie 2003, Curtea a hotărât să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. Reclamantul s-a născut în 1960 și locuiește în orașul Lysychansk, regiunea Lugansk, Ucraina. Prin două decizii separate din 7 iulie 1999, comisia de litigii de muncă a ordonat Mina de Stat Pryvolnanska („Mina”) să plătească reclamantului UAH 1.418.27 (în jur de 236 euro – „EUR”) în achiziții salariale. În august La 2 ianuarie 2001, Curtea de Arbitraj Regională a Lugansk a inițiat o procedură de faliment împotriva Minei. La 15 februarie 2002, Curtea de Arbitraj Regională a lui Lysychansk a ordonat Minei să plătească reclamantului UAH 2.931.63 (în jur de 488) în achiziții salariale. La 11 aprilie Conform guvernului, la 28 noiembrie 2003, suma UAH 4.259.90 a fost transferată la contul bancar al reclamantului. 11. Potrivit reclamantului, el nu a fost plătit toate sumele acordate de deciziile în cauză, datoriile rămase fiind UAH 42.60 (în jur de 7 EUR). 12. La 1 Decembrie 2003 Serviciul Bailiffs a întrerupt procedura de executare în ceea ce privește hotărârile din 7 iulie 1999 și 15 februarie 2002 din cauza faptului că aceste decizii au fost aplicate în totalitate. 13. Reclamantul nu a contestat hotărârea Bailiffs din 1 decembrie 2003 în fața instanțelor interne. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 14. Legislația internă relevantă este rezumată în hotărârea de Romashov v. Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004). DREPTUL 15. Reclamantul s-a plâns de nerespectarea deciziilor comisiei de litigii de muncă din 7 iulie 1999 și de hotărârea Curții Orașelor Lysychansk din 15 februarie 2002 în întregime și în timp util. El a invocat art. 6 § 1 din Convenție, care prevede, în măsura în care este cazul, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” ADMISSIBILITATE Statutul victimei reclamantului 16. Guvernul a susținut că, din moment ce hotărârile în cauză au fost puse în aplicare, reclamantul nu mai poate fi considerat o victimă a unei încălcări a drepturilor sale în temeiul articolului 1 și, prin urmare, au propus ca cererea să fie declarată inadmisibilă sau eliminată din lista de cazuri a Curții. 17. Reclamantul nu este de acord, în special, susține că hotărârile nu au fost respectate în întregime. 18. Curtea observă că nu este clar din argumentele părților dacă aceste decizii au fost executate în totalitate. Cu toate acestea, presupune că deciziile au fost atât de puse în aplicare până la 1 decembrie 2003, având în vedere faptul că, la această dată, Serviciul Bailiff a stabilit că sumele datorate în temeiul deciziilor au fost plătite în întregime reclamantului, pe care reclamantul nu le-a contestat la nivel național. 19. Cu toate acestea, faptul că hotărârile în favoarea reclamantului nu privesc reclamantul statutului său de victimă în ceea ce privește perioada în care hotărârile judecătorești în favoarea sa au rămas neexecute (a se vedea hotărârea Romashov, citată mai sus, §§ 26-27). Prin urmare, Curtea respinge obiecția preliminară a guvernului. În plus, Guvernul a susținut că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne, deoarece el nu a contestat acțiunile sau inactivitatea Serviciului de Stat în fața instanțelor interne. 21. Reclamantul nu a fost de acord. 22. Curtea consideră că, având în vedere concluziile sale în cazuri similare, obiecția guvernului trebuie respinsă (a se vedea hotărârea Romashov menționată mai sus, §§ 30-33). Concluzia 23. Curtea concluzionează că plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Convenție privind întârzierea în aplicare a deciziilor comisioane de litigii de muncă din 7 iulie 1999 și hotărârea Curții municipale Lysychansk din 15 februarie 2002 ridică chestiuni serioase de fapt și lege în temeiul Convenției, ale căror determinare necesită o examinare a fondului. Acesta nu constată niciun motiv pentru declararea acestei cereri inadmisibilă. II. MERITS 24. În observațiile lor, Guvernul a prezentat argumente similare cu cele din cazul Romașov Ucraina, susținând că nu a existat nicio încălcare a art. 1 din Convenție (a se vedea Hotărârea Romașov, citată mai sus, § 37). 25. Reclamantul nu a fost de acord. 26. Curtea constată că hotărârile comisiei de litigii muncii din 7 iulie 1999 și hotărârea Curții Orașului Lysychansk din 15 februarie 2002 au rămas neexecute pentru mai mult de patru ani și patru luni și, respectiv, un an și zece luni. 27. Curtea reamintește că a constatat în mod frecvent încălcări ale articolului 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu prezenta cerere (a se vedea hotărârea Romașov, citată mai sus, § 45). 28. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument capabil să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz, în consecință a avut loc o încălcare a articolului 1 din Convenție. III. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 29. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune, costuri și cheltuieli 30. 20,000 (prezentând 3.328) EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. El a solicitat, de asemenea, UAH 348,30 EUR (circa 58 EUR) în ceea ce privește cheltuielile sale de traducere și poștale suportate atât în procedura internă, cât și în procedura Convenției. 31. Guvernul a susținut că reclamantul nu a justificat suma solicitată în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale și a susținut că constatarea unei încălcări ar constitui o satisfacție suficientă. În ceea ce privește suma solicitată în ceea ce privește cheltuielile de traducere și de poștă ale reclamantului, Guvernul a susținut că această sumă este rezonabilă și justificată. 32. Curtea consideră că evaluarea sa pe bază echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, este rezonabilă să acorde reclamantului o sumă globală de 2.150 EUR în ceea ce privește toate cererile sale. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS: Declară cererea admisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 1 din convenție; Deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din convenție, EUR 2.150 (doi mii o sută cincizeci de euro) în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 20 septembrie 2005, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă