CtEDO 13.09.2005 Auto

CASE OF LYUTYKH v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
13.09.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of Art. 13;Remainder inadmissible;Pecuniary damage - financial award;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - domestic and Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF LYUTYKH v. UKRAINE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE LYUTYKH c. UKRAINE (Depunerea nr. 22972/02) HOTĂRÂREA STASBOURG 13 septembrie 2005 FINAL 13/12/2005 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Lyutykh c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința ca Cameră compusă din: J.-P. Costa Președintele Cabral Barreto Butkevych Ugrekhelidze Doamna Mularoni Jočienė Popović, judecători și grefierul secțiunii Dollé, care au deliberat în privat la 25 august 2005, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 22972/02) împotriva Ucrainei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dna Valentina Aleksandrovna Lyutykh („reclamantul”), la 18 mai 2002. Reclamantul a fost reprezentat de dna T. Skiba, avocat care practică în Ucraina. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Lutkovska. La 9 septembrie 2004, Curtea a hotărât să comunice cererea Guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTE CIRCUMSTANCESUL CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1952 și a locuit în prezent în orașul Pervomayskiy, regiunea Kharkiv, Ucraina. La 26 martie 2001 Tribunalul orașului Pervomayskiy a ordonat întreprinderii de stat Khimprom să plătească reclamantului UAH 3.923.4 (în jur de 640 euro –“ EUR”) în arridele salariale. În august 2001 reclamantul a inaugurat o procedură în cadrul Tribunalului orașului Pervomayskiy împotriva Serviciului Pervomayskiy Bailiffs pentru nerespectarea hotărârii în favoarea ei. La 7 La 19 noiembrie 2001 și, respectiv, 10 aprilie 2002, Curtea de apel a regiunii Kharkiv și Curtea Supremă a Ucrainei au susținut decizia instanței de primă instanță. Procedura de punere în aplicare a procedurii a fost suspendată de la 18 iulie 2001 până la 10 septembrie 2001 2001 în așteptarea procedurii împotriva Serviciului Bailiff instituite de reclamantul din Tribunalul Comunal Pervomayskiy. La 18 iunie 2001, procedura de vânzare forțată a activelor debitorului a fost suspendată din cauza moratoriei privind vânzarea forțată a bunurilor aparținând întreprinderilor de stat introduse de președinte. Procedurile de aplicare au fost suspendate de la 4 septembrie 2003 până la 13 10. La 24 iunie 2004, reclamantul a fost informat printr-o scrisoare a Serviciului Bailiffs că hotărârea în favoarea sa nu a fost executată din cauza numărului substanțial de proceduri de executare împotriva debitorului și a lipsei de fonduri a acestuia. 11. Hotărârea din 26 martie 2001 rămâne neexecută. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 12. Legea internă relevantă este rezumată în hotărârea Romașov/Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004). DREPTUL ADMISSIBILITATE 13. Reclamantul s-a plâns de un presupus eșec al autorităților de stat pentru a impune hotărârea Tribunalului Pervomayskiy din 26 martie 2001 acordată în favoarea ei. 1 și 13 din Convenție, care prevede, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” 1 și 13 din Convenție, deoarece lungimea procedurii de executare în cazul reclamantului a fost cauzată de situația financiară critică a întreprinderii debitoare și de procedurile de faliment în așteptare împotriva acesteia. Prin urmare, autoritățile de stat nu au putut fi considerate responsabile pentru această întârziere în cadrul procedurii. Guvernul a remarcat că reclamantul a contestat omisiunile presupuse și inactivitatea judecătorilor în fața instanțelor interne. Cu toate acestea, instanțele au constatat că nu sunt responsabile pentru întârzierea executării. 15. Curtea reamintește că a respins deja astfel de argumente în cazuri similare (a se vedea, de exemplu, Sokur v. Ucraina (dec.), nr. 29439/02, 16 decembrie 2003, precum și hotărârea în același caz, §§ 30 – 37, 26 aprilie 2005) și nu constată niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în acest caz. În consecință, respinge obiecțiile preliminare ale Guvernului. Alte plângeri 16. Reclamantul se plâng în continuare de încălcarea articolelor 3, 4 și 17 din Convenție din cauza neexecutării hotărârii în favoarea ei. 17. Curtea constată că această parte a cererii este complet nefondată și, prin urmare, trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. 1 din Convenție nu are motive să declare această parte a cererii inadmisibile. Din aceleași motive, plângerea reclamantului în temeiul art. 13 din Convenție nu poate fi declarată inadmisibilă. II. MERITS Denumirea reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția 19. Curtea constată că hotărârea Curții Comunale Pervomayskiy din 26 martie 2001 rămâne neexecutată timp de mai mult de patru ani. 20. Curtea reamintește că a constatat în mod frecvent încălcări ale articolelor 1 și 13 din Convenție în cazurile în care se ridică chestiuni similare la prezenta cerere (a se vedea, de exemplu, Sokur menționat anterior) Hotărârea, precum și hotărârile din Voytenko c. Ucraina , nr. 18966/02, §§ 43 și 48, 29 iunie 2004, și Romashov c. Ucraina , nr. 67534/01, § 46 și 47, 27 iulie 2004). 21. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că prin întârzierea pentru perioada de mai mult de patru ani a executării hotărârii în favoarea reclamantului, autoritățile de stat au privat dispozițiile art. 1 din Convenția de a avea o mare parte din efectul lor util, în consecință a fost o încălcare a art. 1 din Convenție. Curtea se referă la concluziile sale (la punctul 15 de mai sus) privind argumentul guvernului în ceea ce privește căile de recurs interne. Din aceleași motive, Curtea constată că reclamantul nu are un remediu intern eficace, conform articolului 13 din Convenție, pentru a remedia daunele create de întârzierea procedurii de executare. În consecință, a existat și o încălcare a acestei dispoziții. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 23. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 3.253.97) în ceea ce privește prejudiciu material, care include datoria de judecată, EUR 640 și compensarea pentru întârzierea plății. Reclamantul a solicitat în continuare 1 500 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. 25. Guvernul a susținut că reclamantul nu a justificat sumele solicitate și a susținut că constatarea unei încălcări ar constitui suficientă satisfacție. 26. Curtea remarcă că reclamantul nu a justificat întreaga sumă reclamată în ceea ce privește prejudiciu material. În măsura în care reclamantul a solicitat suma atribuită ei prin hotărârea în cauză, Curtea remarcă că obligația rămasă a statului de a executa această hotărâre nu este în litigiu. În consecință, Curtea consideră că, dacă guvernul ar plăti datoria reclamantului, ar constitui o soluționare completă și finală a cauzei. Prin urmare, Curtea conferă 640 EUR în ceea ce privește prejudiciu material. 27. În ceea ce privește prejudiciile morale, Curtea consideră că reclamantul a suferit dificultăți ca urmare a încălcărilor constatate care nu pot fi îndeplinite de simplesa constatare a unei încălcări a Curții. Evaluarea sa pe o bază echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, Curtea atribuie reclamantului suma solicitată de 1 500 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 750 UAH (122.02 EUR) în ceea ce privește reprezentarea, traducerea și cheltuielile poștale suportate atât în procedurile interne, cât și în cadrul Convenției. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la acest punct specific. Având în vedere informațiile în posesia sa, Curtea conferă reclamantului 100 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile. Curtea consideră că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS: Declară plângerile reclamantului în temeiul articolelor 1 și 13 din convenție admisibile și al restului cererii inadmisibile; că a existat o încălcare a articolului 1 din Convenție; deține că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție; Deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 44 § 2 din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 640 EUR (sex sute și patruzeci de euro) în ceea ce privește prejudiciile materiale; (ii) EUR 1.500 (o mie de cinci sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale; (iii) 100 EUR (o sută de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (iv) orice impozit care poate fi taxabil pe sumele de mai sus; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție. 2005, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă