CtEDO 13.12.2005 Auto

CASE OF KOTLYAROV v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
13.12.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Remainder inadmissible;Non-pecuniary damage - financial award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF KOTLYAROV v. UKRAINE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE KOLYSAROV v. UKRAINE (Depunerea nr. 43593/02) HOTĂRÂREA STASBOURG 13 decembrie 2005 FINAL 13/03/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kotlyarov v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A), ședința ca Camera compusă din: A.B. Baka Președintele Cabral Barreto Jungwiert Butkevych Ugrekhelidze Doamna Mularoni Fura-Sandström, judecători și grefierul secțiunii Dollé, deliberat în privat la 22 noiembrie 2005, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 43593/02) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Valeriy Aleksandrovich Kotlyarov („reclamantul”), la 25 octombrie 2002. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Lutkovska. La 24 martie 2005, Curtea a hotărât să comunice cererea Guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1945 și trăiește în Lugansk. La 26 mai 2000, Curtea de District Leninskyi din Lugansk a ordonat întreprinderii de stat „Luganskyi Stankobudivelnyi Zavod” să plătească reclamantului UAH 1.240.65 [1] în achizițiile salariale și alte plăți. La 8 iunie 2000, Serviciul de Stat Leninskyi din Lugansk a instituit proceduri de aplicare. Reclamantul din 2003 a încheiat o procedură în aceeași instanță împotriva Serviciului de la Bailiffs pentru nerespectarea hotărârii în favoarea sa. La 15 mai 2001, Curtea de Apel regională din Lugansk a susținut hotărârea instanței de la prima instanță. 2002 Serviciul lui Bailiffs a informat reclamantul că hotărârea dată în favoarea sa nu a putut fi executată datorită numărului mare de proceduri de executare împotriva debitorului și faptul că procedura de vânzare forțată a activelor aparținând debitorului a fost suspendată din cauza moratoriei privind vânzarea forțată a bunurilor aparținând întreprinderilor de stat introdusă prin Legea din 29 Noiembrie 2001. În martie 2002, reclamantul a inaugurat o procedură în Curtea de District Leninskyi din Lugansk împotriva Serviciului Bailiffs, cerând o compensare pentru nerespectarea hotărârii în favoarea sa. La 7 mai 2002, instanța a respins afirmația sa ca fiind nesubstanțiată. La 8 august 2002 și 9 ianuarie În 2003, Curtea Regională de Apel de la Lugansk și Curtea Supremă a Ucrainei au susținut această decizie. 10. La 27 aprilie 2005, reclamantul a primit totalitatea datoriei hotărârii. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 11. Legea internă relevantă este rezumat în hotărârea Romașov v. Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004). DREPTUL ADMISSIBILITATE 12. Reclamantul s-a plâns în legătură cu nerespectarea hotărârii Curții de district Leninskyi din Lugansk din 26 mai 2000 în timp util. În plus, a afirmat că nu are niciun remediu intern eficace prin care să recupereze datoria datorată de debitor. El a invocat articolele 1 și 13 din convenție, care prevede, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” Obiecțiile preliminare ale Guvernului 13. Guvernul a formulat obiecții cu privire la statutul de victimă al reclamantului și la epuizarea recoursurilor interne similare celor pe care Curtea le-a respins deja în cazul Romașov c. Ucraina (citat mai sus, §§ 23-33). Curtea consideră că prezenta obiecție trebuie respinsă din aceleași motive. 14. 1 susține probleme serioase de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a fondului, care nu constată niciun motiv pentru declararea acesteia inadmisibilă. 15. Curtea nu consideră necesar, în circumstanțe, să examineze aceeași plângere în temeiul articolului 13 din Convenție (a se vedea Derkach și Palek c. Ucraina, nos. 34297/02 și 39574/02, § 42, 21 decembrie 2004; și, a contrario Voytenko c. Ucraina , nr. 18966/02, 29 iunie 2004 . Alte plângeri 16. Reclamantul s-a mai plângut de încălcarea articolului Convenției (libertate de sclavie) din cauza neexecuției hotărârii în favoarea sa. 17. Curtea constată că această parte a cererii este complet nefondată și, prin urmare, trebuie respinsă ca fiind evident nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. II. MERITS 18. În observațiile lor, Guvernul a susținut că nu s-a încălcat art. 1 din Convenție (cum se menționează mai sus, § 37). 20. Curtea remarcă că hotărârea Curții de district Leninskyi din Lugansk din 26 mai 2000 a rămas neexecută timp de aproape cinci ani. 21. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale art. 1 din Convenție în cazurile care puneau probleme similare cu prezenta cerere (a se vedea Hotărârea Romașov, citată mai sus, §§ 42-46). 22. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că Guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz, în consecință a avut loc o încălcare a articolului 1 din Convenție. III. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 23. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Guvernul a lăsat această chestiune în fața discreției Curții. 26. Evaluarea sa pe o bază echitabilă, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului valoarea solicitată de 1.500 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costurile și cheltuielile 27. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod neînțeles plângerea reclamantului în conformitate cu art. 1 din Convenție admisibilă și cu restul cererii inadmisibilă; că a existat o încălcare a articolului 1 din convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din convenție, EUR 1.500 (o mie de cinci sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 13 decembrie 2005, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele [1] Aproximativ 207 euro – „EUR”.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă