CtEDO 04.10.2005 Auto

CASE OF POLOVOY v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
04.10.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of P1-1;Pecuniary damage - Government to pay outstanding judgment debt;Non-pecuniary damage - financial award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF POLOVOY v. UKRAINE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE POLOVOIE v. UKRAINE (Declarația nr. 11025/02) JUDGMENT Strasburg octombrie 2005 FINAL 04/01/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Polovoy v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința ca Camera compusă din: J.-P. Costa Președintele Cabral Barreto Jungwiert Butkevych Ugrekhelidze Doamna Mularoni Fura-Sandström, judecători și grefierul Secțiunii Dollé, deliberat în privat la 13 septembrie 2005, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 11025/02) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Petr Pavlovich Polovoy („reclamantul”), la 10 august 2001. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Lutkovska. La 23 Noiembrie 2004 Curtea a hotărât să comunice cererea Guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTE CIRCUMSTANCESUL CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1953 și locuiește în orașul Konstantinynivka, regiunea Donetsk, Ucraina. Primul set de proceduri La 22 decembrie 1997, Curtea de Oraș Kostyantynivskyi a ordonat societății de stat Avtosklo să plătească reclamantului UAH 2.462 (406 euro – „EUR”) în achiziții salariale. La 15 ianuarie 1998 Serviciul Kostyantynivskyi Town Bailiffs a instituit proceduri de aplicare a hotărârii de mai sus. La 22 iunie 1998, Curtea de Arbitraj Regională Donetsk a instituit proceduri de faliment împotriva debitorului. La 18 februarie 2002, debitorul a fost declarat faliment și procedurile de lichidare au fost inițiate împotriva acesteia. La 6 februarie 2003 și 23 februarie 2004, reclamantul a fost informat prin două scrisori ale Serviciului Bailiffs că hotărârea în favoarea sa nu a fost executată datorită numărului substanțial de proceduri de executare împotriva debitorului și a lipsei de fonduri a acesteia. De asemenea, reclamantul a fost informat că procedura de vânzare forțată a activelor aparținând debitorului a fost blocată de Legea privind introducerea unui Moratoriu privind vânzarea forțată a proprietăților din 29 noiembrie 2001. 10. Hotărârea din 22 decembrie 1997 rămâne neexecută. A doua sesiune a procedurii 11. 1999 reclamantul a inițiat o procedură în Curtea de Oraș Kostyantynivskyi împotriva Companiei de Stat Avtosklo care solicită compensare pentru întârzierea în plata datoriei hotărârii din 22 decembrie 1997. 12. La 29 martie 1999, instanța a constatat împotriva reclamantului. La 17 mai 1999, Curtea regională Donetsk a susținut hotărârea instanței de primă instanță. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 13. Legea internă relevantă este rezumat în hotărârea Romașov/Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004). Dreptul 14. Reclamantul s-a plâns de o presupusă eșec de către autoritățile statului în aplicarea hotărârii Tribunalului Kostyantynivskyi din 22 decembrie 1997 în favoarea sa. El a invocat art. 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul statului de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general ....” ADMISSIBILITY 15. Guvernul a susținut că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne, deoarece el nu a contestat acțiunile sau inactivitatea Serviciului de Stat în fața instanțelor interne. Guvernul a susținut, de asemenea, că reclamantul nu a depus la Curtea Comercială Regională Donetsk o cerere de a fi inclusă în lista creditorilor debitorului în cursul procedurii de faliment împotriva debitorului. Prin urmare, Guvernul a propus ca cererea să fie declarată inadmisibilă sau eliminată din lista de cazuri a Curții. 16. Reclamantul nu este de acord. În special, el susține că remediile invocate de Guvern nu au fost eficiente. 17. Curtea reamintește că a respins deja argumentele analoge ale guvernului în cazuri similare (a se vedea, de exemplu, hotărârea citată anterior, §§§ 30-33) și nu găsește niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în acest caz. În consecință, aceasta respinge obiecțiile preliminare ale Guvernului. 18. Curtea consideră că plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Convenție nu are motive să declare această parte a cererii inadmisibile. Din aceleași motive, plângerea reclamantului în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 nu poate fi declarată inadmisibilă. II. MERITS Denumirea reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția 19. În observațiile lor, Guvernul a susținut că nu a existat încălcarea articolului 1 din Convenție, deoarece Serviciul Bailiff a luat toate măsurile prevăzute de legislația internă pentru aplicarea hotărârii Curții de Oraș Kostyantynivskyi din 22 decembrie În plus, întârzierea executării a fost cauzată de situația financiară dificilă a debitorului și de procedurile de faliment inițiate împotriva acestuia. 20. Curtea remarcă că hotărârea Curții de Oraș Kostyantynivskyi din 22 decembrie 1997 rămâne neexecută de mai mult de șapte ani și șapte luni. 21. Curtea reamintește că a constatat frecvent încălcări ale art. 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu prezenta cerere (a se vedea, de exemplu, Sokur v. Ucraina , nr. 29439/02, §§ 30-37, 26 aprilie 2005). 22. După examinarea tuturor materialelor prezentate în acest caz, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că prin întârzierea pentru perioada de peste șapte ani și șapte luni a executării hotărârii în favoarea reclamantului, autoritățile de stat au privat dispozițiile art. 6 § 1 din Convenția cu o mare parte din efectul lor util. În consecință, a existat o încălcare a art. 1 din Convenție. Denumirea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 23. Guvernul, în argumentele lor, a confirmat că sumele acordate reclamantului de către Tribunalul Orașului Kostyantynivskyi constituiau o posesie în sensul articolului 1 din Protocolul nr. Cu toate acestea, ei au susținut că dispozițiile nu au fost încălcate, deoarece dreptul reclamantului la atribuirea nu a fost contestat și el nu a fost privat de proprietatea sa. Guvernul a remarcat, de asemenea, că întârzierile plăților sunt datorită situației economice dificile și, prin urmare, sunt justificate. 24. Reclamantul nu este de acord. 25. Curtea consideră că, având în vedere jurisprudența sa privind această chestiune, imposibilitatea ca reclamantul să obțină executarea hotărârii din favoarea sa de peste șapte ani și șapte luni constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Voytenko c. Ucraina , nr. 18966/02, §§ 53-55, 29 iunie 2004). III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIUNII 26. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 910 în ceea ce privește prejudiciu material, suma inclusă datoria de judecată, 406 EUR și compensarea pentru întârzierea plății. Reclamantul a solicitat în continuare 7 000 UAH (1 155) EUR în ceea ce privește prejudiciile morale.28 Guvernul a susținut că reclamantul nu a justificat sumele solicitate și a susținut că constatarea unei încălcări ar constitui suficientă satisfacție. 29. Curtea remarcă că reclamantul nu a justificat întreaga sumă reclamată în ceea ce privește prejudiciile materiale. În măsura în care reclamantul a solicitat suma atribuită lui prin hotărârea în cauză, Curtea remarcă că obligația statului de a executa această hotărâre nu este în litigiu. Prin urmare, Curtea consideră că, dacă guvernul ar plăti datoria reclamantului, ar constitui o soluționare completă și finală a cauzei. 30. În ceea ce privește prejudiciile morale, Curtea consideră că reclamantul a suferit dificultăți ca urmare a încălcărilor constatate, care nu pot fi îndeplinite prin simplesa constatare a Curții cu privire la o încălcare sau la plata sumei solicitate de reclamant. Evaluarea sa pe o bază echitabilă, conform articolului 41 din convenție, Curtea atribuie, prin urmare, reclamantului suma de EUR În ceea ce privește prejudiciile morale, costurile și cheltuielile 31. Reclamantul nu a prezentat nici o cerere sub acest cap. Dobânzile implicite 32. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. cererea este admisibilă; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; susține că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, datoria hotărârii încă îi este datorată, precum și EUR 1.155 (o sută cincizeci și cinci de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție. Octombrie 2005, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă