ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6171/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 787 din 14 iunie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul S.F. și l-a obligat să plătească 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin probatoriul administrat, nu s-a dovedit existența vreunei împrejurări speciale care să determine întreruperea executării pedepsei. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel condamnatul S.F. arătând că în cauză sunt întrunite dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 617/ A din 8 august 2005, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins, ca nefondat, apelul condamnatului formulat împotriva sentinței penale nr. 787 din 24 iunie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, și l-a obligat să plătească 80 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., neexistând împrejurări speciale în cauză, cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul S.F. solicitând admiterea cererii sale și întreruperea executării pedepsei închisorii, în raport de faptul că bunica, care este bolnavă, are nevoie de prezența și ajutorul său.

Recursul declarat de condamnat va fi examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., referitor la greșita aplicare a legii. Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazului de casare menționat și a motivelor formulate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, soluțiile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice. Din actele existente la dosar rezultă că petentul se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 133/2002 a Tribunalului București, secția I penală. În motivarea cererii, condamnatul a arătat că se impune întreruperea executării pedepsei închisorii în raport de faptul că bunica sa cu care locuia înainte de arestare, necesită prezența sa pentru că este bolnavă și urmează să fie supusă unei intervenții chirurgicale.

În raport de obiectul cererii, întreruperea executării întemeiată pe dispozițiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în cauză a fost efectuată o anchetă la domiciliul familiei condamnatului. Din cuprinsul acestui referat, rezultă că recurentul locuiește într-o garsonieră cu bunica sa, care este bolnavă, prezentând diagnosticul „cataractă complicată”, iar singurul întreținător al familiei era condamnatul. Înalta Curte reține că potrivit art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei este posibilă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată și numai pentru cel mult 3 luni.

Rezultă că trebuie dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cât și consecințele grave pe care executarea pedepsei le-ar avea pentru aceștia, dar și certitudinea că aceste consecințe ar putea fi înlăturate sau ameliorate în perioada maximă în care, potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, respectiv 3 luni. În speță, însă, din actele existente la dosar rezultă că nu sunt îndeplinite cerințele legii, astfel că se apreciază că aspectele care rezultă din referatul de anchetă socială nu au caracterul unor împrejurări speciale, în sensul prevăzut de lege, care să justifice întreruperea executării pedepsei închisorii aplicate condamnatului.

De altfel, în cauză nu s-a făcut dovada că bunica recurentului necesită o intervenție chirurgicală, care să implice prezența petentului. În consecință, în raport de aceste considerente, Curtea, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 617/ A din 8 august 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 RON (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 noiembrie 2005.