ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6171/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 787 din 14

iunie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul S.F. și l-a

obligat să plătească 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că prin probatoriul administrat, nu s-a dovedit

existența vreunei împrejurări speciale care să determine întreruperea

executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a formulat apel condamnatul S.F. arătând că în cauză sunt

întrunite dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 617/ A din 8 august 2005, în temeiul art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul condamnatului formulat

împotriva sentinței penale nr. 787 din 24 iunie 2005 a Tribunalului București,

secția I penală, și l-a obligat să plătească 80 RON, cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 453 lit. c) C.

proc. pen., neexistând împrejurări speciale în cauză, cărora executarea

imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs condamnatul S.F. solicitând admiterea cererii sale și

întreruperea executării pedepsei închisorii, în raport de faptul că bunica,

care este bolnavă, are nevoie de prezența și ajutorul său.

Recursul declarat de condamnat va fi

examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., referitor la greșita aplicare a legii.

Examinând hotărârile pronunțate în

cauză prin prisma cazului de casare menționat și a motivelor formulate, Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat, soluțiile pronunțate în cauză fiind

legale și temeinice.

Din actele existente la dosar

rezultă că petentul se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 133/2002 a Tribunalului București, secția I penală.

În motivarea cererii, condamnatul a

arătat că se impune întreruperea executării pedepsei închisorii în raport de

faptul că bunica sa cu care locuia înainte de arestare, necesită prezența sa

pentru că este bolnavă și urmează să fie supusă unei intervenții chirurgicale.

În raport de obiectul cererii,

întreruperea executării întemeiată pe dispozițiile art. 455 C. proc. pen.,

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în cauză a fost efectuată o anchetă

la domiciliul familiei condamnatului.

Din cuprinsul acestui referat, rezultă

că recurentul locuiește într-o garsonieră cu bunica sa, care este bolnavă,

prezentând diagnosticul „cataractă complicată”, iar singurul întreținător al

familiei era condamnatul.

Înalta Curte reține că potrivit art.

455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea

executării pedepsei este posibilă când din cauza unor împrejurări speciale

executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia

acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o

singură dată și numai pentru cel mult 3 luni.

Rezultă că trebuie dovedite atât

împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cât

și consecințele grave pe care executarea pedepsei le-ar avea pentru aceștia,

dar și certitudinea că aceste consecințe ar putea fi înlăturate sau ameliorate

în perioada maximă în care, potrivit legii, întreruperea executării pedepsei

poate fi dispusă, respectiv 3 luni.

În speță, însă, din actele existente

la dosar rezultă că nu sunt îndeplinite cerințele legii, astfel că se apreciază

că aspectele care rezultă din referatul de anchetă socială nu au caracterul

unor împrejurări speciale, în sensul prevăzut de lege, care să justifice

întreruperea executării pedepsei închisorii aplicate condamnatului.

De altfel, în cauză nu s-a făcut

dovada că bunica recurentului necesită o intervenție chirurgicală, care să

implice prezența petentului.

În consecință, în raport de aceste

considerente, Curtea, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 617/ A din 8 august

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 120 RON (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de

40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

noiembrie 2005.