ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 650/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 1235 din 7 octombrie 2005, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnata A.M., în temeiul dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. a)

C. proc. pen.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

condamnata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 100 lei RON.

S-a reținut că petenta se află în

executarea unei pedepse de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 146

din 4 februarie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă

prin decizia penală nr. 201/2005 a Curții de Apel București.

În motivarea cererii sale de

întrerupere a executării pedepsei, condamnata a învederat faptul că este

singurul întreținător al unui copil cu vârsta de sub un an, care suferă de

afecțiuni medicale ce necesită tratament de specialitate.

S-a mai arătat că condamnata a mai

beneficiat de o întrerupere a executării pedepsei dispusă de Tribunalul

București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 869 din 5 mai 2005,

pentru perioada 5 iulie 2005 – 11 octombrie 2005, dată până la care minora urma

să împlinească vârsta de un an, iar problemele sale de sănătate să primească o

rezolvare.

Instanța de fond a constatat că

întreruperea executării pedepsei nu poate fi acordată și după data de 11

octombrie 2005, când minora C.A.M. împlinește vârsta de un an, iar celelalte

motive invocate de condamnată legate de calitatea sa de unic întreținător al

minorei nu justifică admiterea cererii formulate, copilul aflându-se în

îngrijirea bunicii materne.

Curtea de Apel București, secția I

penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatei, dispunând obligarea

acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 80 lei RON,

onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnata A.M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

pronunțate și, pe fond, admiterea cererii sale de întrerupere a executării

pedepsei.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C.

proc. pen.

Recursul este nefondat.

Condamnata A.M. a beneficiat de o

întrerupere a executării pedepsei până la data de 11 octombrie 2005 când minora

C.A.M. a împlinit vârsta de un an, iar o nouă întrerupere pentru același motiv

nu se mai poate acorda, articolul 453 lit. c) C. proc. pen. stabilind că

executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.

Ancheta socială efectuată în cauză a

constatat că minora se află în îngrijirea bunicii materne, problemele materiale

și de sănătate ale familiei fiind preexistente încarcerării condamnatei.

Întrucât în cauză nu sunt întrunite

cerințele legii privind existența unor împrejurări speciale care să determine

ca executarea imediată a pedepsei să aibă consecințe grave pentru condamnată

sau familia sa, Curtea constată că hotărârile pronunțate sunt legale și

temeinice, astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata A.M. împotriva deciziei penale nr. 878 din 15 noiembrie 2005

a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta condamnată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

februarie 2006.