ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 650/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin decizia penală nr. 1235 din 7 octombrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata A.M., în temeiul dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen. În baza art. 192 C. proc. pen., condamnata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei RON. S-a reținut că petenta se află în executarea unei pedepse de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 146 din 4 februarie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 201/2005 a Curții de Apel București.

În motivarea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei, condamnata a învederat faptul că este singurul întreținător al unui copil cu vârsta de sub un an, care suferă de afecțiuni medicale ce necesită tratament de specialitate. S-a mai arătat că condamnata a mai beneficiat de o întrerupere a executării pedepsei dispusă de Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 869 din 5 mai 2005, pentru perioada 5 iulie 2005 – 11 octombrie 2005, dată până la care minora urma să împlinească vârsta de un an, iar problemele sale de sănătate să primească o rezolvare. Instanța de fond a constatat că întreruperea executării pedepsei nu poate fi acordată și după data de 11 octombrie 2005, când minora C.A.M.

împlinește vârsta de un an, iar celelalte motive invocate de condamnată legate de calitatea sa de unic întreținător al minorei nu justifică admiterea cererii formulate, copilul aflându-se în îngrijirea bunicii materne. Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatei, dispunând obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 80 lei RON, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnata A.M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și, pe fond, admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc.

pen. Recursul este nefondat. Condamnata A.M. a beneficiat de o întrerupere a executării pedepsei până la data de 11 octombrie 2005 când minora C.A.M. a împlinit vârsta de un an, iar o nouă întrerupere pentru același motiv nu se mai poate acorda, articolul 453 lit. c) C. proc. pen. stabilind că executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată. Ancheta socială efectuată în cauză a constatat că minora se află în îngrijirea bunicii materne, problemele materiale și de sănătate ale familiei fiind preexistente încarcerării condamnatei. Întrucât în cauză nu sunt întrunite cerințele legii privind existența unor împrejurări speciale care să determine ca executarea imediată a pedepsei să aibă consecințe grave pentru condamnată sau familia sa, Curtea constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata A.M. împotriva deciziei penale nr. 878 din 15 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2006.