ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7221/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 972

din 28 august 2006, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de

întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul N.B.F., în temeiul

dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

În baza art. 192 C. proc.

pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 80 lei, din care 40 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu,

avansat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că petiționarul

condamnat N.B.F. se află în executarea pedepsei de 25 de ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 487 din 25 iulie 2001 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

174, raportat la art. 175 lit. i) și art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen.

Hotărârea judecătorească de

condamnare a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1106 din 28 februarie

2002 a Curții Supreme de Justiție, iar executarea pedepsei a început la 9 iunie

2000.

În motivarea cererii sale de

întrerupere a executării pedepsei, condamnatul N.B.F. a învederat faptul că

mama sa este bolnavă și are condiții materiale și de existență minime, având în

îngrijire și pe copilul minor.

Instanța de fond a constatat

că în cauză nu s-a făcut dovada unor împrejurări speciale în sensul celor

prevăzute de dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., din cauza cărora

executarea în continuare a pedepsei să aibă consecințe grave pentru condamnat

sau familia acestuia, astfel că a respins cererea.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca

nefondat, apelul condamnatului, dispunând obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În termen legal, împotriva

acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul N.B.F., fără a arăta

motivele de casare și lăsând modul de soluționare a căii de atac la aprecierea

instanței.

Examinând recursul, I.C.C.J.

constată că acesta nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 455

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii

poate fi întreruptă o singură dată, pe o perioadă de cel mult 3 luni, când, din

cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a acesteia ar avea

consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.

Curtea constată că în cauză

nu s-a făcut dovada acestor împrejurări speciale, situația materială precară a

familiei condamnatului fiind anterioară încarcerării acestuia, iar lăsarea

acestuia în libertate nefiind de natură să o înlăture sau să o amelioreze.

Copilul minor al

condamnatului nu se află în îngrijirea sau întreținerea mamei sale, iar aceasta

beneficiază de ajutor social, fiind în incapacitate temporară de muncă pe timp

de 12 luni, începând cu 1 ianuarie 2006.

În consecință, Curtea

constată că sentința și decizia penală pronunțate sunt legale și temeinice, în

cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru întreruperea

executării pedepsei.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

condamnatului N.B.F. urmează a fi respins ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2)

și art. 189 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul N.B.F. împotriva deciziei penale nr. 765/ A

din 30 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul condamnat

la plata sumei de 140 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 decembrie 2006.