ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7221/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 972 din 28 august 2006, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul N.B.F., în temeiul dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. În baza art. 192 C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 80 lei, din care 40 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că petiționarul condamnat N.B.F. se află în executarea pedepsei de 25 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 487 din 25 iulie 2001 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) și art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Hotărârea judecătorească de condamnare a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1106 din 28 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, iar executarea pedepsei a început la 9 iunie 2000. În motivarea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei, condamnatul N.B.F. a învederat faptul că mama sa este bolnavă și are condiții materiale și de existență minime, având în îngrijire și pe copilul minor. Instanța de fond a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada unor împrejurări speciale în sensul celor prevăzute de dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei să aibă consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia, astfel că a respins cererea.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul N.B.F., fără a arăta motivele de casare și lăsând modul de soluționare a căii de atac la aprecierea instanței. Examinând recursul, I.C.C.J. constată că acesta nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă o singură dată, pe o perioadă de cel mult 3 luni, când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a acesteia ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.

Curtea constată că în cauză nu s-a făcut dovada acestor împrejurări speciale, situația materială precară a familiei condamnatului fiind anterioară încarcerării acestuia, iar lăsarea acestuia în libertate nefiind de natură să o înlăture sau să o amelioreze. Copilul minor al condamnatului nu se află în îngrijirea sau întreținerea mamei sale, iar aceasta beneficiază de ajutor social, fiind în incapacitate temporară de muncă pe timp de 12 luni, începând cu 1 ianuarie 2006. În consecință, Curtea constată că sentința și decizia penală pronunțate sunt legale și temeinice, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru întreruperea executării pedepsei. În conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul condamnatului N.B.F. urmează a fi respins ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.B.F. împotriva deciziei penale nr. 765/ A din 30 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 140 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 decembrie 2006.