ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2555/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1219

din 30 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins,

ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 20 de ani

închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 90 din 9 iulie 1996 a Curții de

Apel Ploiești, formulată de petentul C.M.

A fost obligat petentul la

500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei, onorariul

avocatului din oficiu, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea soluției

pronunțate, instanța a reținut că motivele invocate de petent nu sunt

împrejurări speciale de natura celor prevăzute de dispozițiile art. 453 lit. c)

C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat apel condamnatul, solicitând ca și la instanța de

fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pe o perioadă de 3

luni, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. În motivarea

apelului condamnatul a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a reținut că

familia sa se află într-o situație critică, mama fiind bolnavă și cu o pensie

foarte mică, impunându-se prezența sa la domiciliu.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală

nr. 892/ A din 24 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnat.

Împotriva ultimei hotărâri,

C.M. a declarat recurs solicitând casarea acesteia și, după rejudecare,

întreruperea executării pedepsei, reiterând motivele invocate la cele două

instanțe anterioare.

Recursul declarat nu este

fondat.

Potrivit art. 453 lit. c),

raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă cel

mult 3 luni și numai o singură dată când din cauza unor împrejurări speciale

executarea imediată a acesteia ar avea, printre altele, consecințe grave pentru

familia condamnatului.

Împrejurările învederate de

condamnat și care rezultă și din referatul de anchetă socială (respectiv că

mama acestuia în vârstă de 65 de ani este bolnavă psihic și are o pensie foarte

mică, aceasta neavând nici-un sprijin, iar tatăl său a decedat în anul 1994) nu

constituie însă împrejurări speciale în înțelesul dispozițiilor legale invocate

pentru a justifica întreruperea executării pedepsei, astfel că în mod

justificat cele două instanțe au respins cererea condamnatului.

Nefiind nici alte temeiuri

de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul

condamnatului C.M. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 892/ A din 24

noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat

să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 aprilie 2005.